Academicianul Răzvan Theodorescu și legăturile sale cu Neamțul

■ omul de știință a murit la Spitalul de Urgență Floreasca ■ una dintre rudele sale a fost episcopul Melchisedec Ștefănescu, de loc din Gârcina ■ bunicul și tatăl academicianului au avut domiciliu forțat la Roman, în timpul regimului comunist ■

Conform unui comunicat de presă al Academiei Române, Răzvan Theodorescu, vicepreședintele acestui for, a decedat în ziua de 6 februarie 2023 la vârsta de 83 de ani. Absolvent al Colegiului Naţional „Cantemir-Vodă“ și licenţiat al Facultăţii de istorie a Universităţii Bucureşti (1963), doctor în ştiinţe istorice din 1972, academicianul avea puternice legături cu Romanul.

Prezent în 2018 la Târgul de carte Libris, organizat în municipiul de la confluența Moldovei cu Siretul, declara pentru „Monitorul”: „Mă trag din ţărani moldoveni din părţile Iaşului, care s-au ridicat treptat, în secolul al XIX-lea, când au devenit mai înstăriţi şi au devenit liberali, lansându-se şi în politică.

Această ridicare în politică a făcut ca bunicul meu, în 1948-1949, să primească domiciliu forţat în Roman. Tatăl meu, când a ieşit din închisoare, a fost trimis, tot la Roman, să spargă piatră în gară. O parte a familiei mele, care era de sorginte armenească, avea şi nişte pămînturi aproape de Roman şi erau şi ctitori de biserici.

În Roman am învăţat două cuvinte: «arestare» şi tot aici mi-am însuşit şi cuvîntul «abdicare». Turnul clopotniţă al Arhiepiscopiei Roman a fost ridicat la 1864 de un strămoş al meu, un ţăran din Gârcina, pe care Mihalache Vodă Sturza l-a trimis la studii la Kiev. Și s-a întors un ortodox impenitent, care e nimeni altul decît episcopul Melchisedec Ştefănescu. Cuza a avut proasta inspiraţie să-l numească ministru al Cultelor, deşi era un om fanatic“, a declarat Răzvan Theodorescu.

Acesta a explicat la evenimentul amintit despre  orientarea sa social-democrată, în condiţiile în care a aflat că Ion Iliescu, la vremea când era ministrul Tineretului în timpul regimului comunist, a fost cel care l-a salvat de la puşcărie. Academicianul şi-a asumat decizia ca în 1965 să devenă membru al PCR, dar a vorbit şi de perioada în care a intrat în dizidenţă după decizia lui Ceauşescu de a dărâma bisericile.

Răzvan Theodorescu s-a referit la evenimentul de la Roman şi la situaţia îngrozitoare a României, care se complace într-o mediocritate cumplită. „Din păcate, n-am nici o speranţă nici în alegerile viitoare, pentru că poporul român este un popor tranzacţional, minunat, inteligent, dar cînd trebuie să aleagă, alege infernal. Singurul moment de strălucire a României a fost cel al lui Carol şi al Brătienilor“, a spus vicepreşedintele Academiei Române.

Acesta a vorbit şi despre conflictul său cu preşedintele Iohannis, care a publicat în cartea sa „Pas cu pas“, o fotografie fără acordul său. Personalitate covârșitoare, Academicianul Răzvan Theodorescu a fost implicat în conducerea unor organisme şi instituţii importante. În perioada 1971-1977 a fost director adjunct ştiinţific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“ al Academiei Române,

Apoi, preşedinte al Radio Televiziunii Române, între 1990-1992 și Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, între 1992-2000. În perioada 1993-1995 a deținut funcția de preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Din 1997 a fost șeful Catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte și patru ani ministru al Culturii şi Cultelor și senator de Iași (2000 -2004).

A fost senator de Botoșani, între 2004 -2008. Ambasador Naţional al programului ONU „Alianţa Civilizaţiilor“ din 2009, academicianul Răzvan Theodorescu a avut și o prodigioasă activitate didactică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“. Tot în 1990 devine Rector al Universității Naţionale de Arte din Bucureşti unde a predat Istoria Artei Vechi Româneşti, Tipologia Artei Sud-Est Europene, Tipologia Orientului Creştin sau Istoria Civilizației Europene.

A fost laureat al Premiului Herder (1993) și distins cu Ordinul Național „Pentru Merit“ în grad de Comandor. Personalitatea academicianului Răzvan Theodorescu a fost evocată, recent,  de către Cornelia Jora, custode al Muzeului Hogaș (CNRV) în volumul „Prin timp – cu și despre valorile romanvodiste și romașcane”. Conform sursei citate, bunicii academicianului au avut moșie în satul Bârjoveni, comuna Secuieni pe care Răzvan Theodorescu a moștenit-o după retrocedare și, ulterior, a vândut-o.