Actiunea „Gaterul“ si jaful în regim silvic

Calamitãtile diluviene rezultate în urma potopului de ape din acest an nu au reusit decît partial sã deschidã ochii natiunii asupra nesãbuintei si rapacitãtii prea-proaspetilor reîmproprietãriti cu fond forestier, dar si asupra comportamentului feudal al Regiei Nationale a Pãdurilor, în ce priveste modul cum aceasta întelege sã gestioneze tãierile forestiere. Sub aparenta unei rigurozitãti privind reglementarea exploatãrii pãdurilor în regim silvic, se ascunde una din cele mai oneroase afaceri, ridicatã la rang de jaf national, a cãrei efecte imediate au fost dezgolirea muntilor si aparitia peste noapte a unei caste de „baroni ai lemnului“, plasati aleator prin satele si orasele montane. Cum în junglã orice stîrv devine imediat tinta devoratorilor carnivori, în România pãdurea a devenit pradã usoarã pentru „devoratorii forestieri“, o nouã specie apãrutã dupã 1990, cînd orice regulã de protectie a fondului forestier a fost taxatã ca fiind „comunistã“ si, pe cale de consecintã, desfiintatã. Pãdurea a ajuns locul de agrement al bezmeticilor cu drujbe pe umãr, unde se taie în devãlmãsie, sub privirile suspect de îngãduitoare ale pãdurarilor, care supravegheazã totdeauna locul dupã ce a ajuns în faza de cioate. Dupã tãiere, urmeazã al doilea val, în care tractoarele intrã si scot lemnul la margine, lãsînd pãdurea devastatã, ca dupã cataclism, cu rãni adînci de hogase oribile, definite pompos „drumuri forestiere“, pentru care se înghit sume astronomice din taxa de peisaj. Ca dupã orice prãpãd, locul rãmîne pustiu, si de vietuitoare, si de vegetatie, pentru ca la prima ploaie mai serioasã totul sã o ia la vale. În linistea care se lasã dupã trecerea „devoratorilor forestieri“, se mai aud doar bocãniturile din vale, de la cabanele faraonice pe care si le construiesc functionarii silvici ai Romsilvei. În timp ce ochiul selectiv al silvicultorilor scruteazã pãdurea pentru a depista noi parchete de scarificat, „baronii forestieri“ îsi dirijeazã convoaiele de busteni cãtre gatere sau export, atenti la telemobile, pe unde vor fi informati despre noi licitatii de masã lemnoasã. Aceasta este în mare imaginea a ceea ce înseamnã „exploatarea pãdurilor în regim silvic“ în România. Jaful forestier post-revolutionar nu este cu nimic mai prejos decît cel antebelic, cînd, cu ocazia faimoaselor „curbe de sacrificiu“ impuse de criza din ’29-’33, lucrãtorii silvici au fost singurii care au acceptat sã lucreze fãrã salariu. Calamitãtile cauzate de ploile abundente din acest an sînt, în mare mãsurã, consecinta defrisãrilor forestiere realizate fãrã nici o noimã în ultimii ani. Pãtrunsã de importanta justificãrii pagubelor imense produse de alunecãrile de teren si inundatii, actuala putere, a initiat faimoasa Actiune „Gaterul“, pe al cãrei efect de sonorizare si imagine mediaticã, ministrul pãdurilor, Gheorghe Flutur, conteazã foarte mult. Domnul Flutur, gures de altfel, vrea astfel sã convingã natiunea cã, dacã controleazã ce se întîmplã, prin vale, pe la gatere, ne poate convinge cã astfel detine controlul si asupra a ceea ce se întîmplã mai la deal, în pãdure. Sper sã nu fim luati de imbecili, pentru cã problema în discutie, privind jaful forestier, are trimiteri exprese la exploatarea forestierã si nu la prelucrarea lemnului, care este doar efectul. În premierã mondialã, Romsilva cautã sã rezolve cauza amendînd efectul. Actiunea „Gaterul“, în ce priveste dezastrul fondului forestier, care dã semne de accentuare, nu este decît o perdea de fum declansatã de actualii sefi ai Romsilva, în frunte cu ministrul respectiv, pentru a nu se extinde anchetele în zona exploatãrii pãdurilor. Existã un mare interes, acela de a nu deranja cu nimic pe „devoratorii forestieri“, care rezistã sub toate regimurile, acestia neavînd o culoare politicã definitã. Nici domnul ministru Flutur nu are interes sã se extindã anchetele în pãdure, el personal avînd dosare penale privind devastarea Codrilor Bucovinei, încã de pe vremea cînd lucra la Directia Silvicã Suceava. Asa cã este mai bine sã controlãm gaterele, dã bine la imagine, mai ales cã si aici sînt suficiente probleme care frizeazã penalul. Reglementãrile în vigoare au stabilit cã pentru a face exploatare forestierã (cod CAEN 0201), un agent economic trebuie sã detinã autorizatie eliberatã de Romsilva. De asemenea, dacã un agent economic vrea sã se ocupe de prelucrarea lemnului (cod CAEN 2010) trebuie sã aibã autorizatie emisã de aceeasi autoritate. În fiecare caz în parte, fiind activitãti cu impact semnificativ asupra mediului, agentul economic trebuie sã detinã si o autorizatie de mediu, eliberatã de Ministerul Mediului si Gospodãririi Apelor, pentru fiecare parchet. Revenind la exploatarea forestierã, în judetul Neamt nu s-a emis nici o autorizatie de mediu, dar pãdurea se taie într-o veselie sub oblãduirea Directiei Silvice, care habar nu are de o asemenea reglementare. La orice licitatie de masã lemnoasã aflãm cu surprindere cã Directia Silvicã Neamt nu pretinde ca agentul economic (care poate fi si nea Gheorghe!) sã fie autorizat pentru exploatarea forestierã si sã aibã autorizatie de mediu. Dar dacã agentul economic dovedeste pe cuvînt cã are o cioarsã de gater sau o rablã de circular, i se dã pãdurea pe mînã pentru hãcuire în regim silvic. Pentru a demonstra cã stã cãlare pe situatie, de la Ministerul Agriculturii si Pãdurilor a pornit în avalansã Actiunea „Gaterul“, care nu are nici o tangentã cu toate aceste aspecte. Este bunã si actiunea asta cu gaterele, dar pentru o cu totul altã cauzã. În Neamt sînt înregistrate la Registrul Comertului, pînã în iulie, 492 de societãti autorizate pe puncte de lucru, pentru prelucrarea primarã a lemnului (cu gatere, circulare si alte beschii împrumutate peste gard). Si în acest caz, doar circa 200 de agenti au autorizatii de mediu. În schimb, toti taie busteanul, cu ce pot, în orice conditii, bani sã iasã. Iar zonele respective sînt sufocate de munti de rumegus, care polueazã terenuri si ape. Garda de Mediu, Agentia de Mediu, Apele Române sînt autoritãti pe care problema rumegusului nu le creeazã insomnii. Existã o hotãrîre de guvern care impune „gateristilor“ sã tinã o evidentã strictã asupra modului cum se face valorificarea rumegusului obtinut, dar problema este scãpatã total din mînã. Acesta poate fi rostul Actiunii „Gaterul“. Dar sã trîmbitezi, cu surle si tobe, cã prin Actiunea „Gaterul“ se urmãreste eradicarea jafului PSD de prin pãdurile patriei este o imbecilitate fãrã cusur, care dovedeste cã, în ce priveste problema în discutie, rãmîne vacã de muls pentru actuala Putere.