Prima pagină
Anul 2024, anul luzerului Iohannis, cel fără dovezi „indubitabile”

Mă autodenunţ. Cu termenul de „indubitabil” din titlu l-am plagiat pe Klaus Iohannis, care l-a folosit public atunci când a declarat că alegerile prezidenţiale din România, din ziua de 24 noiembrie 2024 „s-au realizat sub ingerinţele unei puteri statale străine”, pentru care nu deține nici o dovadă „indubitabilă”.
După ce în ziua de 6 decembrie Curtea Constituțională a României (CCR) anulase alegerile prezidenţiale din 24 noiembrie, Klaus Iohannis a tras o fugă până la Bruxelles, ocazie cu care şi-a organizat și obișnuita conferinţă de presă cu ziariştii români acreditaţi, la care acesta a fost ceva mai nuanţat. Cu această ocazie, Klaus Iohannis a precizat că puterea statală respectivă a fost Federaţia Rusă şi că profitorul ingerinţei a fost Călin Georgescu.
La întrebarea nechibzuită a unui ziarist, de ce Preşedinţia nu a reacţionat corespunzător, solicitând explicaţii de la ambasadorul Federaţiei Ruse, Klaus Iohannis s-a văzut înghesuit la colţ, reuşind doar să ne transmită că „ingerinţa străină a fost subtilă” şi în consecinţă nu deţine nici o probă „indubitabila”. Existând aceste circumstanţe, Klaus Iohannis a motivat că din lipsă de dovezi „indubitabile” nu a riscat să se compromită, acuzând direct Federaţia Rusă şi provocând un incident diplomatic inutil.
Românilor nu le-a fost greu să înţeleagă că în această piesă, rolul lui Klaus Iohannis s-a limitat doar la acela de „idiot util”. Ziaristul a insistat, întrebându-l ce i se pune în sarcina lui Călin Georgescu în acest caz. Răspunsul lui Klaus Iohannis a dovedit că-şi juca bine rolul. A precizat că acest Georgescu şi-a continuat campania şi în ziua votului.
Dacă a fost aşa, acest Georgescu nu a fost decât autorul unei contravenţii. Contravenţie de care se fac vinovaţi şi unii lideri ai USR, şi Elena Lasconi, şi Ludovic Orban, şi alţi candidaţi, nu numai Călin Georgescu. Să fie lăsată deoparte ipocrizia și să li se servească românilor frustrați dovezi „indubitabile”. În istoria recentă a României, ziua de 6 decembrie a fost declarată ca fiind cea de a treia lovitură de stat, după cea din 1989 şi cea din 2012.
În 2012, printr-o procedură constituţională, Parlamentul României l-a suspendat din funcţie pe preşedintele de atunci, Traian Băsescu. Apărătorii interni şi externi ai democraţiei soroșiste au catalogat suspendarea ca pe o lovitură de stat, care mai trebuia doar finalizată printr-un referendum. La referendumul care a avut loc, circa 7,4 milioane de români, dintre cei de pe listele de vot oficiale, i-au făcut din batistă lui Traian Băsescu, de pe peronul României, urându-i printre dinţi „Du-te …!”
În loc ca referendumul să fie validat, CCR a lansat un nou experiment, anulând voturile celor 7,4 milioane de români printr-o decizie. Decizia CCR a fost un text cu titlul „Erată”, prin care a fost lungită lista de vot oficială, pentru ca votul de adio exprimat să nu reprezinte decât 46%. Cu această „Erată” s-a experimentat reacţia românilor la anularea voturilor lor, iar Băsescu s-a reaşezat pe jilţul de la Cotroceni.
Fanii lui Băsescu şi Occidentul au răsuflat uşuraţi, felicitând România că are o CCR atât de „scrufuloasă la datorie”. Atunci, preşedinte al CCR era Augustin Zegrean, un fost deputat PD, care în viaţa anterioară lui 1989 fusese consilier juridic la BJATM Bistriţa-Năsăud. Episodul cu „Erata” CCR-ului risca să fie uitat dacă în alegerile prezidenţiale din 2024 nu ar fi candidat unul Călin Georgescu, care a câştigat primul tur.
