Contactează-ne

Actualitate

Adevăr şi cunoaştere poetică

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cîteva considerații la volumul ”Comunitatea artistică” (Editura Junimea, 2020) de Adrian Alui Gheorghe

Actul cunoaşterii umane e unul poetic, prin excelenţă. Presupune, mai întâi, ascultare a glasului interior, desluşire a sunetului originar, din învălmăşeală şi îmbulzire, din şuvoiul tiranic al vorbelor comune. Până la auzirea acelui glas din înalt de văzduh, fără de chip, trezire din adormire. Până la o limpezirea cerului şi al oglindirii acestuia în adâncimea fântânii interioare a sufletului. Omul ar putea fi definit ca însetare, copleşit de seceta cumplitelor vremi. Adrian Alui Gheorghe, mai ales în ultimul său volume de poeme, ”Comunitatea artistică”, e un explorator, un eliberator de povara împietririi, despătimire cu asprimi dureroase, cu duioase îngândurări, cu nefericite înşelări, cu suspecte păreri, că omul ar putea fi îmbunătăţit prin cunoaştere de sine, prin renunţare la cele obositoare, care mai mult îl înjosesc decât să-l salveze. Tocmai aceste poticniri îl irită pe un poet ca AAGh, aflat el însuşi la răspântie, su(s)pus unui exerciţiu din care să fie eliminate rutina, inerţia, lenea şi prea comodul obicei al acceptării fatale, de a rămâne aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu. Or, AAGh nu lasă nimic să se instaureze şi să-l captiveze. Ia fiecare cuvânt şi îi găseşte o altă valenţă, un alt înţeles: Când scriu de fapt spăl cuvintele/ de mizeriile în care sunt atrase/ în discuţiile zilnice/ silnice/ de asta, continuu/ sufletul şterge de îndoială/ toate subînţelesurile din cuvinte/ dar vine nemernicul/ dar vine creatura odioasă/ dar vine pramatia fără scrupule/ de zi şi de noapte/ şi îşi şterge picioarele/ de sufletele noastre. (Poemul exorcist) Nu e deloc o împotrivire, o scriere în răspar, ci o cu totul nouă valoare de întrebuinţare, un mod nou de a face literatură, de a surprinde creaţia, creaţia poetică, în tot largul unei înscenări, în tot necuprinsul unei alte ridicări la putere, potenţare şi actualizare continuă, cu unealta cea mai simplă pe care o avem la îndemână, cuvântul în stare genuină. Accentul etic însoţeşte fiecare scriere a sa. Accentuarea continuă a clipei, tensionarea dinamică, intensificarea repetiţiei verbale, între aici şi dincolo, între acum şi altă dată, între ceea ce ne înrobeşte şi ceea ce ne eliberează, face din creaţia lui AAGh una de suspendare a trecerii, de locuire în contemplare, de surpare a plictiselii, prin stăruitoare năzuinţă spre o mai dreaptă cinstire a Cuvântului.

