Contactează-ne

Actualitate

Adevăr şi cunoaştere poetică

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cîteva considerații la volumul ”Comunitatea artistică” (Editura Junimea, 2020) de Adrian Alui Gheorghe

Actul cunoaşterii umane e unul poetic, prin excelenţă. Presupune, mai întâi, ascultare a glasului interior, desluşire a sunetului originar, din învălmăşeală şi îmbulzire, din şuvoiul tiranic al vorbelor comune. Până la auzirea acelui glas din înalt de văzduh, fără de chip, trezire din adormire. Până la o limpezirea cerului şi al oglindirii acestuia în adâncimea fântânii interioare a sufletului. Omul ar putea fi definit ca însetare, copleşit de seceta cumplitelor vremi. Adrian Alui Gheorghe, mai ales în ultimul său volume de poeme, ”Comunitatea artistică”, e un explorator, un eliberator de povara împietririi, despătimire cu asprimi dureroase, cu duioase îngândurări, cu nefericite înşelări, cu suspecte păreri, că omul ar putea fi îmbunătăţit prin cunoaştere de sine, prin renunţare la cele obositoare, care mai mult îl înjosesc decât să-l salveze. Tocmai aceste poticniri îl irită pe un poet ca AAGh, aflat el însuşi la răspântie, su(s)pus unui exerciţiu din care să fie eliminate rutina, inerţia, lenea şi prea comodul obicei al acceptării fatale, de a rămâne aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu. Or, AAGh nu lasă nimic să se instaureze şi să-l captiveze. Ia fiecare cuvânt şi îi găseşte o altă valenţă, un alt înţeles: Când scriu de fapt spăl cuvintele/ de mizeriile în care sunt atrase/ în discuţiile zilnice/ silnice/ de asta, continuu/ sufletul şterge de îndoială/ toate subînţelesurile din cuvinte/ dar vine nemernicul/ dar vine creatura odioasă/ dar vine pramatia fără scrupule/ de zi şi de noapte/ şi îşi şterge picioarele/ de sufletele noastre. (Poemul exorcist) Nu e deloc o împotrivire, o scriere în răspar, ci o cu totul nouă valoare de întrebuinţare, un mod nou de a face literatură, de a surprinde creaţia, creaţia poetică, în tot largul unei înscenări, în tot necuprinsul unei alte ridicări la putere, potenţare şi actualizare continuă, cu unealta cea mai simplă pe care o avem la îndemână, cuvântul în stare genuină. Accentul etic însoţeşte fiecare scriere a sa. Accentuarea continuă a clipei, tensionarea dinamică, intensificarea repetiţiei verbale, între aici şi dincolo, între acum şi altă dată, între ceea ce ne înrobeşte şi ceea ce ne eliberează, face din creaţia lui AAGh una de suspendare a trecerii, de locuire în contemplare, de surpare a plictiselii, prin stăruitoare năzuinţă spre o mai dreaptă cinstire a Cuvântului.

În poetica sa, peremptorie, de înaltă ţinută, de înalte virtuţi ale semnificării, ruptura şi fractura clipei, trezirea şi tresărirea, neaşteptarea, sunt o cale de cunoaştere poetică, revelatoare. Numai că ea ne apare, în poezia lui Adrian Alui Gheorghe, chiar în timp ce citim şi uităm că trăim, prin acel brusc, acel deodată, acea neaşteptată trezire, în plină zi, în plin soare, în plină lumină şi nu la umbra vreunei păreri de sine. Şi, deloc, în noaptea sau în întunericul vreunei orbiri. E aici metamorfoza kafkiană, mai curând decât revelaţia iluminării. Breşa, rana, nimbul, fractura, trezirea sunt simultane, concomitente şi nu în succesiune, ca moarte a timpului. Dacă voi aluneca şi mă voi rostogli pe spate, îşi spune cel imaginându-se gândac, şi atunci nu aş putea să mă mai ridic, să-mi continui explorarea, căutarea, în timp ce ai mei nu vor şti nimic despre mine, şi nu vor avea cum să ştie despre eroarea şi rătăcirea mea, pentru că nu vor fi auzit că am căzut. Acesta e mesajul poetic al lui AAGh, de a nu rămâne cumva înfricoşaţi, de a nu ne putea ridica cu propriile forţe şi de a păstra şi ultima picătură de viaţă, pentru a nu apela la ajutoare, la sprijin, care ar putea să nu mai vină niciodată. Timpul, temporizarea, încetinirea ritmului, înseamnă mortificare, cale şubredă a falsificării, a mistificării, în cele din urmă. Scenariul îngropării, al conspirării, al masificării, îi repugnă, îl irită, îl face să se întrebe dacă mai poate fi ceva care să ne salveze din slăbiciune şi din neputinţă, din tertip şi turpitudine, din condiţia de căldicei, fideli moştenitori ai căii de mijloc, mijlocitoare de primejdii şi intemperii orbitoare: ”Azi plouă./ Mîine trece moartea să îşi ridice corespondenţa./ Poimîine e miercuri.// Apoi lucrurile intră într-o normalitate/ aproape dureroasă.” (Blues)