În data de 2 decembrie, trecând printr-un puseu de revelaţie profesională, CCR a validat printr-o Decizie alegerile primului tur din 24 noiembrie. Revelaţia CCR a ţinut doar trei zile, această Curte fiind trezită de un zdravăn pumn trântit în masă de către Klaus Iohannis, pe care Bruxelles-ul l-a trezit din somn la un miez de noapte, pentru a convoca CSAT-ul, pe motiv ca ruşii sunt pe Prut, avându-l în avangardă pe Călin Georgescu.
În ziua de 28 noiembrie a fost convocat CSAT-ul care i-a pus pe masă lui Iohannis niște documente, din care acesta nu a reţinut nici o probă „indubitabilă”, ci doar suspiciuni exprimate la gura sobei. A urmat apoi sceneta cu desecretizarea suspiciunilor, de care administraţia Trump, pățită, a râs cu gura până la urechi.
În vestita zi de 6 decembrie, CCR şi-a luat revanşa la „lovitura de stat” din 2012, dată de Parlament şi români, hotărând ca de data aceasta să aibe ea iniţiativa unei „lovituri de stat”. Aşa că Decizia din 2 decembrie, de validare a alegerilor din primul tur, a fost reevaluată ca hârtie igienică, fiind promovată o nouă Decizie, de anulare a întregului proces electoral, prin care au fost anulate 9,2 milioane de voturi ale românilor.
De când cu tevatura stârnită de anularea alegerilor în plin proces de votare, mai toţi românii, de la Darabani până la Clisura Dunării, s-au specializat în Drept Constituţional, reţinând în esenţă că „Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie”. Adică, dacă CCR dă o Decizie, nici dracul nu o mai poate întoarce. În ziua de 6 decembrie CCR s-a dovedit mai tare ca dracul şi şi-a anulat Decizia din 2 decembrie, care nu a mai fost subit „definitivă şi general obligatorie”.
Preşedintele actual al CCR este Marian Enache, care în viaţa anterioară lui 1989 a fost avocat şi după, deputat FSN. Interesant este faptul că acesta a scris o lucrare intitulată „Votul la români, o incursiune în evoluţia sistemelor electorale din România”. Consider că domnul Enache trebuie să realizeze o nouă ediţie a lucrării sale, în care să includă, cu explicaţiile de rigoare, şi episodul din recentele alegeri prezidenţiale.
În 1993 Marian Enache îndeplinea funcţia de Diplomat al Republicii Moldova, iar în 2013 ajunge deputat ales într-o circumscripţie electorală din Neamţ, pe listele organizaţiei judeţene a UNPR, condusă de cel care a fost Culiță Tărâță. În aceste zile este în derulare o amplă mişcare populară, care are drept slogan „Înapoi, la turul doi!”, prin care se cere revenirea la prima Decizie a CCR din 2 decembrie.
Această revenire este contestată vehement de o liotă de casandre, care prevestesc României o soartă cruntă cu un preşedinte, precum Călin Georgescu. Într-un recent articol, dintr-o publicaţie elitistă, autorul încearcă să convingă că României i-a trecut glonţul pe la ureche, ca lui Donald Trump, dar noroc cu CCR care a anulat alegerile. Citez din autor, că prin Călin Georgescu, România ar fi avut la conducere „un fals Mesia New Age, susţinut de fasciști, neolegionari şi de clanuri de interlopi, cu banii primiţi din Rusia”.
Chiar mare noroc am avut cu acest CCR, care bizuindu-se pe aceleaşi dovezi „indubitabile” sugerate de Klaus Iohannis, via Bruxelles, a anulat alegerile. Un experiment pentru care CCR ar merita aprecieri din partea tuturor statelor europene, în care există alegeri şi candidaţi, precum Călin Georgescu. Donald Trump şi oamenii din administraţia sa, nu au habar cât sunt de naivi atunci când se tot întreabă de ce au fost anulate alegerile din România.
Şi eu sunt tentat să iau în considerare toate avertismentele de mai sus, dar cu o singură condiţie. Să fie prezentate dovezi „indubitabile”, nu suspiciuni de propagandă sau doar vorbe de clacă. Nu exclud faptul că o preşedinţie a lui Călin Georgescu ar fi la fel de catastrofală ca preşedinţiile lui Băsescu şi Iohannis. Dar sunt convins că președinții mai catastrofale decât cele ale lui Băsescu și Iohannis sunt greu de închipuit.