În poetica sa, peremptorie, de înaltă ţinută, de înalte virtuţi ale semnificării, ruptura şi fractura clipei, trezirea şi tresărirea, neaşteptarea, sunt o cale de cunoaştere poetică, revelatoare. Numai că ea ne apare, în poezia lui Adrian Alui Gheorghe, chiar în timp ce citim şi uităm că trăim, prin acel brusc, acel deodată, acea neaşteptată trezire, în plină zi, în plin soare, în plină lumină şi nu la umbra vreunei păreri de sine. Şi, deloc, în noaptea sau în întunericul vreunei orbiri. E aici metamorfoza kafkiană, mai curând decât revelaţia iluminării. Breşa, rana, nimbul, fractura, trezirea sunt simultane, concomitente şi nu în succesiune, ca moarte a timpului. Dacă voi aluneca şi mă voi rostogli pe spate, îşi spune cel imaginându-se gândac, şi atunci nu aş putea să mă mai ridic, să-mi continui explorarea, căutarea, în timp ce ai mei nu vor şti nimic despre mine, şi nu vor avea cum să ştie despre eroarea şi rătăcirea mea, pentru că nu vor fi auzit că am căzut. Acesta e mesajul poetic al lui AAGh, de a nu rămâne cumva înfricoşaţi, de a nu ne putea ridica cu propriile forţe şi de a păstra şi ultima picătură de viaţă, pentru a nu apela la ajutoare, la sprijin, care ar putea să nu mai vină niciodată. Timpul, temporizarea, încetinirea ritmului, înseamnă mortificare, cale şubredă a falsificării, a mistificării, în cele din urmă. Scenariul îngropării, al conspirării, al masificării, îi repugnă, îl irită, îl face să se întrebe dacă mai poate fi ceva care să ne salveze din slăbiciune şi din neputinţă, din tertip şi turpitudine, din condiţia de căldicei, fideli moştenitori ai căii de mijloc, mijlocitoare de primejdii şi intemperii orbitoare: ”Azi plouă./ Mîine trece moartea să îşi ridice corespondenţa./ Poimîine e miercuri.// Apoi lucrurile intră într-o normalitate/ aproape dureroasă.” (Blues)

Fiecare poem din ”Comunitatea artistică” e şi conţinut şi conţinător, un întreg rotunjit până devine sferă. Şlefuire a marginii, până devine contur, circumferinţă, în chiar miezul clipei. Circumspect, supect de exact, emergent, dinamic, uimit şi uimitor de sprinten, pentru AAGh actul scrierii e, mai ales în această carte, unul de cunoştere. Interogativ, în toate versetele sale gnomice, agonice, cu final deschis, ne lasă nouă bucuria adevărului, adevărul poetic, nedespărţit de adevărul uman, în stare gravă, în urgenţa rostirii, până nu se ofileşte şi nici să moară litera de tot, de tot ce o însufleţea, cu o clipă mai devreme, la începutul scrierii, pe când poetul avea încă toată puterea asupra ei, de a struni, da a o rosti, cum ai respira: când am vrut să spun lucrurilor pe nume/ am descoperit că lucrurile nu mai aveau nume. (Fragmentarium) AAGh e poetul spaţiilor largi şi al timpului concentrat, centrat într-o clipă, de a face din lucrarea firească a aşteptării, una a cuminţirii, a potolirii şi a ocrotirii.

Actualizarea, permanenta confruntare cu prezentul, în vioiciunea şi graba de a ne spune ceva, firescul, ascuns sau pierdut, îl derutează şi ne face atenţi la ceea ce ne scapă. Cum le-a scăpat Sfântul din icoană, pentru a fi o lume întreagă, pentru a fi liber în lumea largă, pentru a vedea cum e omul surprins în trăire, atent, foarte atent, să nu-i scape cumva ceva, tot pe atâtea capete de acuzare şi de recuzare. Cea mai gravă fiind aceea a desenului,  ca o prăpastie, ca un abis, în care putem cădea, cum ne-ar fura mintea cineva,cum ne-ar fugi mintea spre ceva care ne scapă.

AAGh ne propune o poetică şi o etică a scrierii. Din cele simple, din cuvinte la îndemână, e posibil, ca într-o ordine, şi numai în ordine divină, să devină să fie o zidire vie. Să tresară fiecare literă, rostită acum pentru întâia oară. Nu poate fi a doua oară, nu poate fi repetată clipa dintâi a rostirii divine. Poezia are durata clipei. Poezia e starea princiară a omului, când aude, când se aude. Nimic mai uşor, nimic mai simplu, am putea zice, decât să scriem precum AAGh. Numai că el nu imită, nu îngână, ci ridică la putere, uşoara viaţă, umana trăire, când nu ştiam ce nume anume să-i dăm. Poetica sa e una teribil de simplă, cumplit de firească, dar atât de gravă, prin înrâurire, care ne surprinde nepregătiţi parcă, imprevizibilă prin brusca răsucire, prin neaşteptata alunecare în gol, prin încercarea de restarurare a chipului dintâi al Cuvântului: ”De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat?/ Adică o privighetoare vă lasă gura apă/ și o ciosvîrtă de om vă face greaţă?// – Ce ne deosebeşte decisiv de fratele nostru, porcul?/ – Cuvîntul.// Chiar atîta rău poate face cuvîntul cărnii,/ că o spurcă iremediabil?” (Blues)