Fiecare poem din ”Comunitatea artistică” e şi conţinut şi conţinător, un întreg rotunjit până devine sferă. Şlefuire a marginii, până devine contur, circumferinţă, în chiar miezul clipei. Circumspect, supect de exact, emergent, dinamic, uimit şi uimitor de sprinten, pentru AAGh actul scrierii e, mai ales în această carte, unul de cunoştere. Interogativ, în toate versetele sale gnomice, agonice, cu final deschis, ne lasă nouă bucuria adevărului, adevărul poetic, nedespărţit de adevărul uman, în stare gravă, în urgenţa rostirii, până nu se ofileşte şi nici să moară litera de tot, de tot ce o însufleţea, cu o clipă mai devreme, la începutul scrierii, pe când poetul avea încă toată puterea asupra ei, de a struni, da a o rosti, cum ai respira: când am vrut să spun lucrurilor pe nume/ am descoperit că lucrurile nu mai aveau nume. (Fragmentarium) AAGh e poetul spaţiilor largi şi al timpului concentrat, centrat într-o clipă, de a face din lucrarea firească a aşteptării, una a cuminţirii, a potolirii şi a ocrotirii.

Actualizarea, permanenta confruntare cu prezentul, în vioiciunea şi graba de a ne spune ceva, firescul, ascuns sau pierdut, îl derutează şi ne face atenţi la ceea ce ne scapă. Cum le-a scăpat Sfântul din icoană, pentru a fi o lume întreagă, pentru a fi liber în lumea largă, pentru a vedea cum e omul surprins în trăire, atent, foarte atent, să nu-i scape cumva ceva, tot pe atâtea capete de acuzare şi de recuzare. Cea mai gravă fiind aceea a desenului,  ca o prăpastie, ca un abis, în care putem cădea, cum ne-ar fura mintea cineva,cum ne-ar fugi mintea spre ceva care ne scapă.

AAGh ne propune o poetică şi o etică a scrierii. Din cele simple, din cuvinte la îndemână, e posibil, ca într-o ordine, şi numai în ordine divină, să devină să fie o zidire vie. Să tresară fiecare literă, rostită acum pentru întâia oară. Nu poate fi a doua oară, nu poate fi repetată clipa dintâi a rostirii divine. Poezia are durata clipei. Poezia e starea princiară a omului, când aude, când se aude. Nimic mai uşor, nimic mai simplu, am putea zice, decât să scriem precum AAGh. Numai că el nu imită, nu îngână, ci ridică la putere, uşoara viaţă, umana trăire, când nu ştiam ce nume anume să-i dăm. Poetica sa e una teribil de simplă, cumplit de firească, dar atât de gravă, prin înrâurire, care ne surprinde nepregătiţi parcă, imprevizibilă prin brusca răsucire, prin neaşteptata alunecare în gol, prin încercarea de restarurare a chipului dintâi al Cuvântului: ”De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat?/ Adică o privighetoare vă lasă gura apă/ și o ciosvîrtă de om vă face greaţă?// – Ce ne deosebeşte decisiv de fratele nostru, porcul?/ – Cuvîntul.// Chiar atîta rău poate face cuvîntul cărnii,/ că o spurcă iremediabil?” (Blues)

A zecea fericire a poetului AAGh (din poemul ”Fericirile”) e una de implicare, de regală simplitate, de augustă trăire, sub imperiul clipei, al darului divin al vieţii, de a nu şti, de a nu afla, de a căuta zadarnic şi de a primi un răspuns amarnic: ”Fericiţi cei care nu vor să ştie nimic/ Fericiţi cei care vor să ştie totul/ şi cu unii şi cu alţii am fost în cîrdăşie/ pe cînd fluturele spărgea crisalida/ pe cînd floarea depunea mărturie cu propria mireasmă

