Asasinarea lui Iorga, istoricul care a scris magistralul articol „Fereşte-te, popor al meu, căci mari primejdii ţi se pregătesc“

În arhivele nemţene se păstrează mai multe documente referitoare la fărădelegile legionarilor din toamna nefastului an 1940, când au fost asasinaţi în aceeaşi zi, 27 noiembrie, marele învăţat Nicolae Iorga şi profesorul – economist Virgil Madgearu.

Dintre acestea amintim: Notă informativă asupra împrejurărilor de fapt în care a fost săvârşit asasinatul profesorului Nicolae Iorga, întocmită de Parchetul General al Curţii de Apel din Bucureşti către Preşedinţia Consiliului de Miniştri din 3 aprilie 1941; Referatul introductiv al procurorului militar pe lângă Tribunalul militar C.M.C., referitor la asasinarea profesorilor Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu din 19 iunie 1941, precum şi Raportul medico-legal, din 22 iulie 1941, efectuat de Institutul Medico-Legal Profesor dr. Mina Minovici din Bucureşti.

Cel care a scris articolul atât de semnificativ şi, în acelaşi timp, atât de zguduitor, „Fereşte-te, popor al meu, căci mari primejdii ţi se pregătesc“, a avut parte de o moarte care rămâne, fără exagerare, una din cele mai tragice din istoria neamului românesc. În raportul medico-legal amintit, se menţiona prezenţa a trei plăgi orificiale, de 7 milimetri, prin armă de foc în regiunea pectorală dreaptă, deasupra mamelei, un orificiu prin armă de foc la nivelul, unghiului intern al ochiului stâng, un alt orificiu în regiunea mijlocie a obrazului stâng.

Se specifica în continuare că moartea lui Nicolae Iorga, profesor universitar, în vârstă de 69 ani a fost violentă. Ea s-a datorat unor plăgi prin armă de foc, ale capului şi trunchiului, cu distrugerea creierului şi hemoragie internă. Din celelalte două documente amintite aflăm modul cum a fost ucis savantul român de mâinile bestiale ale legionarilor. (Amănuntele fiind cunoscute din diverse lucrări nu le mai relatăm).

Concluzia organelor de urmărire penală a asasinilor profesorului Iorga era aceea că profesorul a fost ridicat de la vila sa din Sinaia, în seara de 27 noiembrie 1940, între orele 17.00 – 17.30, de o echipă de 5-6 legionari veniţi din Capitală, astfel cum înşişi asasinii au arătat în momentul ridicării. Cadavrul a fost găsit în dimineaţa de 28 noiembrie 1940, orele 07.15, la un kilometru de comuna Strejnicu, la 15 metri de şoseaua Strejnicu – Ploieşti.

Aceleaşi organe penale menţionau că prezumţiuni puternice şi concordante sunt dovada suficientă că toţi asasinii lui Madgearu au participat şi la asasinarea lui Iorga. Nu s-a putut stabili cu precizie ce s-a întâmplat cu profesorul Iorga după ridicarea sa de la vila din Sinaia şi până în momentul asasinării. Din relatarea unor martori – aşa cum rezultă din referatul procurorului militar – zece la număr s-ar presupune că profesorul ar fi fost dus la Teişani (lângă Vălenii de Munte – n.n.) unde ar fi fost judecat şi probabil schingiuit în casa lui Victor Enăchescu, de faţă fiind între alţii şi Gheorghe Dinescu, fostul primar legionar al comunei Vălenii de Munte, după care, în cursul nopţii de 27/ 28 noiembrie 1940, l-ar fi dus la punctul unde a fost găsit şi unde a fost asasinat.

Acelaşi document conchidea că asasinarea lui Iorga şi Madgearu, a celor 64 de deţinuţi politici de la Jilava, din noaptea de 26/ 27 noiembrie 1940, asasinarea comisarilor Dumitrescu şi Davidescu, în pădurea Balota lângă Ploieşti, a altor patru comisari în arestul Prefecturii Poliţiei Capitalei – socotiţi ca unelte ale vechiului regim, sechestrarea în scop de asasinare a mai multor personalităţi politice ca: Gh. Tătărăscu, C. Argetoianu, I. Gigurtu, Mihail Ghelmegeanu etc., sunt asasinate politice executate de membrii organizaţiei legionare în contra personalităţilor politice ale vechiului regim, având un vădit scop şi mobil politic.

Întreaga ţară, precum şi locuitorii din acest colţ de pământ românesc, au fost consternaţi de crima sălbatică a legionarilor faţă de cel mai curat şi nobil suflet de român, cum se arăta în telegrama Prefecturii judeţului Neamţ, din 29 noiembrie, către conducătorul statului de atunci, Ion Antonescu. În telegrama Prefecturii judeţului Roman, din aceeaşi zi se arăta că oamenii din urbea Roman şi judeţul nostru vor păstra în memorie cu pioşenie şi recunoştinţă pe marele savant al românilor iar crima săvârşită asupra lui de către criminalii legionari, reprezintă una din cele mai odioase asasinate. În arhive se păstrează şi documente despre legăturile marelui istoric cu ţinutul Neamţuljui. La Roman a apărut, în perioada 1879- 1892, ziarul intitulat Romanu, bisăptămânal, având ca director pe Emanuel Arghiropol.

Se ştie că directorul ziar,ului cunoscut mai mult sub numele de Manolache Arghiropol, era unchiul istoricului. Magistrat, avocat, nuvelist, poet, director de ziar şi reviste, Manolache, după mai multe peregrinări prin ţară, se stabileşte la Roman. Şi, în 1884, la 13 ani, primul copil din familia lui Nicu Iorga, debuta în ale scrisului. Despre acest debut, spre mândria romaşcanilor, ne mărturiseşte însuşi marele cărturar: „Stăteam la masa lui moşu Manole, care cu ciubărul în care-şi răcea vinul supt masă, îmi dicta pentru ziarul pe care apoi proaspăt venit de la tipografia lui Kubelca îl pătuream şi-l timbram, foiletonul tradus dintr-un Moliere, pe care mă îndărătniceam să-l scriu Moliere, ori, retras în colţul meu, redactam anecdote pentru pagina a patra, sau judecam politica generală a Europei, nu fără a mă lupta crunt cu conducătorii ei, în articole pe care moşu le găsea vrednice de a fi publicate în fruntea ziarului său Romanu, fără l, ca să nu se confunde cu Românul lui C.A. Rosetti.