A zecea fericire a poetului AAGh (din poemul ”Fericirile”) e una de implicare, de regală simplitate, de augustă trăire, sub imperiul clipei, al darului divin al vieţii, de a nu şti, de a nu afla, de a căuta zadarnic şi de a primi un răspuns amarnic: ”Fericiţi cei care nu vor să ştie nimic/ Fericiţi cei care vor să ştie totul/ şi cu unii şi cu alţii am fost în cîrdăşie/ pe cînd fluturele spărgea crisalida/ pe cînd floarea depunea mărturie cu propria mireasmă

Fie la plecare, fie la întoarcere, poetul trage câte o linie, cum ar sublinia neclintirea şi neliniştea, neaşezarea şi nestatornicia, egale, paralele, neatinse, neatingându-se. Îşi imaginează o clipă de încercare de apropiere a două stele, a două suflete, deşi pe orbite fixe, diferite şi paralele, fără de moarte. Stelele sunt simultane şi nu în succesiune, cum sunt clipele omului, desăvârşite doar prin moarte. Darul lui Dumnezeu cel mai de nepreţuit e darul neştiinţei. Alternativă, pentru om, pentru viaţa omului, nu-i decât să urmezi, să fii pe cale, chiar dacă abruptă, chiar dacă brusc, întreruptă. Aceasta e fericirea poetului, de a ne surprinde din mers din neoprire, din căderea pe gânduri, din blocaj interior. Praf şi pulbere sunt toate la capătul vieţii, numai că pierderea sau pieirea sunt doar în mintea captivă. Viaţa e neîntrerupere, ardere de tot, flacără fără cenuşă, fulger captiv e omul viu.

Poemele din Comunitatea artistică, toate, şi fiecare în parte, sunt concomitente rostiri, cu însoţiri şi răsuciri de sensuri, înţelesuri, adevăruri, până la epuizarea oricărei încercări de a le salva cumva, prin cea mai noibilă dintre arte, arta de a fi prezenţi, de a fi răspunsul bun la o chemare din adânc, din adâncimi de suflet, abisale, fără de expresie. Şi, implicit, implicat, trezit, când e tresărire de sine, diafan, transparenţă, oglindire, reflex, reflecţie şi aprigă citire, urgentă scriere asupra a ceea ce ne scapă ca apa printre degete.

 

 

 

Gheorghe  SIMON

Actualitate

Bursuc de la bloc, eliberat pe Cozla

Știre publicată în urmă cu

în data de

Bursucul care a fost capturat la subsolul unui bloc din Piatra Neamţ, pe 19 aprilie 2021, şi-a recăpătat libertatea după două zile. „Pe 20 aprilie, bursucul a fost eliberat în siguranţă în habitatul său natural de pe muntele Cozla, în prezenţa specialiştilor şi a poliţiştilor din cadrul Biroului pentru Protecţia Animalelor“, conform unui comunicat al Poliţiei Neamţ.

Sălbăticiunea a primit îngrijiri la cabinetul veterinar Inovet Care, partener de specialitate al poliţiştilor în operaţiuni de relocare a animalelor sălbatice. Pe 19 aprilie, animalul a ajuns, nu se ştie cum, în subsolul unui bloc, locatarii cerînd sprijinul cadrelor de la Biroul pentru Protecţia Animalelor de la Poliţia Neamţ. La scurt timp, echipa operativă formată din poliţişti şi jandarmi s-a deplasat la faţa locului, prinzînd bursucul.

