Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Amintiri din infernul închisorilor comuniste

Știre publicată în urmă cu

în data de

• presedintele Asociatiei Detinutilor Politici Roman, Alecu Mazãre, priveste, acum, cu detasare, clipele de cosmar petrecute în închisorile comuniste, pentru vina de a-si fi manifestat, cu voce tare, protestul împotriva cartelãrii alimentelor • acesta a fãcut parte din „lotul Ioan Diaconescu“ trecînd prin închisorile de la Aiud, Gherla, Jilava si la taberele de muncã din Deltã si Insula Mare a Brãilei • bãtrînul a ispãsit cinci ani si jumãtate de detentie •

Alecu Mazãre, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, filiala Roman, la cei 67 de ani pe care i-a împlinit, retrãieste cu intensitate, dar nu cu urã, cei cinci ani si jumãtate de chinuri, pe care i-a petrecut, de la vîrsta majoratului si pînã la 24 de ani, în puscãriile comuniste. Nãscut în 29 octombrie 1938, la Galbeni, aproape de Roman, de profesie lãcãtus mecanic, Alecu Mazãre a lucrat între 1953-1959 în localitatea natalã, pe un santier de constructii, apartinînd de Iasi, ulterior transferîndu-se la Buhusi. „Prin februarie 1955 îmi gãsisem un loc de muncã, mai bine plãtit, la Fabrica de postav din Buhusi. Eram destul de bine vãzut. Pentru cã mi-au fost apreciate calitãtile organizatorice, în scurt timp am ajuns sef de echipã. La 17 ani, mi s-a ivit prilejul de a cîstiga mai bine, asa cã am plecat în Valea Jiului, unde un unchi, Vasile Pantirasu, ajunsese director la Competrol. El mi-a gãsit un loc de lãcãtus la Atelierele Centrale din Petrosani, unde, în august 1956, m-au prins si revoltele din Ungaria. Am vãzut atunci o multime de filme documentare despre acestea si, tînãr fiind, în mintea mea au început sã încolteascã fel de fel de nemultumiri. Desi intrasem în UTM din convingere, am început sã simt revoltã pentru faptul cã sfertul de pîine neagrã, pe care-l cumpãram pe cartelã, nu-mi ajungea sã mã satur. Am fãcut imprudenta sã spun cu voce tare cã mi-e foame. Aveam o serie de colegi, care se îngrãmãdeau sã facã armata la Securitate, si nu pricepeam de ce, atunci. Stãteam în cãmin cu unul Farcas. Prin noiembrie 1956 abia, mi-am dat seama cã am fost tras într-o cursã si am început sã-mi mai tin gura. Era, însã, cam tîrziu. În iunie 1957 am fost chemat la director în birou. Doi securisti, îmbrãcati în haine de velur, m-au invitat sã-i urmez la sediu. M-au încuiat într-un subsol si au început anchetele. La început nu m-au întrebat decît de ce tot spun, în gura mare, cã mi-e foame. Ulterior m-au chestionat despre un incident pe care l-am avut cu un coleg, Pristavu. La ora 17 mi-au dat drumul cu angajamentul sã nu spun nimãnui unde am fost. A treia zi m-a chemat la el directorul si mi-a spus cã nu este bine cã am intrat în colimatorul Securitãtii“, îsi aminteste Alecu Mazãre circumstantele în care a intrat în contact cu Securitatea, la doar 18 ani. În 14 iulie 1957 a fost convocat la Serviciul personal, unde se aflau vreo 14 „haidamaci“, printre care si-a recunoscut pe cei doi „îngeri pãzitori“, de la prima întîlnire. „Mi-au rãmas pînã si sculele pe banc. M-au «umflat» si m-au îmbrîncit într-un Gaz, ducîndu-mã la sediul Securitãtii din Deva. În beciurile acesteia am stat vreo douã sãptãmîni, cît au durat anchetele. Eram scos din celulã cu ochelari de tablã la ochi, asa ca sã nu-mi dãdeam seama unde mã aflu si dacã este zi sau noapte afarã. Atunci au început torturile si m-au întrebat ce influentã a avut asupra mea unchiul meu. Abia acolo mi-am dat seama cã, de fapt, de asta m-au luat, ca sã afle mai multe despre el. Sotia lui era fiica unui mare latifundiar din zonã. Au început sã mã tortureze, pentru a le spune ce stiu despre întîlnirile lor. Îmi tot puneau sub nas niste hîrtii, pe care ar fi vrut sã le semnez. Am refuzat acest lucru, cu atît mai mult cu cît nu stiam mare lucru despre unchiul meu. Eu locuiam la cãmin si n-am fost pe la el decît de cîteva ori“, a mai spus Alecu Mazãre. Dupã douã sãptãmîni de anchete, tînãrul a fost urcat într-o masinã, cu încã un coleg de celulã, si cu o bãtrînã, Maria Stoica, ce avea 61 de ani, fiind dusi pentru a fi judecati la Tribunalul Militar din Sibiu. Nimeni din familia acestora nu a aflat decît foarte tîrziu unde se aflau. Îsi aminteste cã acel bãrbat a primit 7 ani de detentie, el sase ani, iar bãtrîna, care drãcuise pe secretarul de partid din satul ei, trei ani. „Ne-au încadrat la Articolul 327. Am avut dreptul sã facem recurs, care s-a judecat tot la Deva. Acolo, nu numai cã mi-au respins recursul, dar mi-au schimbat si încadrarea juridicã, acuzîndu-mã de «uneltire împotriva ordinii sociale», fiind încarcerat în penitenciarul de tranzit de la Jilava. Am fost, apoi, transferat, în decembrie 1957, cu un grup de 70 de detinuti politici, din care a fãcut parte si presedintele de mai tîrziu al PNÞCD, Ioan Diaconescu, în penitenciarul de la Gherla. Aici am stat într-o celulã, vizavi de camera «Zero» a condamnatilor la moarte, pînã în mai 1959, trãind momentele vestitei revolte a detinutilor. În vara lui ’58, comandatul penitenciarului, vestitul tortionar Goiciu si politrucul închisorii, locotenentul Tudose, au fãcut o diversiune, provocînd pe «frontieristi» (persoane care încercaserã sã treacã, clandestin, frontiera n.r) stîrnind cunoscuta revoltã, care, dupã înãbusire, a atras înãsprirea regimului de detentie. „Au urmat luni de cosmar, cu anchete, care transformau oamenii în cîrpe, cu perchezitii corporale îngrozitoare si umilitoare. Eram cãutati pînã si în anus, ne erau distruse si saltelele de paie mucede, pe care ne odihneam, fiind obligati sã dormim pe ciment, unde ni se încingeau plãmînii. Au urmat luni si luni de teroare fizicã si psihicã. Ni se dãdea zeamã chioarã si, din cînd în cînd, peste aceasta jumãri topite si rîncede, din care nu puteai sã nu faci diaree. La Gherla nu a mai curs apa. Primeam douã cãnite de un sfert de litru, pentru a bea“, rememoreazã acele clipe cumplite fostul detinut politic.

