Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

AIKIDO – Calea Armoniei sau Arta Pãcii

Știre publicată în urmă cu

în data de

Sensei Morihei Ueshiba (1883 – 1969) „Eu nu am dusmani. Respir odatã cu cerul si cu pãmîntul. Universul este în interiorul corpului meu. Cînd iau sabia, sabia si cu mine sîntem unul si acelasi. Dacã esti viu, ai acces la secretele veacurilor, pentru cã adevãrul universului sãlãsluieste în fiecare fiintã umanã“. Morihei Ueshiba este cunoscut pretutindeni în lume ca fondatorul Aikido-ului, cea mai spriritualã si iluminatoare dintre artele martiale moderne. Imaginea venerabilului maestru înalt de numai 154 cm, care dobora fãrã efort un sportiv masiv, este familiarã. Ueshiba este cunoscut de practicantii de Aikido ca O-Sensei („Marele Învãtãtor“). Acesta s-a nãscut pe 14 decembrie 1883 în Tanabe într-un sat de pescari si fermieri din districtul Kii, actuala prefecturã Wakayama, în inima unei regiuni în care îsi au originile cele mai vechi rãdãcini ale misticismului japonez. Acest district cunoscut sub numele de Kumano, era considerat „poarta catre Dumnezeu“. Morihei era astfel înconjurat, de la nastere, de o ambiantã ce palpita de prezenta divinitãtii, a supranaturalului si misteriosului. A fost al patrulea si singurul bãiat din cei cinci copii ai lui Yoroku Ueshiba, un fermier care poseda circa douã hectare de pãmînt. Tatãl sãu era o persoanã foarte respectatã în comunitate, fãcînd parte din Consiliul local de mai bine de 20 de ani. Mama sa – Yuki Hokawa – era descendenta unei familii de proprietari de terenuri cu ascendentã nobilã. Ca o consecintã a nasterii premature, Morihei a fost un copil fragil, de timpuriu manifestînd o atractie deosebitã atît cãtre stiinte esoterice cît si cele exoterice. În primii ani ai copilãriei, Morihei a fost un copil destul de bolnãvicios, avînd mereu tendinta de a sta în casã în loc de a iesi afarã cu ceilalti copii. Deoarece bãiatul devora sute de cãrti de facturã foarte variatã, fiind în special atras de matematicã si fizicã, în jurul vîrstei de sapte ani a fost trimis la Jizadera – o scoalã localã a templului sectei Shingon, unde se studiau clasicii chinezi, sub îndrumarea preotului. Plictisit de textele seci si moralizatoare confucianiste, Morihei l-a rugat pe preotul Shingon sã-i povesteascã din legendele miraculoase ale lui „En no Gyoja“ si „Kobo Daishi“, si sã-l învete ritualurile esoterice Shingon, tehnicile de meditatie si incantatiile secrete. Budismul Shingon utiliza metodele tantrice de antrenament si senzualitate ale artei, muzicii si al propriului corp pentru a aduce iluminarea chiar din timpul acestei vieti. Vãzîndu-l atît de marcat de lumea spiritualã si pentru a contraataca starea visãtoare a fiului sãu, Yoroku a început sã îi spunã povesti despre strãbunicul lui – „Kichiemon“ – care se spune cã ar fi fost unul dintre cei mai puternici samurai. Avînd în vedere si fizicul insuficient dezvoltat si temperamentul nervos al fiului sãu, Yoroku l-a încurajat pe Morihei sã participe la antrenamente de lupte sumo, la alergare si înot. Bãiatul s-a alãturat si expeditiilor locale de pescuit, devenind rapid un bun mînuitror al harponului. Sub privirea atentã a lui Yoroku si a unui profesor ce a început sã se intereseze în mod special de neobisnuitul copil, Morihei si-a modelat treptat corpul. Constient de puterea sa potentialã, baiatul visa sã se transforme într-o bunã zi în cel mai puternic om din lume. Si-a cãlit pielea fãcînd zilnic dusuri cu apã rece ca gheata si rugîndu-si prietenii sã arunce în el cu castane în coajã. Puterea lui a crescut atît de mult, încît era chemat sã