Seful ARR Neamt iese la rampã

• Lucian Popescu sustine cã Emilia Arcan, actualul proprietar al firmelor Niela Company si Niela Invest 2003, încearcã sã îl discrediteze pentru a nu-i achita restul sumei pe care o are de plãtit în urma cumpãrãrii afacerilor sale • mai mult, el crede cã aceasta a reusit sã învrãjbeascã pe toatã lumea împotriva sa •

În numãrul din 14 noiembrie al ziarului „Monitorul de Neamt“ a fost publicatã o anchetã în care am relatat o serie de nemultumiri la adresa lui Lucian Popescu, actualul sef al Agentiei Neamt a Autoritãtii Rutiere Române, unii dintre fostii colaboratori si parteneri contractuali aducîndu-i reprosuri legate atît de activitatea desfãsuratã ca sef al ARR, ca si de cea din perioada în care a condus filiala Neamt a Camerei Nationale a Taximetristilor. Însã cele mai grave acuze au fost ale Emiliei Arcan, cea care i-a cumpãrat firmele – Niela Company si Niela Invest 2003 – si care a financiar-contabil, motiv pentru care a fãcut plîngeri penale atît împotriva lui Lucian Popescu (foto), cît si a Danielei Popescu, sotia sefului ARR, fostii administratori ai firmelor. Emilia Arcan a declarat cã sotii Popescu au profitat de buna sa credintã si, în loc de afacere, s-a trezit cã a „cumpãrat“ de la acestia datorii si litigii, în fapt o firmã falimentarã în care si-au pierdut si continuã sã piardã bani. Aceasta ar fi trebuit sã le achite, în final, 31.000 de euro. „În prezent, din cauza modului defectuos si a actelor de înselãciune comise de sotii Popescu, mai multi agenti economici, cu care au avut relatii comerciale, se îndreaptã cu actiuni de judecatã împotriva mea si, bineînteles, a societãtii Niela Company SRL pe care am cumpãrat-o de la acestia, cu aspecte ilegale pe care cei doi nu mi le-au prezentat“, declara Emilia Arcan.

Lantul frustrãrilor Lucian Popescu considerã cã scandalul mediatic se datoreazã faptului cã Emilia Arcan nu mai doreste sã îi achite restul sumei potrivit contractului încheiat între pãrti care au consimtit asupra conditiilor stabilite de bunãvoie si nesilite de nimeni, dar si unor alte interese, motiv pentru care acestui conflict i-au fost date conotatii politice si profesionale. El mai sustine cã aceasta a reusit sã îi învrãjbeascã împotriva sa pe unii dintre cei implicati în activitatea de transport, declaratiile cu care au iesit la rampã scotînd la ivealã o serie de frustrãri. Nominalizati au fost consilierul local Vasile Petraru, fostul sãu coleg de formatiune politicã, cel care a demisionat din PD, neputînd sã stea – dupã cum declara – alãturi de „un posibil infractor“, Petru Apetrei, vicelider al Sindicatului Taximetristilor, cel care l-a reclamat pe Lucian Popescu la ARR Bucuresti pentru „abuz în serviciu contra intereselor persoanei“, ca si Ioan Lãzãroaia, viceliderul Federatiei Nationale a Soferilor din România. Popescu a sustinut cã, desi contractul de vînzare-cumpãrare a celor douã firme a fost încheiat pe 2 aprilie 2005, negocierile au fost începute din luna februarie. „În preambulul contractului se stipula clar cã «pãrtile semnatare ale prezentului contract si-au manifestat de bunãvoie si nesilite de nimeni intentia sã procedeze conform legislatiei în vigoare, la data prezentei, la vînzarea – cumpãrarea pãrtilor sociale si a patrimoniului SC Niela Company SRL Piatra Neamt si a SC Niela Invest 2003 SRL Piatra Neamt». Contractul a fost semnat si parafat în prezenta a doi martori. Încã din luna februarie am negociat cu aceastã doamnã – care mi-a fost prezentatã de un cetãtean al municipiului Piatra Neamt, al cãrui nume îl voi dezvãlui la momentul potrivit, si care a insistat foarte, foarte mult sã fac aceastã tranzactie cu nimeni altcineva decît cu aceastã doamnã – înstrãinarea si cesiunea pãrtilor sociale si, ca în orice contract am plecat de la o sumã mare si am tot negociat pînã am ajuns la…“, a subliniat Lucian Popescu.