Munca, o salvare În mai 1959, dupã o vizitã medicalã, printre detinutii care au îndrãznit sã cearã iesirea la muncã s-a numãrat si Alecu Mazãre. Acesta a cunoscut în închisorile si lagãrele de muncã pe unde a trecut, toatã „crema“ intelectualitãtii interbelice, azvîrlitã de comunisti în închisoare. Îsi aminteste de colonelul Miclescu, cel ce înãbusise miscarea legionarã, de profesorii Bora si Al. Zup, de inginerii Iacob, Cazan, Petcu, Cucu sau Gheorghe, de Antoniu, de la Opera Românã, oameni care au îndurat, cu demnitate, grozãviile din puscãriile amintite. 50 dintre detinuti au fost urcati, în mai 1959, în vagoane de marfã, fãrã a sti unde pleacã, Îsi aminteste doar de o cãlãtorie lungã si obositoare, cu trei opriri, la Brasov, Ploiesti si Tulcea, unde au fost mutati pe un slep de cereale si dusi pînã la granita cu Ucraina, la Periprava. În apropiere, la Recea, 1.200 de oameni trãiau, alãturi de vipere, îndurînd vînturi puternice. Au tãiat stuf si au prãsit porumbul, fiind bucurosi cã soarele le-a întãrit oasele. „Cu apa o duceam, însã, foarte prost, Se aducea cu sacaua de la Dunãre. La sfîrsitul lunii septembrie, în 1959 am fost transferati la Salcia, în Insula Mare a Brãilei, la fãcut diguri. S-a lucrat din noapte în noapte, pînã prin 1960, cînd am fost dus la Agana, tot la fãcut diguri. Dupã o perioadã, am aflat cã la dig se lucra din douã directii si cã în tabãra vecinã se afla unchiul meu“, mai povesteste presedintele AFDP, filiala Roman. La sfîrsitul lunii octombrie 1960, a fost selectat, din 2.000 de detinuti, un lot de 80, acestia fiind trimisi sã lucreze în Fabrica penitenciarului Aiud, organizatã pe principii de productie si condusã de detinuti. Aici a întîlnit, din nou, foarte multi intelectuali, specialisti, printre care si inginerul romascan Constantin Bogza, acesta fiind si specialistul care a pus în functiune uzina de la Aiud. În 14 ianuarie 1963, dupã cinci ani si jumãtate, a beneficiat de efectele unui decret de gratiere, fiind pus în libertate. Întors acasã a trãit anii colectivizãrii, în 1964 s-a cãsãtorit, lucrînd mai întîi la Prefabricate, apoi la fabrica de Tricotaje „8 Martie“ din Piatra Neamt si, de la înfiintare si pînã la pensionare, la Întreprinderea de Tricotaje „Smirodava“ Roman, de unde a iesit la pensie, în 1997. Multi ani a fost urmãrit de Securitate. Dupã Revolutie a pus bazele filialei Roman a AFDP, care mai numãrã doar 150 de membri, cu tot cu beneficiarii drepturilor de refugiati politici. FOTO: Presedintele Asociatiei Detinutilor Politici Roman, Alecu Mazãre, rememoreazã clipele petrecute în închisorile comuniste

