Scoalã abandonatã pentru mamã

• doi frati au renuntat la scoalã pentru a-si ajuta mama, operatã de 21 de ori • campania „Monitorului de Roman“ a dat roade, femeia fiind vizitatã de mai multi romascani care au ajutat familia cu diverse sume de bani •

Ionut Pantelimon, în vîrstã de 20 de ani, si sora acestuia, Tamara, în vîrstã de 22 de ani, au fost nevoiti sã renunte la scoalã, pentru a-si întretine mama, greu încercatã de bolile care au adus-o pe masa de operatii de 21 de ori. Pînã în urmã cu 12 ani, familia Pantelimon ducea o viatã absolut normalã. În 1992, aceasta a suferit o interventie chirurgicalã de apendicitã, dupã care, pe fondul unei obezitãti si a unui diabet zaharat, viata femeii a devenit aproape un calvar, din cauza multiplelor interventii chirurgicale pe care le-a suportat. Ultima operatie a fost efectuatã de cãtre medicii chirurgi romascani. Ionut Pantelimon, fiul mijlociu al familiei Pantelimon, ne-a mãrturisit cã în clasa a XI-a s-a hotãrît sã mai amîne scoala, angajîndu-se pe un santier din Bucuresti, în locul tatãlui sãu. Ionut nu a considerat abandonarea temporarã a scolii un sacrificiu, ci un lucru normal, pentru a-si putea îngriji mama, aflatã în suferintã. Vasile Pantelimon i-a fost alãturi sotiei sale în ultimele douã luni, cît aceasta a fost internatã la Spitalul Roman. „Vreau sã vã mãrturisesc faptul cã, fãrã sprijinul colectivului medical, din Sectia chirurgie, dar si cel al medicilor anestezisti, sotia mea nu ar mai fi rezistat nici unei interventii chirurgicale. A fost operatã si încurajatã de cãtre toti chirurgii romascani, dar si de cadrele medicale, care, zi de zi, o pansau, atent si blînd. Nimeni, din personalul medico-sanitar, n-a lãsat vreodatã impresia cã Vera se poate îngriji acasã, de exemplu. Toti au încurajat-o, insuflîndu-i încredere. Douã luni a stat în spital si eu am avut grijã sã nu-i lipseascã nimic, bineînteles în limita posibilitãtilor“, a povestit Vasile Pantelimon, sotul Verei. Ultimul loc de muncã al bãrbatului a fost pe un santier bucurestean, unde a lucrat pînã în luna martie a acestui an. Atunci, fiul sãu mijlociu a hotãrît sã munceascã, în locul sãu, pentru cã lui Vasile Pantelimon îi fusese afectatã vederea. „Am renuntat la scoalã, în urmã cu doi ani, pe cînd eram în clasa a XI-a, la Liceul «Danubiana». Nu-mi place sã mã laud, dar îmi era dragã cartea si chiar urma sã particip la o olimpiadã, la o disciplinã tehnicã, la care, din motivele pe care le-am precizat, nu am mai putut merge. Mi s-a pãrut mai important atunci sã-mi amîn pentru o perioadã studiile, pentru a putea munci si sã-mi ajut mama“, a spus Ionut, pe chipul cãruia se putea citi speranta cã, într-o bunã zi, mama sa va zîmbi din nou.

