Adevăruri vechi… straie noi* (29 ianuarie 2012)

Domnule Preşedinte

Iar aţi dat-o în bară. Aţi declanşat un conflict inutil cu Raed Arafat şi v-aţi pus o mulţime de lume în cap. Şi asta numai dintr-o lipsă de informare şi documentare, de care se fac vinovaţi consilierii Dvs. incompetenţi. Cum să-i puneţi acestuia în seamă atâtea acuze stupide? (…)

M-am amuzat copios citind în „Academia Caţavencu“ cele „10 adevăruri despre lupta dintre Arafat şi Băsescu“. Ai naibii Caţavencii ăştia, din orice năzdrăvănie scot miezul şi esenţa, unele mustind de adevăr (…). Sunt convins că v-aţi distrat şi Dvs. cu ele, chiar dacă nu sunteţi în avantaj.

Ştiţi foarte bine că nu-mi place să mă amestec în probleme pe care nu le stăpânesc, să mă aflu în treabă cu cuvintele şi sentinţele, dar dacă trebuie să mă pronunţ, mă documentez şi enunţ propriile mele convingeri (…).

De la sine înţeles că medicina de urgenţă ocupă o foarte însemnată parte a sănătăţii în general şi se bazează pe cei 3 piloni 112, SMURD şi UPU.

112 este numărul unic de telefon, cel mai expeditiv şi mai simplu (…). Oamenii s-au obişnuit cu el şi aproape că nu mai există situaţie ieşită din comun şi nu fie apelat: accident rutier, o cădere pe stradă, incendiu, cutremur, violenţă domestică sau a străzii. Cine răspunde la celălalt capăt al firului, asigurat non-stop, ziua şi noaptea? Ambulanţa, spitalul, un ONG sau staţia de taxiuri? Nici vorbă! Pompierii! Straşnică găselniţă! Fiindcă pompierii au statut de structură militară. Unde acţionează milităria nu mai este loc de… „stai că nu mi-am terminat gustarea“ ori că… „am plecat să iau copilul de la şcoală“ sau mai ştiu eu ce alt motiv. Şi sunt nevoit să-i dau dreptate lui Arafat… 112 nu cunoaşte tonul de „post ocupat“. Mare progres! Recepţionera răspunde prompt şi ştie să iniţieze un dialog. Nu unul oarecare, ci esenţial pentru orientare, localizare şi triaj (…). Pe baza lui, ea apreciază natura, gravitatea şi caracterele urgenţei şi alertează tocmai echipajul şi mijlocul de deplasare adecvat.

Al doilea pilon este SMURD. Titulatura spune totul despre rolul ei, nu trebuie privită doar ca o unitate de transport. SMURD intră în acţiune imediat, aduce asistenţa medicală calificată şi eficientă chiar la locul accidentului sau urgenţei. Apropo de accidentele de circulaţie, nu cred că aţi uitat vechile reglementări care obligau conducătorii auto, sub riscul unor grave sancţiuni, să transporte victimele la spital. Cum? În ce condiţii? Nimeni nu-şi punea asemenea întrebări. Şi trebuie să recunoaştem că bună parte din mortalitatea foarte ridicată a acestui tip de accidente, ca să nu mai vorbim de paraliziile definitive şi ireversibile determinate de mobilizarea victimelor şi de transportul lor improvizat şi sigur inadecvat, era imputabilă acestei prevederi (…). Intervenţia SMURD continuă şi pe durata transportului către unitatea spitalicească, în condiţii de siguranţă net superioare.

În sfîrşit, cea de a treia verigă a urgenţelor este UPU. Unitatea de Primire Urgenţe, prezentă la orice unitate spitalicească. Îmi povestea amicul meu, chirurgul, stările pe care le-a trăit zeci de ani de zile. Bolnavii de urgenţă veneau absolut la voia întâmplării la spital, aduşi de salvare sau cu alte mijloace de transport. Chirurgul vedea bolnavul, spunea că nu este pentru el, îl trimitea la internist, internistul la cardiolog, cardiologul la gastro-enterolog, acesta la infecţionist şi aşa mai departe, în condiţiile în care spitalul era de tip pavilionar şi nu avea încadrat nici măcar un brancardier pentru noapte. Aparţinătorii erau nevoiţi să se descurce cum puteau. Câte drame s-au derulat, legate numai de purtatul unor bolnavi de la o clădire la alta!?