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Enache nu-si uitã fostii elevi

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Vlad Achim este cel mai nou membru al formatiei de Liga 1 pregãtite de Costel Enache • Gigi Becali a fost de acord ca Achim sã plece la FC Botosani • pe lîngã antrenorul cu care a mai lucrat la FC Ceahlãul, Achim se va reîntîlni si cu un alt fost coleg, Sebastian Chitoscã •

Microbistii din Neamt au motive sã urmãreascã ceva mai interesat partidele din partea a doua a campionatului Ligii 1, dupã cum a început perioada de transferuri din minivacanta de sãrbãtori. În lipsa unei formatii din judet pe prima scenã fotbalisticã, cunoscãtorii de fotbal din judet ar putea sã „adopte“ o grupare care are deja în lot trei fosti componenti ai echipei din Piatra Neamt. Este vorba de FC Botosani, pregãtitã de antrenorul Costel Enache (ex-jucãtor si antrenor al FC Ceahlãul), formatie aflatã foarte aproape de performanta de a pãtrunde, în premierã, în turneul play-off, fazã ce va da campioana editiei 2017-2018 a Ligii I. Pentru a pune umãrul la acest obiectiv, în rîndurile echipei botosãnene a intrat si Vlad Achim, jucãtor de bazã al FC Ceahlãul în perioada 2007-2015. Ieri, jucãtorul în vîrstã de 28 de ani a fost cedat de FCSB la FC Botosani, patronul moldovenilor, Valeriu Iftime, precizînd cã s-a luptat pentru Achim cu alte douã cluburi din Liga 1. „Cu Gigi Becali nu a fost nici o problemã. Dînsul ne-a spus de la început cã vrea sã ni-l dea pe Vlad Achim, dar nouã ne era teamã cã nu doreste jucãtorul sã vinã la noi. El mai avea si alte douã oferte din Liga 1, însã am discutat cu el si ne-am înteles. Achim a semnat cu noi pe un an si jumãtate, atît cît mai avea contract si cu Steaua“, a declarat Iftime pentru Fanatik. Presa sportivã a aflat cã 100.000 de euro este clauza de reziliere pentru Vlad Achim, însã dacã cineva va plãti aceastã sumã, banii vor intra în conturile FCSB pentru cã jucãtorul a fost lãsat sã plece gratis la Botosani. De mentionat cã echipa din Botosani este a patra în ultimii doi ani pentru care Achim evolueazã, de la momentul plecãrii sale de la Ceahlãul. Dupã opt sezoane în care a apãrat culorile echipei pietrene (6 în Liga 1 si douã în liga secundã), pentru care a jucat 155 de partide si a înscris 18 goluri, în primãvara anului 2015 mijlocasul s-a transferat la Viitorul Constanta. Pentru echipa lui Hagi, Vlad a evoluat doar un tur de campionat. Desi pãrea se se fi integrat bine în angrenajul echipei, a fost cedat la FC Voluntari unde a jucat în returul sezonului 2015-2016. În campionatul 2016-2017 a ajuns la Steaua, unde a evoluat inconstant, fiind victima relatiei dificile dintre antrenorul Reghecampf si finantatorul Becali. În acest sezon, Nicolae Dicã a vrut sã mizeze mai mult pe Achim, dar soarta nu i-a surîs nici de aceastã datã jucãtorului. La FC Botosani, Achim ar putea avea sanse mai mari sã evolueze în linia medianã, dacã antrenorul Enache va gãsi oportunitãti sã-l foloseascã în cele patru meciuri rãmase de disputat din retur si, ulterior, în faza a doua a campionatului (play-off sau play-out). În lotul moldovenilor, Achim se va reîntîlni cu alte douã cunostinte de la Piatra Neamt: cu atacantul Sebastian Chitoscã, si el un implant nereusit la Steaua, respectiv portarul Alberto Cobrea, jucãtor originar din Piatra Neamt, format la Liceul cu Program Sportiv din urbea de sub Pietricica, dar care nu a evoluat sub culorile clubului FC Ceahlãul. Sebastian Chitoscã a ajuns la Botosani dupã ce a avut un parcurs asemenãtor cu al lui Achim. A plecat din curtea formatiei pietrene la un an dupã Achim, în toamna anului 2016, odatã cu alti doi tineri jucãtori cedati la Steaua (Stefãnescu si Popadiuc). Nu a avut prea multe sanse de a arãta de ce este capabil la echipa lui Becali, si a fost repede împrumutat la Voluntari si FC Brasov (Liga 2), echipe pentru care a evoluat în ultimul an în 11 partide si a marcat doar douã goluri. Si Chitoscã sperã sã-si relanseze cariera la Botosani, primele semne fiind încurajatoare. Enache a mizat pe atacant în 7 partide oficiale (Liga I si Cupa României), iar evolutia sa a fost deja apreciatã în mediul sportiv.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Datini si obiceiuri de pe plaiurile haiducilor

