Acasã la liceana „moartã de foame“

• liceeana care a ajuns la spital moartã de foame locuieste, cu pãrintii, într-o cãmãrutã de patru metri pe doi • „anul trecut ne-a spus cã, din cauzã cã n-are televizor si luminã, nu poate sã mai stea acasã“, a declarat tatãl fetei •

Strada Fabricii nr. 1, o adresã pe care pe multi romascani îi sperie, locul fiind cunoscut ca Satul „Olimpic“, rai al „dezrãdãcinatilor“ si al celor „rãmasi pe drumuri“, din varii motive. Cãutãm locuinta Mihaelei Coman, fetita care, lihnitã de foame, a fost internatã în spital. În blocul nr. 4, în dreptul usii cu numãrul 22, ne oprim si batem stingheri. Ne deschide Maria, mama fetei. Intrãm în cãmãruta sordidã, de doar doi metri pe patru. În dreapta, un dulap de bucãtãrie etala cãni, pahare, diferite farfurii, pe o masã, resturile de mîncare, rãmase probabil de la masa de prînz. Într-o pungã, pe pat, o pîine rotundã, ruptã pe jumãtate. Sub masã, înghesuite, cîteva bidoane de plastic si alte „hodrobaie“. Tot în partea dreaptã, un pat jos, într-o parte acoperit cu o pãturã tesutã manual. Pe perete, un ceas, implacabil, aratã scurgerea ireversibilã a timpului. Lîngã pat, în partea opusã, soba, cu plitã, pe care tronau douã oale. Lîngã sobã, douã scurtãturi de lemn. La nici jumãtate de metru de gura sobei, un al doilea pat îsi sprijinea „bãtrînetea“ pe un mosor gol de plastic. Lipit de pat, un dulap de haine, în douã canate. De usile dulapului erau atîrnate, claie peste grãmadã, cîteva „straie“. Pe un scaun, lîngã sobã, alte „hante“ împãturite. Aproape de usã, un tol de lînã era îmbibat de apã. Un covor de iutã desãvîrsea imaginea unei locuinte triste. Nicãieri, în casã, nu se zãreste vreun semn cã Mihaela ar avea un colt, al ei, pentru pregãtirea temelor scolare. Aveam sã aflãm, de la Maria Coman, cã Mihaela este mezina familiei, compusã din sapte suflete. „Am trei bãieti si douã fete, Mihaela fiind cea mai micã. Sînt tare bolnavã, nu prea mã pot misca, n-am voie sã fac nici un fel de efort, de cînd am fost operatã, acum nouã ani, de o tumorã la cap. Nu stiu ce sã mã fac cu fata asta, mereu stau si plîng. O astept sã vinã acasã, mi-este greu fãrã ea. Nu înteleg de ce umblã pe drumuri“, s-a tînguit Maria, cu lacrimile curgînd siroaie, pe fata palidã, pe care boala si suferinta se pot citi cu usurintã. De afarã, a intrat capul familiei, Neculai, un bãrbat de staturã medie, în putere, încã, la cei 55 de ani pe care-i are. Acesta ne-a mãrturisit cã este pensionar de drept, iesind la pensie de curînd. „Am lucrat ca lãcãtus electromecanic la «Þevi». Am iesit la pensie cu 3,56 milioane de lei. Sotia mea nu a lucrat niciodatã. Vã rog sã ne scuzati cã nu avem luminã! Ne-a fost tãiatã în noiembrie, din cauza fiului meu, Gheorghe. Avem de platã acum aproape trei milioane de lei la Electrica. Nici n-am vrut s-o mai pun, pînã în prezent, din cauzã cã sînt multe furturi de curent pe aici. Tot timpul am plãtit bani mai multi. Eu n-am nici televizor si nici alte aparate electrice“, a declarat „stîlpul casei“. Cînd vine vorba de Mihaela, Neculai, la rîndul sãu, cu ochii în lacrimi, ne-a informat cã nu întelege de ce fiica sa a ales aceastã cale, cînd, „acasã“ ar fi avut cît de cît, conditii bune. „Ar fi trebuit sã înteleagã cã acestea sînt posibilitãtile pe care le avem acum. Mai tîrziu, dupã ce va învãta, o sã se mãrite si poate va trãi mai bine. Pînã în luna noiembrie, cînd ni s-a luat lumina, Mihaela si-a vãzut de treaba ei, învãtînd bine si nelipsind nici o noapte de acasã. Anul trecut ne-a spus cã, din cauzã cã n-are televizor si luminã, nu poate sã mai stea acasã. A stat o perioadã pe la fratele sãu, Gheorghe, aici, la camera 21. Dupã aceea, a dispãrut cîteva sãptãmîni. La un moment dat, a venit cu masina Politiei, Mihaela a rãmas la intrarea în Satul «Olimpic», iar politistii au venit si m-au amendat pentru cã as fi maltratat-o. Am fãcut contestatie si am reusit sã nu plãtesc amenda de douã milioane de lei. Nimeni n-a bãtut-o pe fata asta, poate ar fi fost nevoie de asta, mai devreme de a ne face asemenea necazuri“, a povestit tatãl fetitei. Acesta nu neagã faptul cã, în afara disciplinei Matematicã, fetita lui învatã foarte bine, la clasa SAM de la Colegiul Danubiana. „Am fost de multe ori la scoalã, nu ne-a fãcut probleme pînã în luna noiembrie. Pe 31 decembrie, cînd mama ei avea o crizã de epilepsie, Mihaela a fugit la fratele ei. Din noiembrie si pînã acum, nu stiu dacã a stat douã sãptãmîni acasã cu noi, în rest, tot fugarã. Nu stiu unde doarme, pentru cã si fiica mea, Corina, care locuieste pe strada Anton Pann, m-a mintit, spunînd cã nu a dormit la ea, însã, pe urmã, am aflat cã a stat si la ea. Am auzit cã ar mai fi dormit pe la niste colege, una stã în Cartierul Muncitoresc, alta la Piata Micã. Se spune cã aceste colege nu sînt tocmai «de Doamne ajutã!» Dupã ce pleca un timp, venea acasã îsi cerea iertare, dupã care dispãrea, la fel cum a venit. Mã doare faptul cã a declarat în presã cã vorbesc murdar cu ea, cã am bãtut-o. Nimic nu este adevãrat! Sîmbãtã (4 martie n.red.) am fost la ea la spital. I-am pregãtit douã pulpe si cartofi piure. Nici n-a vrut sã vorbeascã cu mine, s-a întors cu spatele. M-a acuzat cã i-am bãut banii de alocatie. În fiecare zi, Mihaela primea cîte 10.000 de lei, de pachet. Beam, într-adevãr, atunci cînd aveam serviciu. Acum, dintr-o pensie micã, sotia neavînd nici un venit, nu-ti mai arde de bãuturã. Mai am restante 400.000 de lei la chiria pe aceastã camerã. Le voi plãti, pentru cã trebui sã-mi reînnoiesc contractul. Ce sã fac, dacã am fost nevoit sã vînd apartamentul? Nu este adevãrat cã am fost evacuati din locuintã, asa dupã cum a spus fiica mea. L-am vîndut cu 170 milioane de lei, din care am achitat toate datoriile, vreo 60 de milioane. Din ce mi-a rãmas, am mai dat copiilor mai mari ceva bani. Ultimele sapte milioane le-am cheltuit, împreunã cu sotia, la tarã, în comuna Oniceni. Aici, «la grajduri», mã înteleg foarte bine cu vecinii mei, cu toate cã sînt tigani. Mai degrabã îti dau ei un blid de mîncare, decît rudele apropiate!“ a mai spus Neculai Coman.

