Contactează-ne

Prima pagină

A greşit oare Andrei Marga?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Războiul Rusiei cu Occidentul, purtat pe teritoriul Ucrainei, nu numai că ne-a readus spaimele de acum 80 de ani în urmă, dar a diluat şi bruma de democraţie occidentală, la care lumea mai crede că se adapă. În ziua de 21 septembrie, zi dedicată exclusiv ca „Ziua Internaţională a Păcii”, Vladimir Putin a decretat mobilizare parţială în Rusia. „Dacă vrei pace, pregătește-te de război”, spune un vechi proverb latin.

Cu acest decret, Putin a anunţat sfârşitul „Operaţiunii speciale” în Ucraina, declanşând începutul războiului cu Occidentul, în care ucrainienilor li se rezervă rolul de figuranți. Cu cinci zile înainte, vineri 16 septembrie, la târgul de carte de la Alba Iulia, profesorul şi filozoful Andrei Marga îşi lansa ultima carte scrisă, având un titlu ca o prorocire „Soarta democraţiei”.

În discursul său, de prezentare a cărţii, omul politic, filozoful, fostul ministru al educaţiei şi fostul ministru de Externe, Andrei Marga, a vrut să testeze care mai sunt astăzi limitele democraţiei. Acesta a punctat un lucru, care este evident pentru cei care nu dorm la spectacolul lumii, că Ucraina mai are un drum lung până la democraţie, cu toate că se înghesuie să se plaseze printre primele la uşa de intrare a Uniunii Europene.

Despre democraţia Rusiei, nici o vorbă în plus, că doar sunt popoare de gintă slavă. Referindu-se la cauzele care au generat şirul conflictelor din Ucraina, domnul profesor Marga a relevat un lucru, gândit de foarte mulţi români, acela că „Ucraina este în graniţe nefireşti. Ea trebuie să cedeze teritorii Ungariei, Poloniei, României şi Rusiei”.

Imediat după discurs, avocaţii din oficiu ai cauzei ucrainene au sărit la gâtul lui Andrei Marga, lipindu-i etichete cu iz de mahala şi acuzându-l că face jocul lui Putin. În spiritul unei democraţii, oricăt de fragile, astfel de opinii nu pot face obiectul urcării pe vreun eşafod, cu atât mai mult, cu cât acestea sunt împărtăşite de prea mulţi şi încă nu a fost proiectată vreo ghilotină atât de eficientă.

Trebuie înţeles că propaganda de război nu poate fi un „Pat al lui Procust” pentru libertatea de exprimare, oricât ar fi de flașnetară propaganda. Deranjează enorm efectele acestui război, dar în egală măsură deranjează şi faptul că cei care ajută acum Ucraina, n-o ajută să găsească calea spre pace, ci spre intensificarea războiului, care va avea un final incert.

La toate criticile şi injuriile care i s-au adus, Andrei Marga a avut un singur răspuns, acela că îşi susţine afirmaţiile la care recunoaşte că nu este prim autor, ci au fost emise cu mult înainte de numeroşi şi valoroşi analişti politici sau profesori de marcă din Occident. Sunt foarte mulţi români, care gândesc ca profesorul Marga, că Ucraina este un amestec de teritorii incluse forţat în RSS Ucraineană în 1939 de Stalin, model ce a fost replicat mecanic în 1991 la formarea Republicii Ucraina.

În Ucraina există patru curente istorice, care se bat cap în cap, cu privire la evoluţia Rusiei Kievene până la formarea RSS Ucraineană. După 1991 a fost impus curentul naţionalist ucrainean, celelalte curente fiind interzise sau marginalizate. A fost negat oficial faptul că, istoric, Ucraina este teritoriul unei populaţii multietnice, aflată într-un perpetuu conflict.

Acordul Minsk II, încheiat în 2015, a fost un acord de pace propus de Germania, Marea Britanie şi Italia, ce pornea de la caracterul multietnic al Ucrainei şi propunea ca soluţie de compromis, pentru rezolvarea conflictelor, federalizarea acestei ţări. Această federalizare era menită să stingă conflictele interetnice existente, fiind evitate astfel conflictele armate, pierderile de vieţi şi distrugerile.

Acest acord a fost aprobat şi adoptat prin rezoluţie de către Consiliul de Securitate al ONU, dar Ucraina a refuzat să-l aplice. Nu numai că Ucraina nu a acceptat acest Acord de pace, dar a trecut la o politică dură de desnaționalizare a etnicilor ruşi, români, tătari, maghiari, fapt ce a ridicat temperatura conflictelor, până la nivelul unor confruntări armate în zona Donbasului.