Viata mamei a cîntãrit mai mult decît viitorul sãu Modul în care un tînãr de 18 ani s-a gîndit mai putin la viitorul sãu si a trudit din greu, pentru a-si ajuta mama bolnavã, ar trebui sã constituie un exemplu pentru cei mai multi tineri, care la vîrsta majoratului preferã de cele mai multe ori anturaje viciate, în care alcoolul si tigara sînt pe un loc fruntas. Dar Ionut a ales aceastã cale, purtat de dorinta de a-si feri mama si de grija zilei de mîine. „În fond, mama m-a adus pe lume si, împreunã cu tatãl meu, mi-a oferit, mie si celorlalti doi frati, un cãmin linistit. Asa am considerat eu cã, atît timp cît sînt sãnãtos si bun de muncã, pot sã cîstig bani si sã-i fiu de folos mamei mele. Pot spune cã am avut o copilãrie fericitã, tot timpul cînd am avut nevoie de ceva, atît eu, cît si fratii mei, pãrintii s-au lãsat pe ei si ne-au îndeplinit dorinta. De la pãrinti am învãtat un lucru simplu, sã îmi iubesc aproapele. Credinta în Dumnezeu ne-a ajutat tot timpul. Poate pãrea bizar, dar în casa noastrã nu au fost conflicte, din cauza banilor, întotdeauna cînd acestia ne lipseau, pãrintii mei spuneau «Fiecare zi e cu prînzul ei si Dumnezeu o sã ne ajute!». Ne-a nãscut pe toti cei trei frati prin operatie de cezarianã, încît mã întreb acum dacã aceste nasteri, practic, nu au determinat ca ea sã sufere? E greu de spus asa ceva, însã cine si-a putut imagina vreodatã cã mama o sã treacã prin atîtea necazuri, pentru cã 21 de operatii, suportate de un singur om, este un lucru rar întîlnit si a fãcut-o sã sufere“, a spus Ionut. Tînãrul a luat viata în piept, la fel ca sora sa, acum în vîrstã de 22 de ani, care a renuntat si ea la scoalã, tot în timpul liceului si tot în clasa a XI-a, pentru cã, fiind cea mai mare, putea sã munceascã. Toti banii strînsi de Ionut, din luna martie pînã în prezent, s-au dus pe medicamente si pe cheltuielile zilnice. „Am decis sã muncesc în locul tatãlui meu, care, din cauza problemelor serioase de vedere, nu mai fãcea fatã. În luna martie i-am spus sã meargã acasã, s-o îngrijeascã pe mama, rãmînînd eu în locul sãu. Fratele meu, care este în prezent elev în clasa a XI-a, a muncit alãturi de mine, pe santier, pe durata vacantei de varã. La un moment dat, lui Ciprian, cãci asa îl cheamã, i-a încoltit ideea sã se lase si el de scoalã. Atunci, am pus piciorul în prag si i-am spus sã-si termine studiile. Nu mi-a fost nici mie usor sã iau decizia de renunta la scoalã, dar era mai important ca mama sã aibã medicamente si o alimentatie care sã-i mãreascã rezistenta organismului. Sora mea este acum mãritatã si lucreazã într-un stand comercial si ne ajutã, împreunã cu sotul sãu, dupã posibilitãti. A renuntat si ea la scoalã, în clasa a XI-a, din acelasi considerent, însã împreunã cu ea am decis ca fratele nostru sã-si dea examenul de bacalaureat“, a mai spus Ionut Pantelimon.

Operatie la Clinica de chirurgie plasticã si reconstructivã-Iasi Precizãm cã, luni, 3 octombrie, femeia a fost internatã în cadrul Clinicii de chirurgie plasticã si reconstructivã, din Iasi, aflîndu-se sub directa îngrijire a profesorului Teodor Stamate, seful Clinicii iesene. Acesta o va opera pe Vera Pantelimon, astãzi, 7 octombrie „ Pacienta este trecutã în programul operator. În cursul acestei sãptãmîni, a fost necesarã efecuarea unor investigatii de specialitate, care sã indice exact care este flora microbianã localã. Este vorba despre o florã microbianã de spital, rezistentã la o multitudine de antibiotice. Sperãm sã stãpînim riscul unei generalizãri a infectiei si sã reusim sã o acoperim, printr-o metodã de chirurgie plasticã. O sã vedem pe masa de operatie care sînt particularitãtile locale. Dupã investigatiile fãcute, sper cã totul va merge bine. Am aflat prin intermediul ziarului dumneavoastrã cã femeia provine dintr-o familie fãrã posibilitãti materiale si, dacã am înteles bine, aceasta a rãmas si fãrã locuintã. În Clinicã, pacienta nu are nevoie de materiale speciale, totul este asigurat, din acest punct de vedere nu este nici o problemã. Problema este ca operatia sã decurgã, asa cum ne-am propus, bine si vindecarea sã decurgã în conditii normale. Bolnava, care suferã de o afectiune severã, nu trebuie sã-si facã probleme si sã se gîndeascã la altceva, în momentul de fatã, decît cã va fi bine. Eu, multumesc lui Dumnezeu, sînt încã sãnãtos, în putere, nu am nevoie de absolut nimic, cu atît mai putin, de la un om aflat într-o asemenea suferintã“, a declarat profesor doctor Teodor Stamate. Mai precizãm cã, în cursul sãptãmînii trecute, familia Pantelimon a primit diverse sume de bani, de la o serie de persoane sensibilizate de articolele publicate de „Monitorul de Roman“.