O asteaptã acasã Ambii pãrinti asteaptã ca Mihaela sã se întoarcã acasã, nici unul dintre ei nefiind de acord ca fata lor sã fie institutionalizatã. „Nu voi lãsa pe nimeni sã-mi ia fata! Am sã mã trezesc, ca si pînã acum, la sase dimineata, sã le fac de mîncare, sã spãl rufe, asa cum am fãcut si astãzi! Voi face rost de bani si voi plãti curentul electric, însã as dori ca nimeni sã nu se amestece în problemele mele de familie. Le vom rezolva pe toate, cum vom sti mai bine“, si-a exprimat o parte din dorinte, Neculai Coman. Pãrintii îsi doresc doar ca Mihaela sã le facã o bucurie si sã le ofere, dupã luni de zbucium, cel mai pretios dar, dragostea ei. Pe de altã parte, fata este asteptatã cu nerãbdare acasã de tatãl ei, pentru ca împreunã sã meargã si sã obtinã cartea de identitate a acesteia. „Desi are aproape 16 ani, Mihaela nu are încã buletin. Eu am pregãtit dosarul si o astept sã mergem sã rezolvãm si aceastã problemã. Nu vreau decît ca totul sã fie bine“, au sunat, ca o ultimã dorintã, cuvintele tatãlui. Vecinii sustin cã pãrintii Mihaelei nu sînt vinovati de ceea ce se petrece cu fata lor, vinovatã fiind, în opinia lor, aceasta, pentru cã a luat-o „pe cãi gresite“. Indiferent de partea cui este adevãrul, probabil, cea mai bunã solutie în acest caz este reunirea familiei, pentru a putea rãzbate mai departe. Mihaela este, acum, la vîrsta la care îsi pune multe întrebãri, are multe nãzuinte, dar trebuie sã înteleagã, pe de altã parte, cã si pãrintii fac tot ce pot pentru a-i asigura un minim de trai, neavînd alte posibilitãti. Reamintim cã Mihaela Coman, în vîrstã de 16 ani, a fost internatã în Sectia endocrinologie a Spitalului Municipal Roman, pe data de 2 martie, fiind suspectã de intoxicatie medicamentoasã si, în plus, avînd diagnosticul de foame cronicã. Prima dintre afectiuni a fost infirmatã de cãtre medicii romascani, fata fiind retinutã în spital, în cele din urmã, si pentru o spasmofilie manifestã. Mihaela este elevã în clasa a IX-a la Scoala de Artã si Meserii a Colegiului „Danubiana“, avînd rezultate bune la învãtãturã, cu exceptia disciplinei Matematicã, unde are media 5. FOTO: Pãrintii Mihaelei trãiesc într-o sãrãcie cruntã