care în spate copiii bolnavi spre orasul cel mai propiat, la aproape 80 km distantã, pentru îngrijire medicalã. Necesitatea de a dobîndi putere i-a fost întãritã într-o noapte, cînd tînãrul a fost martor la lupta tatãlui sãu cu un grup de bãtãusi trimisi de rivalii sãi politici. „Soldatul lui Dumnezeu“ La vîrsta de 13 ani, dupã ce obtine diploma scolii primare superioare, este admis si la cursurile secundare ale Prefecturii Tanabe pe care le pãrãseste însã înainte de a obtine diploma, gãsindu-si de lucru la oficiul serviciilor funciare, îndeletnicindu-se mai apoi cu diferite meserii mãrunte. În 1901 studiazã pentru putin timp Tenjin Shin Yo-ryu Ju-jutsu sub îndrumarea maestrului Tozawa Tokusaburo. În 1902, în urma modificãrii unor prevederi legislative si a protestului sãu fatã de acestea îsi dã demisia din administratie si pleacã la Tokio, în districtul Nihobashi unde-si deschide propriul magazin („Ueshiba magazin – librãrie si papetãrie scolarã“). Dupã o crizã de Beri-Beri, dar si pentru cã era prea putin potrivit pentru viata de negustor, se întoarce în satul sãu natal, Tanabe. Anul respectiv l-a petrecut studiind principiile scolii Yagyu shinkage-ryu. Perioada de sedere la Tokio (si mai ales cea imediat urmãtoare) a fost debutul sãu veritabil în studiului artelor martiale, în principal Ju-jutsu si Ken-jutsu traditional, realizînd cu adevãrat afinitatea pe care o are fatã de artele martiale. A studiat Ju-jutsu traditional la Dojo-ul Kito-ryu si arta sabiei la centrul de instruire Yangyu Shinkage-ryu. În 1903 se cãsãtoreste cu Hatsu Itogawa Hokaw pe care o cunostea încã din copilãrie. La sfîrsit de decembrie, a fost înrolat în armata imperialã, fiind încorporat în regimentul al 61-lea de infanterie din Wakayama, dupã o încercare nereusitã de înrolare, cînd a fost respins din serviciul activ (rãmînînd în rezervã la Osaka) pe motiv cã era prea scund. Acest fapt l-a afectat atît de tare pe Ueshiba, încît în disperarea lui se spune cã ar fi recurs la metode ridicole, de a se atîrna în pãdure de crengile copacilor, în speranta de a i se lungi corpul. Desi nu a cîstigat în înãltime, a reusit totusi sã se remarce (trimis fiind în Manciuria – 1904) prin temperamentul, talentul, hãrnicia, onestitatea, dar mai ales prin mãiestria cu care mînuia baioneta, lucruri care i-au adus denumirea de „Soldatul lui Dumnezeu“. Dupã rãzboiul ruso-japonez ce a durat pînã în 1906, de unde s-a întors cu gradul de sergent pentru faptele sale de curaj în luptã, a trecut în rezervã si s-a întors acasã la Tanabe. Pregãtirea din timpul armatei si al rãzboiului îl determinã sã continue exercitiile fizice si studiul artelor martiale, la întoarcere el continuînd sã se instruiascã în stilul Yagyu-ryu, sub conducerea maestrului Nakai Masakatsu (un om dur, care a cãlit si modelat dorinta tînãrului Ueshiba). Ueshiba a continuat studiul artelor martiale la Scoala Goto din Yagyu-ryu Jujutsu si apoi, din 1907, tatãl sãu obtine aprobarea pentru a-l face elev si la Judo Kodokan Dojo. În 1908 obtine certificatul de instructor în Yagyu-ryu Jujutsu si, cu ajutorul tatãlui sãu, deschide imediat un dojo în Tanabe, chiar la ferma unde trãiau, continuîndu-si cu pasiune antrenamentul. Tot acolo a fost invitat si binecunoscutul antrenor de Jujutsu, Takake Kiyoichi, pentru a-l instrui. Academia Ueshiba În 1910 începe un proiect de organizare a unei „colonii“, pe care îl si pune în practicã în primãvara lui 1912, pãrãsind Tanabe în fruntea unui grup de 84 de persoane (tãrani si militari) din Kishu si stabilindu-se împreunã cu familia sa în insula Hokkaido, într-un loc numit Aza-Shirataki (în apropierea