Artist uitat de comunitate

• compozitor si dirijor al mai multor fanfare militare si civile din Roman, Ioan Gutu a fost uitat de comunitate • fiica acestuia, Tamara Gutu, deplînge faptul cã reprezentantii primãriei n-au ajutat-o sã-i facã tatãlui o cruce si o placã, pentru mormînt • Ioan Gutu, cu toate meritele sale, a fost îngropat, în 1999, aproape în anonimat, singurul sprijin al familiei fiind Ioan Lãpusneanu, director al Clubului Petrotub •

Autoritãtile locale si romascanii sînt de multe ori depãsiti de unele evenimente si uitã sã-si cinsteascã, asa cum se cuvine, semenii dispãruti. Este si cazul dirijorului si compozitorului Ioan Emilian Gutu, care, din 1949, a activat pe la diferite institutii romascane. Ioan Emilian Gutu s-a nãscut pe data de 24 iunie (sau iulie dupã unele documente) 1911 în Ismail – Bolgrad, localitate din URSS. Încã de mic copil a cochetat cu muzica, îndrãgind, în special, instrumentele de suflat, ca oboiul, saxofonul sau clarinetul. În Roman a venit ca plutonier major în cadrul Regimentului 28 artilerie, însã toatã lumea stia cã este animatorul diferitelor manifestãri muzicale. De un real talent, munca sa a fost rãsplãtitã în anul 1939 si de Casa Regelui, care i-a acordat Medalia Centenarã a Regelui Carol I. De altfel, fanfarele pe care le-a dirijat au obtinut întotdeauna onoruri si premii, la orice manifestare de gen din tarã. Nevoit sã renunte, din cauza unei urechi cu care nu mai auzea, Ioan Gutu s-a angajat în 1961 la Sfatul Popular Roman. „Tata, desi era angajat ca muncitor necalificat, dirija fanfara din Roman. Apoi a lucrat o perioadã la Scoala de muzicã si în anul 1963 a fost administrator al Teatrului «Vasile Alecsandri», dupã care a fost angajat al UÞ Roman, actualmente Petrotub SA Roman. În tot acest timp a format o puternicã fanfarã, alcãtuitã în mare majoritate din tigani. Cred cã de aceea o parte dintre romascani l-au considerat si pe el tigan, acuzã care pe mine m-a deranjat si jignit“, a declarat fiica dirijorului, Tamara Gutu. Aceasta a precizat cã tatãl sãu, în afara faptului cã a fost dirijor, a compus un vals cîntat deseori de fanfarele militare: „Trandafirii rosii“. „A fost laureat al diferitelor manifestãri organizate de Sindicatul Uzinelor de Þevi Roman (UÞR) la «Cîntarea României» si la diverse concursuri de creatie muzicalã, culminînd cu un premiu II, obtinut la Bucuresti. A colaborat de asemenea cu Ovidiu Lipan «Þãndãricã» într-un proiect vizînd «Fanfara de la 10 Prãjini». Cu toate cã nu a auzit deloc cu o ureche, tatãl meu a fost un om deosebit, un muzician desãvîrsit“, a mai spus fiica fostului dirijor Ioan Gutu. Totusi, Tamara Gutu are o mare supãrare legatã de faptul cã numele pãrintelui sãu n-a fost nici mãcar mentionat în Monografia Romanului, editatã cu prilejul împlinirii a 600 de ani de atestare documentarã.

Sprijin solicitat municipalitãtii „Dupã toatã activitatea tatãlui meu, care spun eu, a fost destul de sustinutã, consider cã merita o asemenea consideratie din partea comunitãtii. Sînt supãratã cã în monografie este pomenit ca mare animator muzical si teatral Gheorghe Cãmãsoiu. Dacã un vînzãtor de bilete la teatru, fãrã nici o altã contributie pe tãrîm cultural, a fost trecut într-o asemenea lucrare care dãinuie peste ani, înseamnã cã tatãl meu nu a meritat aceastã cinste. Si mã întreb de ce?“, a mentionat Tamara Gutu. Urmasa lui Ioan Gutu s-a adresat Primãriei Roman pentru a solicita un ajutor, în vederea amenajãrii corespunzãtoare a cavoului tatãlui sãu. „Am fost în audientã la secretarul Primãriei Roman si am solicitat un mic ajutor, pentru a pune la capul tatãlui meu o cruce corespunzãtoare si o placã pe care sã fie trecute numele, prenumele si datele de nastere si de deces. Mi s-a promis ajutor, dar de atunci au trecut mai multi ani“, a mai spus femeia, în prezent pensionarã. Aceasta locuieste în apartamentul care a apartinut tatãlui sãu si se descurcã greu cu cele 3,5 milioane de lei pensie. „Trebuie sã plãtesc utilitãtile care îmi «înghit» cam 1,5 milioane de lei lunar, la care mai adaug încã pe atît pentru medicamente. Cu restul de bani trebuie sã mã descurc cu mîncarea. M-am «strîns» ca sã pot sã-mi montez si eu un convector pe gaz, pentru a încãlzi o încãpere pe timp de iarnã“, a încheiat, tristã, Tamara Gutu. Romascanii trecuti de a doua tinerete si-l amintesc pe Ioan Emilian Gutu, care, cel putin în zilele de 1 Mai „Muncitoresc“ si „23 August“, dirija fanfara în vestitul chiosc din Parcul Municipal Roman. Din nefericire, edilii l-au uitat cu toate cã o parte dintre ei îsi amintesc cã: „În parc… fanfara cînta“.