Bani restanti, procese-verbale, clauze… Potrivit graficului stabilit de pãrti, Emilia Arcan ar fi trebuit sã îi achite 12.000 de euro la data semnãrii contractului, reprezentînd parte din avansul convenit de pãrti. Potrivit lui Lucian Popescu, aceasta i-ar fi achitat suma în avans cu cîteva zile – pe 29 martie, desi contractul a fost încheiat pe 2 aprilie, subliniind insistenta si graba acesteia de a cumpãra firmele. Ultima parte a avansului, în valoare de 5.000 euro, ar fi trebuit achitatã în termen de 15 zile de la semnarea contractului. În caz contrar, potrivit clauzelor stabilite de comun acord, aceasta ar fi pierdut suma, deja achitatã, de 12.000 de euro. „Pe data de 17 aprilie, am încheiat actul, dar doamna s-a prezentat pe 22 sau 23 aprilie, cu suma de 4.000 de euro, plîngînd, smulgîndu-si pãrul din cap cã a uitat sã aducã banii, cã a pierdut cei 12.000 de euro si cã o omoarã bãrbatul. Am întrebat-o cîti bani are si mi-a spus cã are 4.000 de euro, iar pe resul îi va aduce dupã-amiazã. Am fãcut proces-verbal, dar pentru suma de patru mii de euro, urmînd ca pînã seara doamna sa aducã diferenta de o mie de euro si sã trecem la derularea contractului. Doamna nu a mai apãrut decît pe data de 4 mai, cînd a adus mia de euro. A venit tot la fel de disperatã, rugîndu-ne în genunchi sã gãsim o modalitate de continuare a contractului. Mi-a spus cã sotul ei nu este în tarã si cã o omoarã cînd vine, dacã nu cumpãrã firmele asa cum s-a discutat. La negociere a participat si sotul sãu, dar la data respectivã era plecat din tarã. În noul contract pe care l-am încheiat se stipula cã, pînã la data de 12 mai, pãrtile vor întocmi actele de cesiune la Oficiul Registrului Comertului, iar cumpãrãtorii vor achita suma de 8.700 euro la data de 15.10 cãtre vînzãtor, sumã pentru care vor constitui o garantie în ziua semnãrii actului de cesiune cãtre vînzãtor, constînd din gajarea cãtre cel putin unul dintre vînzãtori a trei autoturisme Daewoo Cielo echipate si omologate pentru taximetrie din patrimoniul SC Niela Company Piatra Neamt. Cumpãrãtorii urmau sã întocmeascã si actele notariale privind gajarea celor trei autoturisme, cît si cesionarea pãrtilor de asigurare CASCO“, a adãugat Lucian Popescu.

Expertul contabil, mai tare ca Directia de Finante Acesta sustine cã, dupã încheierea contractului de vînzare-cumpãrare, tonul discutiilor s-a schimbat si cã, odatã devenitã administrator, Arcan Emilia nu i-a mai primit pe fostii administratori în sediu si cã nici nu a vrut sã încheie proces-verbal de predare-primire a patrimoniului societãtilor, sustinînd cã nu îi va mai da nici un ban. De asemenea, acesta a subliniat cã firmele sale nu erau datoare la bugetul de stat, fapt atestat de cazierul fiscal si cã singurele „codite“ ar fi fost niste dobînzi si penalitãti. Lucian Popescu a mai sustinut cã, la încercarea de a-si recupera restul sumei datorate, prin intermediul executorului judecãtoresc, „am fost amenintat, mi s-a transmis prin intermediari si interpusi cã va face un scandal urias, se va adresa presei, se va duce la partid, la ministrul transporturilor, cã nu îmi mai dã nici un ban pentru cã am înselat-o“. Lucian Popescu mai sustine cã expertiza contabilã cerutã de Emilia Arcan a avut o directie foarte clarã: „Dînsa a cerut un control fiscal de fond. La controlul fiscal de fond de ce nu au iesit nereguli? Cu toate cã i-am sugerat sã facem un control de fond înainte de preluarea firmei, a spus cã nu este nevoie pentru cã stie si întelege foarte bine ce scrie în documente. Dar, dupã controlul de fond, a cerut o expertizã contabilã. De ce dupã controlul de fond al Finantelor? Intentia sa a fost clarã: va merge pînã în pînzele albe ca sã nu mai plãteascã nimic. Finantele au vreun interes sã îl acopere pe Popescu? Dimpotrivã! Dacã gãseau ceva, mã «omorau»! N-am de gînd sã pierd banii, mai ales dupã tam-tam-ul ãsta. Este vorba despre o afacere personalã, încheiatã dupã principiul de bunãvoie si nesilit de nimeni, iar acum i se dau conotatii politice si profesionale“.