Bacovia influencer? Cum i-ar fi arătat Instagram-ul?

Interviu cu Marta Budăi, olimpica Neamțului la Limba Română

Bacovia influencer? Cum i-ar fi arătat Instagram-ul? Aceasta este una dintre întrebările pe care i le-am adresat Martei Budăi, adolescenta care va reprezenta județul Neamț la faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română din 2026 (clasa a IX-a).

Prin acest interviu am vrut să o cunoaștem pe Marta din spatele celor 95 de puncte de la olimpiadă, să aflăm ce NU vede lumea din spatele unui astfel de rezultat. Concluzia noastră – un copil serios și muncitor.

Concluzia ei: „Nu se văd momentele în care stăteam cu foaia în față și simțeam că ideile mele nu sunt încă suficient de clare, chiar dacă citisem si muncisem mult. Nu se văd rescrierile, încercările de a formula mai exact, mai expresiv, mai aproape de ceea ce vreau de fapt să spun. Nu se vede emoția dinaintea fiecărei etape — acea incertitudine: dacă răspunsurile mele nu vor fi înțelese așa cum le-am gândit? Și, mai ales, nu se văd oamenii care au contribuit: profesorii care au avut răbdare, care au investit timp și încredere și părinții care mi-au cultivat dragostea pentru lectură încă de la o vârstă fragedă. Rezultatul e doar vârful, dedesubt e un întreg proces”.

1. Dacă Bacovia ar fi avut Insta, ce crezi că ar fi postat la 3 dimineața?

Nu cred că ar fi postat ca să atragă atenția, ci mai degrabă ca să redea un moment sincer, exact așa cum îl simte. Cred că ar fi fost o fotografie cu un peisaj ploios și gri de toamnă, o stradă pustie la care ar fi adăugat o descriere rigidă: „singur” sau „gol.”

2. Ce te enervează mai mult? „Sa” scris fără cratimă atunci când ar trebui să aibă sau să auzi că singura carte citită de un elev înainte de Bac e Codul Rutier?

Mai mult mă întristează lipsa lecturii. În percepția mea, această indiferență nu reprezintă doar o pregătire slabă pentru examenul de bacalaureat, ci o lipsă de curiozitate și, cumva, refuzul de a deschide o ușă către lumi noi și către tine însuți. Un „s-a” scris fără cratimă poate fi „salvat” de autocorectorul tastaturii de la telefon, însă formarea culturii nu poate fi modelată peste noapte de niciun tip de tehnologie, iar pentru mine asta face diferența.

3. Social media sau întâlniri cu prietenii?

Întâlniri cu prietenii. Deși aparțin generației profund marcate de social-media, sunt conștientă că nimic din ce-mi pot oferi rețelele de socializare nu se compară cu autenticitatea interacțiunii cu cei dragi mie. Dincolo de ecrane, aceste momente capătă o valoare aparte, și pe urma lor rămân cu amintiri prețioase și legături sincere.

4. Care e cea mai năstrușnică poznă pe care ai făcut-o?

Sincer, nu am fost genul care să facă multe prostii, dar cred că cea mai mare „poznă” a mea este, de fapt, tendința de a încerca să fac lucrurile perfect. De multe ori pornesc cu intenția de a face totul cât mai bine, dar ajung să complic lucrurile mai mult decât este necesar.

În loc să aleg varianta firească, o analizez, o întorc pe toate părțile și, uneori, pierd din naturalețe sau ajung să abandonez. E ceva la care încă lucrez, dar în același timp m-a învățat să fiu atentă la detalii și să nu mă mulțumesc cu puțin, doar că acum încerc să găsesc un echilibru între a face lucrurile perfect și a le face pur și simplu.

5. Dacă ar trebui să explici „Moromeții” în 3 cuvinte, ai încerca sau ai renunța?

Aș încerca, chiar dacă știu că nu e ușor să cuprinzi totul în trei cuvinte — cred că merită provocarea. Pentru mine, „Moromeții” ar însemna familie, timp, adaptare forțată.

6. Când auzi „ce a vrut să spună autorul?”, simți nevoia s-o iei la fugă sau să ții o prelegere de jumătate de oră?

Nu aș fugi, dar nici nu aș ține o prelegere — mai degrabă aș încerca să spun, pe scurt, cum văd eu lucrurile. Adevărul e undeva la mijloc. Întrebarea, în forma ei rigidă, poate speria. Dar, dincolo de ea, există ceva special: încercarea de a înțelege percepția altcuiva. Întotdeauna m-a fascinat faptul că oamenii gândesc atât de diferit și am fost mereu curioasă să observ, să analizez și să înțeleg.