Știre publicată în urmă cu

în data de

• „Datinile, obiceiurile si-n general cultura popularã înseamnã identitatea noastrã. Pierzîndu-le, contribuim si noi la pierderea identitãtii nationale“, a declarat primarul Vasile Alexandroaia

Festivalul de Datini si Obiceiuri, editia a V-a, activitate sugestiv intitulatã Pe plaiul haiducilor, desfãsuratã miercuri, 27 decembrie, 2017, la Cãminul Cultural Grinties, la initiativa Scolii cu clasele I – VIII, a primarului Vasile Alexandroaia si cu sprijinul Consiliului Local, s-a dovedit a fi un succes. Au rãspuns pozitiv chemãrii organizatorilor alaiurile folclorice din comunele Ceahlãu, Corbu, Tulghes si localitatea gazdã, Grinties, pe scena institutiei culturale trecînd pe rînd Corul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, ansamblurile Merisorii Grintiesului, Florile Ceahlãului, Pe plaiuri tulghesene si multi interpreti, în spetã colindãtori. Regia spectacolului a apartinut lui Mihai Pantiru de la Scoala Grinties, care a avut si calitatea de prezentator. „Ne-am adunat la cea de-a V-a editie a Festivalului datinilor si obiceiurilor de iarnã din zonã si nu numai, o editie extinsã pe care dorim s-o permanentizãm. Tinem în mod special la acesta, fiindcã datinile, obiceiurile si-n general cultura popularã înseamnã identitatea noastrã. Pierzîndu-le, contribuim si noi la pierderea identitãtii nationale. Ori, tocmai asta nu vrem sã se întîmple, mai cu seamã, aici lîngã Muntele Sfînt, Ceahlãul, acest loc plin de spiritualitate, legendã si traditie“, a declarat primarul Vasile Alexandroaia. Manifestarea a fost deschisã prin cuvîntul celui ce conduce administratia localã, care a îmbrãcat ia traditionalã si a continuat prin colindele corului bisericii, urmîndu-i trecerea pe rînd a alaiurilor, de la cei mici, la flãcãii satelor, încheierea apartinînd cerbului si ursului grintiesean, totul în sunet de bucium si rãpãit de tobe, cutremurînd întreaga asistentã si recreînd vîrstnicilor emotiile copilãriei de altãdatã. Dacã e sã facem un top al celor prezentate, fruntea a apartinut scolilor, fie din Grinties sau din comunele vecine si cred cã nimeni din cei prezenti n-a avut ce obiecta. O prezentare artisticã de tinutã, o costumatie parcã coborîtã din istoria locului si o sumã de personaje din vremi de mult apuse aveau sã facã posibilã retrãirea pentru o dupã-amiazã legendele, datinile si traditiile spatiului cultural al unei bune pãrti din mîndra noastrã Moldovã. Cît despre interpretare, nu a avut nimeni a spune ceva împotrivã, datã fiind seriozitatea si mai ales dictia „actorilor“ de-o zi, ce s-au întrecut pe ei însisi în a face o figurã bunã. Ce mai, a fost sã fie la Grinties un loc de întîlnire întru readucerea în prezent a unei lumi de basm, îmbinatã cu una de legendã, presupunînd colindul, plugusorul si suita de teatru folcloric, toate dedicate Sãrbãtorilor de iarnã ale lui 2017. Ar mai fi de retinut faptul cã în acest context sãrbãtoresc primarul Grintiesului a oferit diplome de excelentã celor sapte cupluri, care în acest an au aniversat 50 de ani de cãsãtorie fericitã.

Citește știrea
Advertisement








Trending