orasului Yobetsu – regiunea Mombetsu). Avea atunci vîrsta de 29 de ani. Grupul condus de el abordeazã o serie de proiecte de dezvoltare economicã în domeniul agricol si zootehnic, angrenîndu-se în muncile cele mai grele, ca tãietor de lemne si cultivator, continuînd totodatã si studierea artelor martiale. În anul 1910 se naste si prima lui fatã, Matsuko. În acest timp, Ueshiba a devenit tot mai puternic, forta lui fizicã, în special a bratelor, devenind aproape legendarã. În 1915, Morihei îl cunoaste pe Sokaku Takeda, celebrul maestru de Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Aflînduse în fata unui asemenea maestru, îsi dã seama de cît de slab este încã, uitã de toate si începe un antrenament asiduu. Dupã aproximativ o lunã, întors în Shirataki, construieste un Dojo unde îl invitã pe Takeda sã locuiascã. Acesta acceptã si îl îndrumã pe Morihei ajutîndu-l sã evolueze în artele martiale. În septembrie 1916, obtine certificatul „kyoji dairi“ (de profesor, respectiv maestru) în Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Sokaku Takeda a fost fãrã îndoialã unul dintre cei mai valorosi budoka ai tuturor timpurilor, dar caracterul sãu nu era prea evoluat: era impulsiv, vanitos si se lãuda mereu cu numãrul oamenilor ucisi. Tot Ueshiba povesteste cã antrenamentele erau foarte grele si costisitoare. El continuã totusi sã se mai antreneze cu Takeda încã patru ani, dupã care, în 1920, cei doi se despart, urmîndu-si fiecare drumul lui. Motivul era simplu: modurile diferite în care vedeau artele martiale si viata în general. Dojo-ul din Shirataki îi rãmîne însã lui Takeda. Din 1920, dupã moartea tatãlui sãu (în ianuarie), se stabileste cu familia în Ayabe, vînzînd restul pãmînturilor pe care le mai avea. Apoi, dupã moartea celor doi fii (Takemori de trei ani – în august si Kuniharu de o lunã – în septembrie), ajungînd într-o stare de instabilitate emotionalã, devine foarte apropiat maestrului spiritual Onisaburo Deguchi al sectei politico-religioase Omoto-Kyo (celebrã prin chikon kishin, tehnicã de meditatie care conduce la reapropierea de divin) unde participã timp de opt ani la toate ceremoniile spirituale si sacre din religia Omoto. În ciuda capabilitãtilor martiale el era încã dezamãgit pe plan spiritual, astfel dedicîndu-se în totalitate practicilor religioase, devenind în aceastã perioadã discipolul acestui vizionar, Deguchi Onisaburo, cufundîndu-se în scrierile „profetului“ sperînd în acest fel sã gãseascã semnificatia mai adîncã a vietii. Apropierea de Onisaburo i-a afectat profund viata lui Ueshiba, el afirmînd cîndva cã desi Sokaku Takeda i-a deschis ochii fãcîndu-l sã înteleagã esenta din Budo, iluminarea si purificarea sufletului au venit din experientele Omoto-kyo. Tot în Ayabe îsi deschide un dojo – o micã scoalã de arte martiale – „Academia Ueshiba“ (Ueshiba Juku Dojo), care avea pentru antrenamente un numãr de 18 saltele din paie (rogojini). La 11 februarie 1921, autoritãtile japoneze hotãrãsc desfiintarea sectei Omoto Kyo si arestarea lui Onisaburo. Acest incident nu are repercusiuni asupra activitãtii Academiei Ueshiba, unde viata a mers mai departe. În tot acest timp, continuã antrenamentele împletind exercitiile fizice pentru cãlirea trupului cu exercitiile spirituale pentru purificarea sufletului. Ueshiba obtine în 1922 certificatul de maestru în Shinkage-ryu Ju-jutsu. Anul 1924 îl gãseste pe Morihei studiind cu îndîrjire lupta cu sulita în stilul Naginata-do. (continuare în editia de sîmbãtã, 1 aprilie 2006)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Martori la strania aparitie a unui obiect luminos pe cer

