Atac în centrul orașului: butaforiile distruse sub privirile „vigilente”, „hoardele barbare” cu vârste între 1 și 7 ani

Decorurile din centrul orașului au rezistat mai puțin decât o promisiune electorală, în timp ce explicațiile au fost, ca de obicei, impecabile.

Atac în centrul orașului. Butaforii distruse în doar două zile de la montare, în urma unui val de „atacuri” repetate venite din partea unor „hoarde barbare” cu vârste între 1 și 7 ani.

„Hoardele barbare” au lovit fără milă. Cu mâinile lipicioase de acadea

Fenomenul a fost unul greu de anticipat: grupuri organizate de minori, dotați cu energie inepuizabilă și zero respect pentru decorațiuni, au acționat nestingherit în zona centrală. Martorii spun că atacurile au fost rapide, haotice și… previzibile.

În spatele acestor acțiuni, conform „analizei din teren”, se află o explicație simplă: ei, parcă ce fac și ei, sunt copii O explicație care, aparent, rezolvă tot. Inclusiv faptul că, în două zile, decorurile au ajuns din „instagramabile” în „material didactic despre degradare accelerată”.

Sub privirile părinților. Relaxați. Foarte relaxați

Întregul spectacol s-a desfășurat sub supravegherea atentă a părinților, care au ales o abordare modernă: observarea de la distanță.

Intervenția? Inexistentă.
Reacția? Standard: sunt copii

Rămâne doar o întrebare, pur teoretică: în casă, tot așa se testează rezistența obiectelor?

”Dispozitivul care este”. Dar nu știm unde începe și unde se termină

În zonă s-au aflat și reprezentanți ai poliției locale, aflați, conform propriilor declarații, în dispozitiv.

La întrebarea firească dacă nu fac nimic, răspunsul a venit la  fel de prompt ca al părinților: Suntem în dispozitiv, puși să păzim arca.

Ce presupune acest dispozitiv, câți metri acoperă și dacă include și butaforiile rămâne, deocamdată, un mister. Recunoaștem: nu am întrebat mai mult.

Dacă poliţiştii locali doresc să ne spună cât e perimetrul şi mai ales dacă au dat vreo amendă sau avertisment pentru distrugere, evident părinţilor, îi aşteptăm să ne transmită un comunicat de presă.

Între „de ce ați făcut?” și „de ce nu faceți?”

Situația rămâne una clasică.

Dacă nu existau decorațiuni: nimic nu fac ăștia pentru noi.

Acum că există și au fost distruse: de ce s-au cheltuit bani?

Disclaimer:

Nu sunt o mare fană a decorațiunilor de Paște și nici a entuziasmului administrativ, dar un lucru pare sigur: indiferent ce se face, rezultatul final tot „nu e bine”.

Acest material reflectă o situație reală observată în spațiul public. Orice asemănare cu lipsa de reacție, responsabilitate sau interes nu este deloc întâmplătoare.

Iar între timp, polistirenul continuă să piardă lupta. Clar.