Adio, maestre Covătariu!

■ fostul antrenor de lupte de la CS Ceahlăul a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Vădurele, comuna Alexandru cel Bun ■ pe ultimul drum a fost condus de una dintre fiice, prieteni, apropiaţi şi foşti sportivi ■ Mircea Covătariu a decedat în incendiul de la Spitalul Judeţean ■

Mircea Covătariu, omul de care se leagă înfiinţarea Secţiei de lupte de la Clubul Sportiv Ceahlăul Piatra Neamţ, a fost condus ieri pe ultimul drum, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din Vădurele, comuna Alexandru cel Bun.

S-a stins la vârsta de 74 de ani, în teribilul incendiu izbucnit pe 14 noiembrie la Secţia ATI a Spitalului Judeţean. A fost o zi neagră pentru Piatra Neamţ şi pentru România. A fost un eveniment care a provocat şi va provoca mult timp durere în sufletele oamenilor.

Slujba s-a ţinut în curtea bisericii amintite, iar cei prezenţi chiar au respectat regulile, purtând mască şi stând ceva mai departe unii de alţii. Satul Vădurele a fost însă încălzit de rezele soarelui la orele amiezii, după ce în prima parte a zilei zona fusese acoperită de o ceaţă densă. Când trupul neînsufleţit al mareul antrenor a ajuns la biserică, rude, prieteni şi foşti sportivi aşteptau tăcuţi.

Patru luptători pe care-i antrenase au fost cei care l-au purtat pe braţe de la maşină până în curtea lăcaşului, la locul ales pentru slujbă. Sicriul a fost îmbrăcat în tricolor, unul găurit, aşa cum erau cele de la revoluţia din 1989, Mircea Covătariu fiind unul dintre revoluţionari.

Una dintre fiicele sale, Elena, i-a stat mereu la căpătâi, cealaltă fată, Giulia, lipsind pentru că nu a găsit la timp o variantă pentru a veni din Canada. Foştii elevi priveau împietriţi sicriul pe care prona drapelul pe care a fost aşezată o fotografie a mentorului lor. Naşul de cununie, Constantin Vernica, fostul director al Palatului Copiilor, s-a ocupat îndeaproape ca totul să fie făcut cum trebuie pentru ultimele clipe petrecute pe pământ de finul său.

Maestrul „Covătariu“

În lumea luptelor, antrenorul este strigat de către sportivi mai mereu cu apelativul „maestre“. Aşa era şi-n cazul lui Mircea Covătariu. Numai că, în discuţiile cu sportivii de la CS Ceahlăul Piatra Neamţ toţi îi spuneau „maestrul Covătaru“ şi nu Covătariu. „Cred că nu-s mulţi cei care mă ştiu de Covătariu.

Dar m-am obişnuit de mult şi sună bine «Covătaru»“, spunea, zâmbitor, fostul antrenor. Aşa cum am mai specificat în paginile Monitorul, Mircea Covătariu s-a născut pe 2 februarie1946 la Boroaia, judeţul Suceava. De numele său se leagă începuturile Secţiei de lupte de la CS Ceahlăul, în 1977. Ca sportiv, a luptat pentru grupări din Rădăuţi, Constanţa şi Dinamo Bucureşti, iar şapte ani a făcut parte din lotul României de seniori. Ca antrenor a început tot la Rădăuţi (1972), iar din 1977 s-a „legitimat“ la Ceahlăul.

A stat aici până în 1991, perioadă în care a coordonat activitatea unei secţii care a produs sportivi cu poziţionări pe podium la importante întreceri internaţionale. Mihai Cişmaş este un nume „produs“ de Mircea Covătariu, în 1981 aducând României şi clubului Ceahlăul medalia de bronz a europenelor de juniori. De asemenea, cu el antrenor, Ceahlăul se mândreşte cu două medalii de argint pe echipe, la juniori.

La câteva zile după ce a împlinit vârsta de 74 de ani a fost nominalizat la Categoria Sport a Galei Ambasadorilor Nemţeni 2020, alături de alte nume din domeniu: Dan Cojocaru, Traian Macovei, Dan Valentin şi Garoafa Cantemir. Simpla nominalizare a fost considerată de Covătariu drept o răsplată a muncii depuse în slujba sportului românesc. Când a fost sunat pentru a fi anunţat că numele său apare între cei menţionaţi mai sus, a spus:

„Poftim? Mai spuneţi o dată la ce sunt nominalizat? Să fiu ales ambasadorului sportiv al anului 2020? Ooooho, este o mare onoare şi o mare bucurie!“. Evenimentul nu a mai avut loc din cauza pandemiei de Covid-19. Covătariu este ultimul dintre cei implicaţi în lupte, care ne-a părăsit în 2020. Primul a fost Paul Pintilie, cel care a murit pe 10 ianuarie 2020. Şi-a început cariera sportivă ca luptător la CS Ceahlăul între anii 1977 – 1984, antrenor fiindu-i şi Covătariu.

A fost medaliat naţional şi component al loturilor de juniori şi tineret ale României. Dumitru Artene, de la Clubul Atletic Roman, a trecut şi el în nefiinţă în 2020, pe 7 septembrie, din cauza infecţiei cu coronavirus. Munca i-a fost răsplătită cu titlul de antrenor emerit, după ce, în 1981, a pus bazele secţiei de lupte de la CA Roman.