Citește știrea

Actualitate

Cronica pisălogului: Eminescu era de aceeaşi părere

Știre publicată în urmă cu

în data de

După revoluţia din decembrie ’89, Constantin Bîrjoveanu (1934- 2000), scriitor, pictor, caricaturist, deltaplanist şi vorbitor de esperanto, dădea viaţă unor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, „Gazeta de Roman“. Ele au fost adunate apoi în volumul „Cronica pisălogului“, după moartea acestuia. Iată o altă „cronicuţă“ intitulată „Eminescu era de aceeaşi părere“, o bijuterie alcătuită din tot soiul de pilde, unde în final este invocat marele poet cu al său rechizitoriu din „Scrisoarea a III-a“, făcut unei societăţi corupte ca şi cea de astăzi. Poemul culminează în final cu o sentinţă necruţătoare. Întebarea retorică şi acuzatoare: „Cum nu vii tu, Ţepeş, Doamne/ Ca punînd mîna pe ei/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei?…“ are o singură soluţie, radical dată de poet: „Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, / Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!“. Cît adevăr, cîtă actualitate în „rechizitoriul“ lui Mihai Eminescu, „Luceafărul… florilor de tei“.

Înlătură cauza şi va dispărea efectul! Dar înainte de a o înlătura trebuie să o descoperi, să o cunoşti. Herodot, părintele istoriei, spunea despre strămoşii noştri că erau cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci. Şi atunci, din care cauză avem atîtea secături? Păi, s-o cutăm! Să ne fi corcit? Om fi luat deprinderi rele de la nemţii care au stat, în cantonament, în timpul războiului şi ne-au dictat pînă în 1944, sau de la cei care ne-au dictat după aceea?

Să fi fost colonizată Dacia şi cu cîţiva derbedei care, venind la noi din cine ştie ce colţ al Imperiului au schimbat numai clima nu şi năravul? Că- zic eu – cei care ne-au lăsat limba care o vorbeşte un continent şi jumătate nu cred să fi lăsat şi vorbe de batjocură care nu se întîlnesc în nici o altă ţară latină. Deci aceştia ies din „competiţie“. Grecia a fost cea mai civilizată ţară a antichităţii şi nu cred că răul să-l fi adus boierii din Fanar, mai ales dacă au venit cu slugi educate. Să poarte oare vina vorbitorii vechii sanscriţi care au umplut Europa odată cu venirea hoardelor mongole? Ce să zic? Cunosc dintre ei ingineri, preoţi, parlamentari, angrosişti, ba chiar şi muzicanţi.

Să fi fost evrei? Nu, ei nu furau ci făceau comerţ, ceea ce nu-i chiar acelaşi lucru. Să ne fi lăsat năravuri rele turcii cînd veneau să ne ia aurul birului? Tătarii, ungurii, leşii, cumanii gepizii, goţii, ostrogoţii? O fi de vină literatura străină şi autohtonă cu romanele ei decandente şi cu filmele din care rău- făcătorii au învăţat întotdeauna o mulţime de „tehnici“? „Printre noi sunt multe secături dar cine e de vină că unii dintre cei care ar trebui să pună lucrurile la punct mai mult încurcă iţele, dovedind o dată în plus, că „peştele de la cap se împute?“ Străinii? Nu! Noi? Nu! Atunci cine?

Legile domnule, legile care nu ţin cont de faptul că ciobanul căruia îi e milă de lup, face o mare nedreptate oilor. Cineva spunea că am putea trăi mult mai bine dacă n-am săvîrşi noi, înşine, ceea ce reproşăm altora. Dacă am face aşa ceva am dovedi că sîntem urmaşi ai celor de care vorbea Herodot. Răul are rădăcini adînci dar poate fi smuls. Soluţia e cunoscută: „La boli rele, leacuri tari“. Am spus şi m-am răcorit. Întrebarea e cine mă aude? Sunt de acord cu leacuri tari, dar în ceea ce priveşte legea mă abţin, pentru că „Zalecus, legiuitorul Locrilor“ spunea că legile sunt la fel ca pînza de păianjen: dacă nimereşte în ea o muscă sau un ţînţar se prinde, iar dacă e viespe sau o albină o rupe şi zboară.