Știre publicată în urmă cu

în data de

• doi pietreni, la fel ca multe persoane din tarã, au observat pe cer un obiect luminos care se comporta ciudat • ei plecaserã la pescuit si au fost martorii aparitiei stranii în dimineata zilei de 26 decembrie • „Acum rememorez cele trãite si parcã am avut ceva fiori reci. Chiar i-am zis amicului: «Hai sã ne tinem de mînã, cã acum ne trag ãstia sus»“, spune Dragos Vintilã •

Dragos Vintilã, un pietrean de 38 de ani, îsi fãcuse planuri mari pentru ziua de marti, 26 decembrie. Împreunã cu un amic, a decis sã meargã la o partidã de pescuit la Sascut, cu barca, pe un lac de acumulare din zonã, cã de, poate, poate o fi cu noroc. Ulterior am aflat cã n-a fost sã fie prea spornicã iesirea (doar niste bibãnasi), dar ce le-a fost dat sã vadã în drum spre lac celor doi pietreni i-a marcat si cu sigurantã îsi vor aminti de întîmplare mult timp. Concret, au observat un straniu obiect luminos, foarte bine conturat pe cerul încã întunecat al diminetii, ei alãturîndu-se altor persoane din diverse zone ale tãrii care au vãzut acelasi lucru. De altfel, au si imortalizat aparitia cu telefonul mobil, realizînd cîteva fotografii, dar nu prea au iesit clare. Însã, imaginile care ilustreazã acest articol au fost realizate de un romascan, prieten cu unul dintre pietrenii mentionati, martor si el al fenomenului pomenit. Mai trebuie spus cã subiectul a fost extrem de comentat în presã, fie ea scrisã sau vorbitã, în ultimele zile si pe retelele de socializare. „Am plecat din Piatra Neamt în jur de 4.30 – 4.40 mergînd destul de încet, pentru cã aveam tractat peridocul cu barca. Dupã ce am trecut de Buhusi si Racova, cam pe la 5.30 am observat strania luminã de pe cer. De altfel, am vãzut-o de la depãrtare si ne tot întrebam ce putea fi. Ne-am dat cu presupusul, gîndindu-ne cã poate era lumina vreunui reflector puternic, de la o discotecã sau vreun club. Dar ceva nu era în regulã, nu putea fi o luminã venitã de jos, era ceva straniu. Chiar foarte straniu. Plus cã lumina dispãrea, dar rãmînea conturul perfect si se tot mãrea. Era ca o ceatã lãptoasã pe cer, doar într-un loc. Nu putea fi un fenomen meteo. Era ca o parã întoarsã. Cum ne apropiam tot mai mult de locul unde era localizatã pe cer, îsi mãrea forma. Am oprit si am fãcut fotografii, dupã care ne-am continuat drumul, trecînd pe sub ea. Acum rememorez cele trãite în dimineata de 26 decembrie si parcã am avut ceva fiori reci. Chiar i-am zis amicului: «Hai sã ne tinem de mînã, cã acum ne trag ãstia sus». Am mai mers un pic, lãsînd conturul ciudat în stînga noastrã si am oprit iar, dar lumina dispãruse la fel de straniu cum si apãruse. Tot ce am vãzut noi, cred cã a durat între 3 si 5 minute. Oricum, a fost o experientã unicã si nu am o explicatie despre ceea ce ar fi putut fi“, ne-a povestit Dragos Vintilã. A continuat spunînd cã în nici un caz nu a putut fi vorba despre vreo luminã proiectatã de la sol.