Nimeni nu poate prezenta argumentat temeiul legal în baza căruia cetăţeanul Klaus Iohannis ocupă abuziv Palatul Cotroceni, după data de 21 decembrie 2024, dată la care i-a expirat mandatul. Există voci care susţin că cetăţeanul cu pricina nu a finalizat încă „Proiectul de ţară” promis acum 20 de ani, pentru care are nevoie acum de o atmosferă de linişte şi de detaşare de cele lumeşti, căutând răspuns la întrebarea sa retorică „Și eu ce fac?”.
Acesta este motivul pentru care Klaus Iohannis a anunţat CCR că trebuie să-i prelungească şederea la Cotroceni, măcar până când noul preşedinte va depune jurământul în fața Parlamentului. După 21 decembrie 2024, Klaus Iohannis a rămas la Palatul Cotroceni, pe post de chiriaş de lux, palat transformat ad-hoc în Hotelul Cotroceni de cinci stele. Ne amintim ce bucurie a fost în România, în 2014, când am scăpat de Băsescu și când ne spuneam că mai rău de atâta nu ne va putea fi.
În 2014 ne-am pricopsit cu Iohannis şi acum în 2024, nu numai că nu ne bucurăm că scăpăm de el, dar ne gândim şi la un plan de evacuare a acestuia de la Cotroceni. Vacantarea funcţiei de Preşedinte al României o poate face CCR din proprie iniţiativă, dar n-o face. CCR poate fi sesizată în acest sens de Avocatul Poporului, dar acestuia i-a expirat mandatul de mai multă vreme.
CCR poate fi sesizată şi de preşedinţii celor două camere, dar cine s-o facă, Ilie Bolojan sau Ciprian Şerban? Să fim serioşi, pentru aşa ceva îți trebuie sânge în instalaţie şi tocmai de aceea aceştia au fost puşi acolo. Una din aşteptatele dovezi „indubitabile” cu care se urmăreşte blocarea lui Călin Georgescu sunt cele legate de finanţarea campaniei acestuia pe TikTok. Spre disperarea unora, ANAF a dovedit că PNL-ul condus de Nicolae Ciucă a finanțat pe TikTok campania lui Georgescu, nu ruşii.
Altă dovadă „indubitabilă” ar trebui să vină din sfera manipulării voturilor. Spre surpriza multora, zilele trecute Marcel Ciolacu şi Alfred Simonis s-au autodenunţat pe TikTok că au donat voturi pentru George Simion, pentru ca acesta să intre cu Ciolacu în turul doi. De abia astfel de dovezi, precum și alte dovezi care stau să debuteze, au girul de a fi cu adevărat „indubitabile”, pe care le vom lua în considerare în judecata noastră privind alegerea unui președinte.
În ce priveşte calificativul de „luzer”, acordat lui Klaus Iohannis după 10 ani de stat la Cotroceni, nu poate fi ignorat dacă se iau în considerare măcar proiectele sale de țară eşuate, precum şi funcţiile înalte din NATO, din UE şi din Senatul României, în care s-a autopropus, funcții pentru care a fost refuzat succesiv, făcând de ruşine România. Astăzi Klaus Iohannis este un personaj expirat care nu mai reprezintă România nicăieri, dar care s-a legat cu lanţuri de scaunul de la Cotroceni, unde vrea să rămană până își va găsi un rost în lume.

Lasă un răspuns
-
Actualitate5 zile,
MARSAT SA Roman
-
Actualitate5 zile,
Ratis Serv – angajează
-
Prima pagină4 zile,
Camelia Stoean: o viață pentru copiii nimănui
-
Prima pagină2 săptămâni,
Apar în sfârșit dovezi „indubitabile” privind „ingerințele în alegerile din România”
-
Prima pagină2 săptămâni,
Proiect de 80 de milioane de euro pentru drumuri și poduri din Neamț
-
Eveniment2 săptămâni,
Artefactele de aur și argint din Neamț, în siguranță după furtul din Olanda
-
Eveniment2 săptămâni,
Jaf spectaculos în Olanda: tezaurul dacic al României, furat în doar două minute
-
Eveniment2 săptămâni,
Spitale bolnave: instituții medicale din Neamț fără autorizație de incendiu
Emilian Barbu
20 ianuarie 2025 at 5:20 PM
Suna ciudat luzer in gura unui tovaras. Am scris cum ati scris.