Fie la plecare, fie la întoarcere, poetul trage câte o linie, cum ar sublinia neclintirea şi neliniştea, neaşezarea şi nestatornicia, egale, paralele, neatinse, neatingându-se. Îşi imaginează o clipă de încercare de apropiere a două stele, a două suflete, deşi pe orbite fixe, diferite şi paralele, fără de moarte. Stelele sunt simultane şi nu în succesiune, cum sunt clipele omului, desăvârşite doar prin moarte. Darul lui Dumnezeu cel mai de nepreţuit e darul neştiinţei. Alternativă, pentru om, pentru viaţa omului, nu-i decât să urmezi, să fii pe cale, chiar dacă abruptă, chiar dacă brusc, întreruptă. Aceasta e fericirea poetului, de a ne surprinde din mers din neoprire, din căderea pe gânduri, din blocaj interior. Praf şi pulbere sunt toate la capătul vieţii, numai că pierderea sau pieirea sunt doar în mintea captivă. Viaţa e neîntrerupere, ardere de tot, flacără fără cenuşă, fulger captiv e omul viu.

Poemele din Comunitatea artistică, toate, şi fiecare în parte, sunt concomitente rostiri, cu însoţiri şi răsuciri de sensuri, înţelesuri, adevăruri, până la epuizarea oricărei încercări de a le salva cumva, prin cea mai noibilă dintre arte, arta de a fi prezenţi, de a fi răspunsul bun la o chemare din adânc, din adâncimi de suflet, abisale, fără de expresie. Şi, implicit, implicat, trezit, când e tresărire de sine, diafan, transparenţă, oglindire, reflex, reflecţie şi aprigă citire, urgentă scriere asupra a ceea ce ne scapă ca apa printre degete.

 

 

 

Gheorghe  SIMON

Actualitate

Piatra Neamţ: Scenarii electorale în roşu şi galben. “Variabila” Chitic şi “factorul” Harbuz

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Încurcate se anunţă căile electorale pe care trebuie să le străbată viitorul primar de Piatra Neamţ. După anunţarea candidaturilor şi sedimentarea, măcar parţială, a impresiilor în spaţiul public, o poză a momentului a şanselor doritorilor arată extrem de complicat.

Însă oricum ai întoarce fotografia de start a candidaţilor, un lucru este evident: variabila esenţială este reprezentată de actualul primar Dragoş Chitic. Pus pe tuşă de amânarea unei sentinţe în calea de atac formulată în dosarul în care a fost condamnat, Chitic deţine totuşi un important capital electoral. Poate cel mai mare în momentul de start. Aşa că extrem de important va fi ce va face pe viitor Dragoş Chitic.

Varianta “oficială” e că va rămâne un soldat ascultător în PNL. Aici intervin două nuanţe: soldat combatant în lupta pentru primărie, situaţie în care Andrei Carabelea ar primi un suflu nou, poate decisiv, sau măcar care să-i mai învioreze o lansare de candidatură destul de leşinată şi cu multe critici interne. Sau soldat necombatant, situaţie în care Liviu Harbuz este în “pole position” urmând a fi beneficiarul voturilor nemulţumiţilor, nu puţini, din PNL. Dacă va reuşi, şi cel mai probabil va reuşi, să atragă şi voturile nemulţumiţilor, tot mulţi, din PSD, atunci zestrea lui electorală va deveni una importantă, cel mai probabil suficientă pentru a se instala la primărie.

Dacă Dragoş Chitic va candida, nici nu mai contează dacă independent sau susţinut de un alt partid decât PNL sau PSD, atunci lucrurile încep să fie roz spre roşu pentru candidatul social-democraţilor, Răzvan Cuc. În condiţiile în care o eventuală candidatură a lui Chitic va fărâmiţa şi mai mult votul într-o dreaptă a politicii şi aşa fărâmiţată, cu o stângă pesedistă unită şi disciplinată, aşa cum a fost şi în care experimentul PRO România poate fi unul minor, atunci Cuc ar putea uşor ajunge la peste 15% voturi, ceea ce i-ar deschide larg calea spre o victorie într-un singur tur de scrutin. Sigur că o eventuală candidatură a lui Chitic ar putea însemna şi o victorie a acestuia, dar finala Chitic – Cuc se anunţă strânsă.

Harbuz coboară undeva pe locul III într-un astfel de scenariu, pentru că nu ar mai conta pe voturile nemulţumiţilor din PNL, securizate în tolba lui Chitic. În fotografia candidaţilor cotaţi cu şanse reale de a câştiga se poate strecura şi Marius Irimia, nominalizatul celor de la USR. Rămâne însă o mare necunoscută: cât din cecul în alb primit de userişti la europarlamentare va putea fi decontat la alegerile locale. În condiţiile în care alegerile locale sunt mai degrabă despre persoane şi mai puţin despre partide sau stări emoţionale provocate de numărul mare de alegători sătui de partidele “istorice”.