Probabil din acest motiv îmi și place să caut sensurile din spatele unui text, dar nu ca să „ghicesc răspunsul corect”, ci ca să văd cum un anumit autor înțelege lumea și de ce textul mă sensibilizează sau nu. Nu reușesc întotdeauna să ajung la o constatare, dar cred că autorul vrea să spună, în majoritatea cazurilor, ceea ce alegem noi să înțelegem.

7. Gramatica sau literatura? Care e provocarea mai mare?

Cred că gramatica ține mai mult de reguli clare, pe care le poți învăța și aplica corect dacă exersezi suficient. Literatura, în schimb, mi se pare mai provocatoare, tocmai pentru că nu are un singur răspuns. Te pune să gândești și, mai ales, să simți. Nu e vorba doar de ce scrie în text, ci de felul în care îl înțelegi. De aceea, pentru mine, literatura e o provocare mai mare, dar și mai captivantă.

8. Mai practici karate? Există o legătură între performanța sportivă și cea academică?

Nu mai practic karate, însă cei trei ani pe care i-am petrecut în sala de sport, purtând kimono-ul, au însemnat mult pentru formarea mea. Acolo am învățat ce înseamnă disciplina, răbdarea și controlul de sine — lucruri care mă însoțesc și astăzi, inclusiv în pregătirea pentru olimpiadă. Am înțeles că, fie că e vorba de sport sau de studiu, progresul vine din consecvență și din dorința sinceră de a deveni mai bună decât am fost ieri.

Un loc aparte în viața mea de acum îl ocupă dansul popular. Sunt printre membrii Ansamblului „Izvoarele Borcutului”. Pentru mine, nu înseamnă doar scenă sau repetiții, ci și legătura cu tradiția, cu identitatea și cu o parte foarte vie și autentică din ceea ce sunt.

9. Cum ai vrea să te vadă lumea? Cine e Marta?

Cine e Marta? Aș spune că este un om în formare, care se descoperă și se construiește prin tot ceea ce iubește, trăiește și învață. Sunt într-un proces în care încerc să înțeleg cine sunt, cine aș vrea să devin și ce drum mi se potrivește cu adevărat. În momentul de față, mă consider un echilibru între prezent și potențial și cred că asta mă definește cel mai sincer.

Mă regăsesc mult și în apropierea de natură, iar experiențele din cadrul Clubului Eco-turistic „Crucea Talienilor”, din care fac parte, m-au învățat să apreciez libertatea, simplitatea și frumusețea lucrurilor trăite cu adevărat.

Cânt la chitară încă din copilărie, iar în timp acest lucru a devenit mai mult decât o pasiune – a devenit o formă de exprimare, de liniște și de apropiere de mine însămi.

Mă definesc și prin dorința de a mă implica în lucruri care pot avea un impact real. Experiența din cadrul asociației „Teach for Romania”  m-a ajutat să înțeleg mai bine cât de importantă este educația și cât de mult contează relațiile construite frumos între elevi și profesori.

Sunt de părere că, într-un fel sau altul, lectura se leagă de toate aceste părți ale mele. De aceea simt că tot ceea ce fac — fie că ține de artă, de natură, de muzică sau de oameni — contribuie, în felul său, la cine sunt eu astăzi. Iar, dincolo de orice rezultat sau reușită, îmi doresc să mă construiesc frumos și să ajung, pas cu pas, cea mai bună versiune a mea.

10. Există un personaj literar în care te regăsești? În ce capitol al vieții tale te afli acum?

Nu cred că mă regăsesc complet într-un personaj anume, dar încerc să mă apropii de unul. Pollyanna din „Secretul mulțumirii” (Harriet Lumiss Smith), în ciuda vieții sale complicate, caută un aspect pozitiv în tot ce i se întâmplă și face din asta un joc în care trebuie să găsească ceva de care să fie mulțumită chiar și în cele mai neplăcute situații.

Pentru mine, asta nu înseamnă naivitate sau optimism forțat, ci o alegere conștientă. Pentru că, de multe ori, e mai ușor să vezi ce lipsește, ce nu merge, ce doare, dar îmi place să cred că există mereu o alternativă. Că trebuie să mă opresc, să caut și să mă mulțumesc.

Aș spune în momentul de față că mă aflu într-unul dintre cele mai complexe și frumoase capitole. Nu este neapărat cel mai clar sau cel mai liniștit, tocmai de aceea îl simt atât de important și spun că va influența toată „cartea”. Cred cu tărie că deciziile pe care le iau acum și efortul investit vor contura direcția întregului meu parcurs.