Tot astfel, dacă nimereşte în legi, un sărac e prins, iar dacă-i unul bogat şi iscusit la vorbă, le desface şi scapă. Bine, domnule, atunci de ce nu se dă o lege care… Nu de legi avem nevoie! „Cu cît un stat“ e mai corupt, cu atîta are mai multe legi!… Ne trebuie un Vlad Ţepeş. Eminescu era de aceeaşi părere. Apropo, ai citit „Scrisorile?“. Nu… că mi-au furat lacătul de la cutie.

N.R.: Rubrică susţinută de Cabinetul parlamentar al senatorului PNL, Eugen Ţapu

Citește știrea

Actualitate

Chefuri cu droguri, detalii de anchetă

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ anchetatorii au pus ochii pe afacerile ilicite încă din februarie 2021 ■ la una din petrecerile cu vreo 50 de invitaţi au fost şi investigatori sub acoperire ■ au obţinut înregistrări audio şi video ■ unii dealeri erau ţepari, fiind refuzaţi de clienţi ■ ori cereau prea mult pe droguri, ori vindeau cantităţi mai mici decît cele promise ■

Referatul întocmit de procurorii DIICOT Neamţ pentru arestarea preventivă a celor 10 inculpaţi din dosarul drogurilor de la cele două cluburi de fiţe din Piatra Neamţ, Jazz City Cafe (fostul Tonique) şi Chaplin’s, scoate la iveală elemente interesante.

De ceva vreme, petrecerile private cu droguri aveau loc săptămînal, în fiecare noapte de sîmbătă. La unul din localuri totul avea loc la etaj, iar invitaţilor li se deschidea uşa după un „bip“ tefefonic. Ancheta a mai relevat că unii dealeri erau ţepari şi cereau prea mulţi bani pentru marfa ilicită, fie cantităţile vîndute erau mai mici decît gramul promis.

În fine, unii dintre vînzători refuzau uneori să aducă droguri, temîndu-se să nu fie opriţi pe stradă de poliţiştii, iar alţii ascundeau stupefiantele în mai multe locuri, pentru a nu pierde tot în cazul unor descinderi. Din referatul prin care s-a cerut arestarea celor 10 inculpaţi, procurorii DIICOT au arătat că urmărirea penală a început pe 1 februarie 2021.

Anchetatorii au aflat că unul dintre traficanţi a abordat un consumator, oferindu-i spre vînzare circa 10 grame cocaină cu 100 euro gramul şi 30 comprimate ecstasy cu preţul de 50 euro bucata. Pretinsul vînzător i-a comunicat cumpărătorului că, după primirea banilor, trebuie să se deplaseze într-o locaţie necunoscută, pentru a intra în posesia drogurilor. Practic, cel puţin din ianuarie şi pînă pe 18 aprilie, la localurile cu pricina au avut locuri petreceri private cu droguri, cu invitaţi aleşi pe sprînceană.

„Administratorul acestui local îşi anunţă prietenii apropiaţi şi-i invită la petreceri unde vin mai mulţi dealeri de droguri. Ca mod de lucru, invitaţii la petrecerile private urcă la etajul pub-ului unde, în jurul orelor 24:00 – 01:00 sînt chemaţi mai mulţi dealeri de droguri care-şi comercializează marfa către consumatori. Inculpatul (…) este cel care strînge sumele de bani de la consumatori după care contactează dealerii în funcţie de tipul de droguri pe care vor aceştia să-l achiziţioneze.

La petrecerile organizate în pub-ul menţionat participau, de regulă, circa 40 – 50 persoane, majoritatea dintre acestea fiind consumatoare de droguri. După achiziţionarea drogurilor consumatorii se retrăgeau în spaţiile puse la dispoziţie de inculpatul (…) şi consumau parte din substanţele interzise“, au arătat procurorii DIICOT Neamţ.