În prezent, orice urgenţă ajunge într-un singur loc, bine determinat şi cunoscut: UPU! Cazul este luat în primire de un medic şi nu de către orice medic, ci de unul cu specialitate în urgenţe, capabil să rezolve orice fel de urgenţă, aparţinând tuturor specialităţilor cunoscute (…).

Generalizarea simbiozei 112, SMURD, UPU a redus mortalitatea pentru cazurile de urgenţă de la 25-30% la valori sub 10%. Ceea ce este extrem de valoros.

Nu vreau să las lucrurile de voia întâmplării şi afirm, în totală cunoştinţă de cauză, că doctorul Arafat şi-a pus amprenta pe întreaga asistenţă de urgenţă (…). El nu mai poate fi socotit un străin, el a simţit şi simte româneşte, a construit un sistem care funcţionează şi îşi dovedeşte eficienţa (…).

Ce am preţuit la Raed Arafat a fost că el nu s-a lăsat antrenat în discuţii inutile, nu şi-a propus să acopere toate problemele sănătăţii, şi-a ales un sector, foarte important de altfel. Cred că aţi fi avut mai mult de câştigat ca „Preşedinte jucător“, dacă aţi fi fost de partea adevărului şi nu l-aţi fi tratat pe Arafat cu dispreţul sugerat de indivizii fără valoare. Sigur că v-a cucerit lozinca, lansată de oamenii de nimic, că vine un străin să facă ordine la noi, adoptată cu prea multă uşurinţă de mulţi dintre compatrioţii noştri (…).

Se vede de la o poştă că sfetnicii Dvs. nu sunt de calitate (…) n-am cum să privesc cu pasivitate cum familia Dvs. lasă garda atât de jos … credeam că o să învăţaţi ceva din povestea cu „ţiganca împuţită“. (…) Fratele Dvs. a uitat de epitetul cu care aţi înnobilat-o pe individa căreia i-aţi confiscat telefonul şi chiar că a făcut-o de oaie, cu botezul unei odrasle de interlop, cunoscut cu peste o sută de dosare penale, toate terminate cu NUP, fiindcă a avut bani doldora (…). Cum a putut el să accepte sărutul acela mizerabil pe obraz, să dănţuiască şi să se dea în văzul tuturor, mare dansator şi jucător de manele, confundat cu unii din teapa ăstora care trăiesc – şi trăiesc bine – numai din furtişaguri şi camătă sau nelegiuire?

Cum să uite că este fratele Dvs. şi că, indiferent de motivaţii, avea să vă pună în situaţii delicate? Nu sunteţi o familie? Nu avea obligaţia să se sfătuiască cu Dvs., mai înainte de a face demersurile astea complet nepotrivite? În definitiv, e vorba de familia preşedintelui ţării, aflată în gura şi atenţia tuturor, atât de mulţi fiind cei care abia aşteaptă să vă bălăcărească (…). Ce interese, ce împliniri are de aşteptat de la asemenea persoane? Dumnezeu să mă ierte dacă greşesc (…), va plăti, cândva, un preţ mult prea mare pentru uşurinţa cu care s-a lăsat amăgit. Dacă nu s-a consultat cu Dvs. înainte ca lucrurile să intre un făgaş fără întoarcere este o mare eroare, iar dacă Dvs., cunoscându-i intenţiile (şi nu văd cum e posibil să nu fi ştiut, să nu vă fi invitat la paranghelia cu botezul), nu l-aţi tras de mânecă, este o greşeală de neiertat. Nu degeaba bătrânii noştri au spus, iertaţi-mă, că cine mănâncă din troaca porcilor nu poate fi tratat altfel decât ca un porc. Să dea Dumnezeu să mă înşel. Nu pot să-mi închipui că Dvs., cu atâta experienţă de viaţă şi atât de hulit şi urât de mulţi, aţi lăsat lucrurile la voia întâmplării.

Dacă m-aş fi aflat lângă Dvs., între consilierii Dvs., nu v-aş fi lăsat nici în ruptul capului să nu împiedicaţi o faptă care vă poate aduce numai necazuri şi neplăceri.

Mai aveţi vreme să corectaţi ce se mai poate corecta. Nu cred că trebuie să cereţi voie cuiva. Prezenţa mea lângă Dvs. v-ar scuti de neajunsuri dintre cele mai mari. Al Dvs. devotat B.C.

* Fragmente din „Domnule Preşedinte“, roman de scrisori, apărut în 2014.