Câteva cuvinte despre anxietate

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Lucrând adesea la cabinet cu persoane care suferă de diverse tulburări anxioase, am dat într-o carte peste un pasaj simplu, clar și adevărat, pasaj pe care doresc să-l împărtășesc cu voi fiindcă anxietatea este extrem de răspândită – mult mai răspândită decât credem – și sunt convinsă că unii dintre voi sau cineva drag vouă duce lupta asta zilnic: „Anxietatea este mai mult decât o nervozitate. De fapt, vei consulta mai degrabă medicul curant decât un psihiatru, pentru că cele mai multe dintre simptome par a fi durerile fizice. Mușchii tăi sunt tensionați, iar durerile de cap sunt frecvente. Simți că ai gâtul, umerii și mușchii spatelui înțepeniți. Problemele gastrice se extind de la ușoare crampe, indigestie, greață și diaree. Tensiunea arterială și pulsul cresc și simți că nu mai poți respira normal. Transpiri în exces. Ești într-o continuă mișcare, incapabil să te relaxezi. Bâțâi din picioare, te joci cu mâinile și te agiți fără a avea un țel anume. Nu reușești să te concentrezi la ceea ce ai de făcut. Îți faci griji toată ziua și ți-e dificil să lași grijile deoparte noaptea. Somnul tău este neliniștit și ai coșmaruri. Pe timpul zilei, ești obosit și iritabil. Te simți atacat de ceilalți, copleșit de așteptări. Izbucnești în lacrimi din nimic.” (Dr. James Whitney Hicks, “50 de semne ale tulburărilor psihice”, Editura Trei, 2011).

Din fericire, oricât ar părea de gravă și de supărătoare, anxietatea (în variatele ei forme) poate fi gestionată cu condiția să fie diagnosticată corect de un psiholog clinician, psihoterapeut sau psihiatru. Abordarea acestor specialiști diferă și este eficientă în funcție de situație.

Dacă tulburările anxioase ating un nivel atât de mare de disconfort încât împiedică grav funcționarea persoanei în societate (a abandonat școala sau serviciul, nu se poate focaliza pe nimic și este permanent într-o stare de agitație puternică sau dă semne de depresie în sensul ideilor suicidare), atunci este mai indicat, cel puțin într-o primă fază, psihiatrul pentru a prescrie medicația anxiolitică potrivită care să stabilizeze persoana, urmând ca apoi (în paralel cu tratamentul medicamentos sau după), să discute cu psihologul în mod regulat.

Dacă însă persoana anxioasă poate merge la școală, la serviciu sau la alte activități sociale și reușește într-o oarecare măsură să-și controleze lumea interioară și să funcționeze (aparent) normal în cea exterioară, atunci ar fi mai indicat să consulte în mod regulat un psiholog clinician ori un psihoterapeut împreună cu care va învăța mai multe despre sine și despre tulburarea anxioasă, despre modul în care a perceput lumea până acum și despre cauzele profunde ale perspectivei pe care a avut-o asupra lumii (perspectivă care a dus la apariția și menținerea anxietății) și va învăța de asemenea cum să preia controlul asupra problemei și s-o depășească în încercările de zi cu zi.