Petreceri după ora 22:00

Petrecerile aveau loc săptămînal, în noaptea de sîmbătă spre duminică, după orele 22:00, în spaţiul de la etajul pub-ului. Invitaţii îl contactau pe patron, acesta cerîndu-le să-i dea un „bip“ cînd ajungeu pentru a le deschide uşa din spatele clădirii ca să poată intra. Una din orgii a avut loc în noaptea de 6/7.03.2021, fiind prezenţi circa 50 de invitaţi.

La un moment dat, doi inculpaţi au scos mai multe tipuri de droguri pe care le-au comercializat. Petreceri cu cocaină şi ecstasy au avut loc şi în nopţile de 13/14 martie, 20/21 martie de această dată vînzîndu-se în pub MDMA cu 400 de lei ţipla. Deşi cîştigurile erau uriaşe, uneori dealerii refuzau participarea din cauza filtrelor nocturne.

„Este de menţionat că, în jurul orelor 01:30 consumatorii solicitîndu-i inculpatului (…) să le mai facă rost de droguri pentru consum, acesta l-a contactat pe coinculpatul (…) şi i-a solicitat să se deplaseze la pub-ul (…) pentru a comercializa ectsasy şi MDMA însă acesta a refuzat motivat de faptul că erau foarte multe patrule de poliţie pe stradă şi nu vroia să fie prins cu droguri asupra sa“, se arată în acelaşi document. Un alt chef a fost în noaptea de 10/11 aprilie, cînd unul din cei circa 40 de invitaţi era investigator sub acoperire.

„În noaptea de 10/11 aprilie 2021 la pub- ul menţionat a avut loc o petrecere la care au participat circa 35 – 40 persoane, printre aceştia fiind şi investigatorul autorizat cu numele de cod *** . În baza autorizaţiei provizorii de interceptare în mediul ambiental, investigatorul a înregistrat audio – video tranzacţiile cu droguri de mare risc dintre dealer şi consumatori.

Conform acestor înregistrări şi a datelor puse la dispoziţie de către investigator, a rezultat faptul că, în noaptea de 10/11.04.2021, la ora 22:30 invitaţii la petrecere au urcat la etajul vilei unde inculpatul (…) a strîns sumele de bani de la consumatori după care l-a contactat pe dealer şi l-a chemat la pub. În jurul orelor 1:30 la locaţia menţionată a venit o persoană cunoscută cu apelativul «Chelu» care a vîndut droguri la 30 consumatori, cu aproximaţie o cantitate de circa 50 – 60 grame droguri de mare risc cu suma de 350 lei gramul“, conform referatului. A urmat petrecerea fatală din noaptea de 17/18 aprilie, cînd anchetatorii au intrat în unul din cluburi şi au dat de voie bună, cannabis şi substanţe cu efect psihotrop.

Farfurii de porţelan alb pentru prizat

Cu ocazia flagrantului, asupra unui inculpat s-au găsit 28 grame pulbere care conţine cocaină. „Administratorul acestui local, inculpatul (…) permitea accesul în incinta clubului a consumatorilor de droguri şi a unor dealeri pentru a efectua tranzacţii. Drogurile erau consumate în incinta localului, cu acceptul expres al inculpatului.

Ca mod de lucru consumatorii mergeau la bar şi solicitau să le fie puse la dispoziţie farfurii în vederea consumului de droguri. După ce primeau farfurii de porţelan, de culoare albă, consumatorii reveneau la mese şi puneau drogurile pe acele farfurii de unde erau prizate, fumate sau inhalate, în funcţie de tipul acestora. Toate aceste activităţi se făceau la vedere şi sub directa supraveghere a inculpatul (…), care stătea în local şi avea control pe tot ceea ce se întîmpla“, au arătat procurorii DIICOT. În noaptea fatidică la petrecere au fost circa 50 de persoane, iar la verificările oamenilor legii în club, pe jos au fost găsite aruncate mai multe tipuri de droguri.