Cu tot respectul pentru ei şi pentru şansele pe care le au, evident orice candidat poate avea în “sacoşă” bastonul de primar, restul nominalizaţilor au, la acest moment, şanse mici. Bogdan Gavrilescu e de la un partid care nu prea mai are de mult mere electorale în coş şi oricum îi va fi destul de greu să explice de ce nu a putut prea multe ca viceprimar, dar va reuşi multe ca primar. Ciprian Enache are şi el în spate, încă (!?), un partid secătuit demult când vine vorba de procente electorale, în plus va avea de rezolvat şi dilema legată de faptul că a anunţat public că nu agreează o alianţă cu PSD. Care alianţă înţelegem că doar ce a fost anunţată de Arsene şi Asaftei.

În loc de concluzie: Cuc se roagă să candideze Chitic, Harbuz se roagă să nu candideze, dar nici să nu se “rupă de spate” susţinându-l pe Carabelea, iar Carabelea se roagă să primească de la Chitic atât de necesarul stimulent care să-i revigoreze un start de candidatură extrem de… letargic. Deci întrebarea esenţială este: Ce va face Chitic?

Citește știrea

Actualitate

Piatra Neamț: Incendiu provocat intenționat într-un bloc

Știre publicată în urmă cu

în data de

N zeci de persoane evacuate

Panică într-un bloc de locuințe de pe strada Grigore Ureche, din municipiul Piatra Neamț, sâmbătă dimineață, 8 august. O boxă improvizată a fost incendiată și zeci de persoane s-au autoevacuat sau au fost evacuate de pompieri.

“În această dimineață, prin apel la 112, în jurul orei 02 :10, pompierii pietreni au fost solicitați să intervină pentru stingerea unui incendiu produs la un apartament dintr-un bloc situat pe strada Grigore Ureche din municipiul Piatra Neamț, La locul solicitării s-au deplasat trei echipaje de pompieri cu o autospecială de stingere cu apă și spumă, o autospecială complexă de intervenție, o autospecială de lucru la înălțime și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Piatra-Neamț și un echipaj de la SAJ. La ajungerea forțelor de intervenție incendiul se manifesta la parterul unui bloc de locuințe, la o boxă improvizată sub casa scărilor. Casa scărilor și holurile imobilului erau inundate cu fum. Din cauza fumului au fost evacuate 11 persoane. Trei persoane au fost asistate de paramedici la locul evenimentului, nefiind nevoie transportul acestora la spital. Alte 40 de persoane s-au autoevacuat până la ajungerea forțelor de intervenție. Pompierii au localizat și lichidat incendiul și au evacuat fumul cu ajutorul motoventilatorului. În urma evenimentului au ars bunurile materiale aflate în interiorul boxei. Cauza probabilă de producere a incendiului a fost stabilită ca fiind acțiunea intenționată”, au comunicat reprezentanții ISU Neamț.

Citește știrea

Actualitate

Piatra Neamţ: “Scenetă” cu ameninţări de suicid la un restaurant din centrul oraşului

Știre publicată în urmă cu

în data de

Poliţiştii pietreni au fost puşi degeaba pe drumuri, vineri, 7 august, după ce un individ aflat sub influenţa băuturilor alcoolice a provocat o mică… “scenetă” într-un restaurant din centrul oraşului. Bărbatul i-a spus barmanului de la respectivul restaurant că are o armă în maşină şi că se va duce să o aducă pentru a se sinucide.

Barmanul a sunat la 112, dar, când au venit poliţiştii, s-a dovedit că respectivul “curajos” nici măcar nu venise cu maşina proprie, ci apelase la un taxi pentru a ajunge la restaurantul cu pricina. Oamenii legii l-au condus acasă pe cel în cauză şi i-au verificat şi autoturismul pentru a vedea dacă deţine sau nu o armă, însă rezultatul a fost negativ.

Aşa că a rămas doar uimirea trecătorilor prin zonă, care, văzând desfăşurarea de forţe, s-au speriat că în Piatra Neamţ a revenit perioada în care reglările de conturi erau la ordinea zilei. Din fericire nu a fost vorba despre aşa ceva, doar despre un individ pe care băutura l-a determinat să spună “lucruri trăznite”.

Citește știrea

Trending