Declaratii care adîncesc misterul

Obiectul luminos neidentificat a fost vãzut, conform Digi24, în aceeasi dimineatã, de localnici din Vrancea, Bihor, Ilfov, de lîngã Bucuresti, dar si de la Roman, ei postînd pe retelele de socializare fotografii si filmulete. Si cam toti au arãtat cã misteriosul obiect, unii i-au spus minge de luminã, a dispãrut la fel de brusc precum apãruse si a lãsat în urmã o formã conicã, asemenea unei perdele de ceatã. Exact cum a relatat si Dragos Vintilã. Întrebat despre strania aparitie, celebrul Alexandru Mironov, realizator Digipedia, a declarat: „Sînt imagini aproape clasice într-un domeniu care se numeste ufologie, un fel de stiintã a OZN-isticii. Poate cã stiintã este mult spus. Este vorba de fenomene care se întamplã adesea. Se întîmplã si pe teritoriul României. S-ar putea ca o explicatie sã vinã de la ingineri care sã spunã: e o treaptã a unei rachete, e vorba de un proiectil de mari dimensiuni militar, cu care s-a fãcut un exercitiu. În urmã cu cîtiva ani, la Celiabinsk, în nordul Rusiei, un asemenea obiect ceresc a explodat. S-a dovedit cã era vorba de un meteorit care venea spre pãmînt. S-a frecat cu aerul, a explodat si s-a comportant ca o bombã. A spart toate geamurile din oras. Este vorba deci de fenomene de care nu mai trebuie sã ne speriem. Poate o sã stim odatã si odatã mai mult despre ele. Este clar însã cã din ce în ce mai des ele sînt observate. Atunci cînd raportãrile vin din mai multe pãrti despre un acelasi fenomen întîmplat la un acelasi moment, atunci este într-adevãr un fenomen care trebuie investigat“. Misterul în acest caz este dat si de faptul cã obiectul luminos apãrut în dimineata zilei de 26 decembrie nu a fost detectat de radare, dupã cum sustine Marius Ioan Piso, presedinte – director executiv al Agentiei Spatiale Române, într-o interventie la Digi24: Noi avem niste surse de informare foarte clare, cum ar fi Comandamentul Strategic al Fortelor Spatiale SUA. Existã un sistem si în Europa, care urmãreste aceste lucruri. Pînã si în România existã un sistem numit Allsky, fiind gestionat de astronomi si de amatori care urmãresc cerul. Mãrturisesc cã nici una din aceste surse nu a detectat nimic la acea orã. Nu a apãrut nimic. Cel putin noi nu am fost informati despre asa ceva“. Alte surse au avansat ipoteza cã a fost vorba despre o rachetã lansatã de agentia spatialã chinezã, cu cîtiva sateliti artificiali, sau cã obiectul observat ar fi o bucatã din statia spatialã chinezã Tiangong-1, care se presupune cã ar urma sã se prãbuseascã pe Terra la început de 2018. O altã variantã ar fi cã a fost un meteorit care s-a dezintegrat la intrarea în atmosferã. Dincolo de aceste declaratii si ipoteze care nu au lãmurit deloc subiectul, strania aparitie vãzutã si de cei doi pietreni si de alte persoane din tarã va rãmîne pentru ei tot la stadiul de straniu si nemaivãzut.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Enache nu-si uitã fostii elevi

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Vlad Achim este cel mai nou membru al formatiei de Liga 1 pregãtite de Costel Enache • Gigi Becali a fost de acord ca Achim sã plece la FC Botosani • pe lîngã antrenorul cu care a mai lucrat la FC Ceahlãul, Achim se va reîntîlni si cu un alt fost coleg, Sebastian Chitoscã •