„Este de menţionat faptul că inculpatul (…), pe lîngă distribuţia de droguri în pub-ul (…), a încercat să intre şi pe piaţa de la (…) privitor la distribuţia de droguri. Prin intermediul unui prieten inculpatul a mers la pub-ul (…) la data de 06/07.03.2021, împreună cu alte persoane de etnie rromă, ocazie cu care a distribuit MDMA. Datorită comportamentului neadecvat cît şi reclamaţiilor din partea clienţilor, inculpatului nu i s-a mai permis accesul în pub-ul respectiv“, spun anchetatorii, însă erau alţi dealeri care vindeau în ambele cluburi.

Au fost şi dealeri care au dat chix deoarece erau prea scumpi, ori marfa era măsluită. „Este de precizat faptul că, în noaptea de 10/11.04.2021 (…) s-a deplasat la pub-ul (…) şi a intenţionat să comercializeze cocaină către consumatori însă aceştia l-au refuzat deoarece solicita 500 lei pentru un gram, un preţ prea mare în accepţiunea lor. De asemenea consumatorii l-au refuzat pe inculpatul (…) întrucît acesta îi ducea în eroare cu privire la cantitatea de droguri şi natura acestora.

El le spunea că vinde doze de 1 gram de cocaină deşi în realitate comercializa doze de 0,50 grame dar MDMA“, se mai arată în acelaşi referat. Şi investigatorii sub acoperire au cumpărat ţiple ce conţineau drog, în cantităţi mai mici de un gram şi au dat 400 sau 500 de lei pe 0,60 sau 0,78 grame. S-a mai achitat suma de 300 de lei pentru 2 comprimate unul avînd logo-ul „Batman“, iar altul „Casa de Papel, ce conţineau Methylenedioxymetamfetamine (MDMA). Alte 9 comprimate de diferite forme şi culori, costau 1.600 de lei, fiind vorba de MDMA şi cocaină.

Stupefiante de la Braşov, la 10 zile

Parte din droguri erau aduse de la Braşov, de la doi fraţi pietreni care se mutaseră acolo. Erau contactaţi cam la zece zile, iar unul din inculpaţi cumpăra ecstasy şi MDMA.

„La revenirea din Braşov, inculpatul (…) a depozitat o cantitatea mai mare de droguri de mare risc într-un autoturism parcat pe un teren aparţinînd coinculpatului (…) iar necesarul pentru cîteva zile era ţinut într-un autoturism parcat în curtea locuinţei bunicilor inculpatului (…) sau într-o dubiţă de la locuinţa lui (…).

Din datele de anchetă, rezultă că inculpatul (…) a decis să ţină drogurile în mai multe locaţii, pentru a nu fi găsită toată cantitatea de către organele judiciare în eventualitatea unor percheziţii“, mai arată anchetatorii.

La descinderile care au avut loc la domiciliile şi reşedinţele inculpaţilor, au fost găsite şi ridicate mai multe substanţe a căror deţinere este interzisă. Este vorba de diverse droguri ţinute de dealeri în comode tv, 56 ţiple erau în torpedoul unei maşini demontate dintr-o hală industrială, 43 pastile şi 3 fragmente de pastile de culoare verde de formă rotundă cu diametrul de 11 mm au fost găsite găsite în interiorul unui VW Passat parcat într-o curte.

La finalul deliberărilor judecătorii au dispus privarea de libertate a celor doi patroni, Constantin Cuejdianu şi Cristian Valentin Dobrea, precum şi celebrul Paul Bumberică, zis Ordando, acuzat de multe hoţii în oraş de pe vrmea cînd era minor. Au mai ajuns după gratii Claudiu Constantin Enea, Mihai Pavel, Ştefan Gabăr, Cipria Motoi, Florin Nicolae Rusu, Ioan Stan şi Alin Alexandru Chiuariu. Infracţiunile reţinute în sarcina lor sînt pedepsite de la 5 la 12 ani de închisoare.

Citește știrea

Trending