Aversiune de spital

• un copil care a suferit arsuri în urma exploziei cazanului de tuicã nu a fost supravegheat de nici un cadru medical • dupã ce a refuzat internarea în spital, bunica sa l-a doftoricit cum s-a priceput • ea spune cã nu suportã atmosfera din spitale • întîmplãtor, starea copilului este bunã •

Rãzvan V., copilul în vîrstã de 2 ani si jumãtate, din Gîrcina, care, în urmã cu aproximativ douã sãptãmîni, a suferit arsuri în urma exploziei unui cazan de tuicã, nu a mai fost vãzut de nici un cadru medical din ziua producerii respectivului accident casnic. Incidentul s-a petrecut în curtea bunicilor de pe mamã ai copilului, în îngrijirea cãrora a rãmas de aproximativ o lunã, de cînd pãrintii lui au plecat sã munceascã în Italia. La scurt timp dupã ce cazanul a explodat, copilul – care se juca în preajma acestuia, fiind stropit de o parte din lichidul fierbinte – a fost transportat cu autosanitara la Spitalul Judetean de Urgentã Neamt. Investigatiile medicale efectuate aici au arãtat cã a suferit arsuri de grad II – III pe mîna si pe piciorul stîng, dar si pe o portiune din partea stîngã a toracelui. Copilului i-a fost îndepãrtatã pielea afectatã de arsurã, dupã care a fost dezinfectat. Cu toate cã starea sa era gravã si necesita obligatoriu internare, bunica acestuia s-a opus categoric. Femeii i s-a explicat cã suprafata afectatã de arsurã este destul de mare, iar riscul de infectare este major, dar aceasta nu a putut fi înduplecatã. A semnat în registrul de internãri cã refuzã tratamentul intraspitalicesc al copilului, l-a luat si a plecat acasã. De atunci, micutul Rãzvan a fost îngrijit la domiciliu doar de cãtre bunica sa, Nicoleta Serban. „Si domnul doctor Dobre si asistentii au încercat sã mã convingã sã internez bãiatul, mi-au explicat cã trebuie sã i se facã tratament cu antibiotice, sã i se schimbe zilnic pansamentele si sã beneficieze de o toaletã specialã, dar, pe rãspunderea mea, am refuzat. Nu stiu dacã mã puteti întelege, dar eu am aversiune fatã de ideea de a sta în spital. Pãrintii mei au fost grav bolnavi si am stat cu amîndoi în spital, au murit si de atunci nu mai suport atmosfera de acolo. Mi-am luat nepotelul acasã si mi-am zis cã dacã ar fi sã nu dorm zi si noapte, îl îngrijesc eu cum mã pricep mai bine. Am fost la farmacie si am luat un spray, Oxymed, care ajutã sã se usuce pielea afectatã de arsurã, am luat alifie de gãlbenele si pansamente sterile si am început sã îngrijesc bãiatul. Dupã ce am dat cu spray, în cîteva zile, pe rãnile respective s-a prins crustã, care s-a uscat foarte bine. Pentru ca crusta aceea sã nu îl strîngã, sã nu îi dea dureri sau mîncãrimi, am început sã îl ung cu alifie de gãlbene. L-am spãlat zi de zi cu ceai de musetel, i-am schimbat pansamentul de cîteva ori pe zi, l-am tinut dezbrãcat în pielea goalã si l-am acoperit cu cearsafuri curate, ca sã nu se lipeascã hainele de rãni si sã îl jeneze. Nu i-am dat nici un antibiotic, nu a fãcut deloc febrã, a mîncat, s-a jucat si nu a dat semne cã i-ar fi rãu“, a declarat Nicoleta Serban, bunica lui Rãzvan. Ioan Baston, medicul de familie pe lista cãruia este înscris copilul, precum si asistentele de la Dispensarul Gîrcina spun cã au aflat absolut întîmplãtor despre accidentul casnic suferit de micutul Rãzvan. Cadrele medicale care îsi desfãsoarã activitatea în sectia Chirurgie Infantilã spun cã se întîmplã de multe ori ca, din încãpãtînare, pãrintii unor copii sã refuze internarea acestora, în urma unor accidente casnice, declarînd cã îsi asumã riscurile. Numai cã, de cele mai multe ori, starea copiilor se agraveazã, mai ales din cauza automedicatiei, iar dupã cîteva zile, pãrintii vin la spital, solicitînd în mod deosebit internarea micilor pacienti.