„Ați râs. Ați înjurat. Dar adevărul nu a tăcut.”

În anul 2008 v-am spus, simplu și fără emfază, că vom intra, pas cu pas, într-o criză alimentară. Nu era o profeție, ci o observație. Nu era panică, ci luciditate. Dar voi nu ați vrut să auziți. Ați râs, apoi ați înjurat.

În 2015 v-am spus că școala va fi distrusă din interior, că valorile vor fi diluate, că exigența va deveni opțională și că analfabetismul nu va mai fi o rușine, ci o normalitate. Nu m-ați contrazis cu argumente, ci cu batjocură. Din nou, ați înjurat.

În 2016 v-am spus că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, nu ca gest religios, ci ca prăbușire morală. V-am spus că golul lăsat va fi umplut nu de libertate, ci de forme noi de control, mai subtile, mai perfide. Că nu vor mai fi ziduri de închisoare, ci limite invizibile. Că nu vor mai fi lanțuri, ci dependențe. Și iar ați înjurat. Dar timpul nu înjură. Timpul dovedește.

Astăzi, în fața voastră, nu stau ca un om care cere scuze sau recunoaștere. Nu am nevoie. Nu stau nici ca un învingător.

 Pentru că nu e nicio victorie în a avea dreptate atunci când ceilalți pierd.

Stau ca un om care, în mod paradoxal, vă iubește mai mult decât atunci când era aplaudat. Pentru că e ușor să iubești când ești înțeles. Dar adevărata iubire începe atunci când ești respins.

Și astăzi vă spun din nou, poate mai apăsat ca niciodată: Nu mai avem timp de orgolii. Nu mai avem timp de nepăsare. Nu mai avem timp să ne mințim singuri. Este imperios necesar să ne implicăm. Nu „cineva”. Nu „alții”. Nu „ei”. Noi. Să ne recâștigăm Demnitatea Națională nu prin lozinci, ci prin fapte. Nu prin ură, ci prin conștiință. Nu prin revoltă oarbă, ci prin trezire lucidă. Pentru că un popor nu moare atunci când este înfrânt.

Un popor moare atunci când nu mai crede în sine.

Și încă nu suntem acolo. Dar suntem periculos de aproape. Așa că nu vă mai înjur. Nu v-am înjurat niciodată. Vă chem. Și, chiar dacă din nou veți alege să râdeți sau să mă respingeți, eu voi rămâne aici — spunând același lucru: Treziți-vă. Nu pentru mine. Pentru voi. Pentru ceea ce mai poate fi salvat.