Microbistii din Neamt au motive sã urmãreascã ceva mai interesat partidele din partea a doua a campionatului Ligii 1, dupã cum a început perioada de transferuri din minivacanta de sãrbãtori. În lipsa unei formatii din judet pe prima scenã fotbalisticã, cunoscãtorii de fotbal din judet ar putea sã „adopte“ o grupare care are deja în lot trei fosti componenti ai echipei din Piatra Neamt. Este vorba de FC Botosani, pregãtitã de antrenorul Costel Enache (ex-jucãtor si antrenor al FC Ceahlãul), formatie aflatã foarte aproape de performanta de a pãtrunde, în premierã, în turneul play-off, fazã ce va da campioana editiei 2017-2018 a Ligii I. Pentru a pune umãrul la acest obiectiv, în rîndurile echipei botosãnene a intrat si Vlad Achim, jucãtor de bazã al FC Ceahlãul în perioada 2007-2015. Ieri, jucãtorul în vîrstã de 28 de ani a fost cedat de FCSB la FC Botosani, patronul moldovenilor, Valeriu Iftime, precizînd cã s-a luptat pentru Achim cu alte douã cluburi din Liga 1. „Cu Gigi Becali nu a fost nici o problemã. Dînsul ne-a spus de la început cã vrea sã ni-l dea pe Vlad Achim, dar nouã ne era teamã cã nu doreste jucãtorul sã vinã la noi. El mai avea si alte douã oferte din Liga 1, însã am discutat cu el si ne-am înteles. Achim a semnat cu noi pe un an si jumãtate, atît cît mai avea contract si cu Steaua“, a declarat Iftime pentru Fanatik. Presa sportivã a aflat cã 100.000 de euro este clauza de reziliere pentru Vlad Achim, însã dacã cineva va plãti aceastã sumã, banii vor intra în conturile FCSB pentru cã jucãtorul a fost lãsat sã plece gratis la Botosani. De mentionat cã echipa din Botosani este a patra în ultimii doi ani pentru care Achim evolueazã, de la momentul plecãrii sale de la Ceahlãul. Dupã opt sezoane în care a apãrat culorile echipei pietrene (6 în Liga 1 si douã în liga secundã), pentru care a jucat 155 de partide si a înscris 18 goluri, în primãvara anului 2015 mijlocasul s-a transferat la Viitorul Constanta. Pentru echipa lui Hagi, Vlad a evoluat doar un tur de campionat. Desi pãrea se se fi integrat bine în angrenajul echipei, a fost cedat la FC Voluntari unde a jucat în returul sezonului 2015-2016. În campionatul 2016-2017 a ajuns la Steaua, unde a evoluat inconstant, fiind victima relatiei dificile dintre antrenorul Reghecampf si finantatorul Becali. În acest sezon, Nicolae Dicã a vrut sã mizeze mai mult pe Achim, dar soarta nu i-a surîs nici de aceastã datã jucãtorului. La FC Botosani, Achim ar putea avea sanse mai mari sã evolueze în linia medianã, dacã antrenorul Enache va gãsi oportunitãti sã-l foloseascã în cele patru meciuri rãmase de disputat din retur si, ulterior, în faza a doua a campionatului (play-off sau play-out). În lotul moldovenilor, Achim se va reîntîlni cu alte douã cunostinte de la Piatra Neamt: cu atacantul Sebastian Chitoscã, si el un implant nereusit la Steaua, respectiv portarul Alberto Cobrea, jucãtor originar din Piatra Neamt, format la Liceul cu Program Sportiv din urbea de sub Pietricica, dar care nu a evoluat sub culorile clubului FC Ceahlãul. Sebastian Chitoscã a ajuns la Botosani dupã ce a avut un parcurs asemenãtor cu al lui Achim. A plecat din curtea formatiei pietrene la un an dupã Achim, în toamna anului 2016, odatã cu alti doi tineri jucãtori cedati la Steaua (Stefãnescu si Popadiuc). Nu a avut prea multe sanse de a arãta de ce este capabil la echipa lui Becali, si a fost repede împrumutat la Voluntari si FC Brasov (Liga 2), echipe pentru care a evoluat în ultimul an în 11 partide si a marcat doar douã goluri. Si Chitoscã sperã sã-si relanseze cariera la Botosani, primele semne fiind încurajatoare. Enache a mizat pe atacant în 7 partide oficiale (Liga I si Cupa României), iar evolutia sa a fost deja apreciatã în mediul sportiv.

Citește știrea

Trending