Administrația Zelenski a replicat categoric că nu este interesată de un astfel de acord de pace, fiind încurajată în acest demers de către SUA, Marea Britanie şi unele state NATO, care aveau ca ţintă destrămarea Federației Ruse, nu consolidarea democrației în Ucraina. În cazul invadării Ucrainei se face caz de încălcări ale dreptului internaţional după 2014, când Rusia a ocupat Republica Crimeea, autodeclarată independentă.

Dar în cazul României din 1939, dreptul internaţional se rezuma doar la Pactul Molotov – Ribbentrop. Acel pact este astăzi caduc, dar noi românii ne-am ales doar cu paguba şi cu păcatul. Președintele Emil Constantinescu a rămas de tristă pomenire, când păcălit de americani că vom intra în NATO, a semnat în 1997 Tratatul de pace cu Ucraina, prin care România îşi lua adio pentru veci de la Bucovina de Nord, Herța şi Basarabia de Sud.

Acum, Andrei Marga dă curs cu voce tare nemultumirii generate în România, de cadoul pe care Emil Constantinescu l-a făcut Ucrainei în 1977. De unde dracu au scos nişte năuci ideea că Marga ar dori să ne alăturăm lui Putin, în efortul lui de a dezmembra Ucraina, ca să recuperăm ce ni s-a luat în 1940? După capul lor, daca vrem să ne unim cu Republica Moldova, care este Barasabia, se cheamă că facem jocul lui Putin?

Prin 2020, presedintele Zelenski rescria istoria scurtă a Ucrainei, acuzând public că „România a ocupat Bucovina de Nord”. Dar pe detractorii lui Marga nu-i deranjează această acuză. Nu-i deranjează nici faptul că Zelenski a interzis limba română în Ucraina, închizând majoritatea şcolilor românești. Pe aceştia îi deranjează ce a spus Marga şi că mulţi gândim ca el.

Care este diferenţa dintre democraţia din România, privind drepturile minorităţilor, şi democraţia din Ucraina privind aceleaşi drepturi? În Ucraina, unde se închid pe capete şcolile în limba română, democraţia lor se compară cu democraţia din România, unde se deschid şcoli în limba ucraineană şi pentru refugiaţi?

Un neica nimeni, pripășit la curtea lui Zelenski, în calitate de consilier, îşi permite să-l jignească pe intelectualul Andrei Marga, laureat al premiului Herder, lipindu-i eticheta de „cea mai uitată naftalină politică”. Acest consilier molie, insultându-l pe Andrei Marga, ne insultă pe toţi cei care gândim ca şi el. Avem toţi dreptul să tălmăcim ce a vrut să spună Andrei Marga.

Eu unul nu am sesizat nicio tentativă de a incita la dezmembrarea Ucrainei. În schimb am înţeles şi susţin reproșul la adresa Ucrainei, că nu este capabilă să gestioneze corect, în spiritul tratatelor internaţionale, teritoriile care istoriceşte nu i-au aparţinut vreodată şi că ar fi mai bine pentru acestea ca să le restituie foştilor proprietari. Din cavernele hulitorilor lui Marga s-a propagat că acesta ar fi fost informatorul Securităţii, lucru infirmat de CNSAS în 2013.

Doi foşti miniştri de externe români, Adrian Cioroianu şi Theodor Baconski, s-au lansat şi ei în atacuri abjecte la adresa lui Andrei Marga. Adrian Cioroianu, ca şi istoric, uită că în 1918 Guvernul noii şi efemerei Republici Ucraina cerea oficial României să-i cedeze Basarabia, pe motiv că aceasta aparţinuse Rusiei încă din 1812. Pe 19 iunie 1918, Guvernul României îi răspundea categoric Guvernului Ucrainei să-şi vadă de treabă, că nu are nici un drept asupra Basarabiei.

În finalul discursului său, Andrei Marga a susţinut o propunere de bun simţ, pe care gândind-o prea multă lume, nu poate să nu fie luată în seamă. Acesta susţinea că singura soluţie de rezolvare a conflictului era încheierea unui acord între americani, ruşi, chinezi, germani şi ucraineni, înainte de începerea războiului. Cine nu a vrut să se aşeze la masa rotundă a negocierilor, a greșit și poartă răspunderea pentru ce se întâmplă acum.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

.u.e UE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Atât mi-a venit în minte după ce azi, 8 decembrie, an de graţie 2022, “fraţii” europeni ne-au demonstrat din nou că pentru ei suntem, cel mult, ruda săracă. Care poate cel mult să stea la poartă, dacă vine cu daruri în vizită, dar nu are ce căuta în casă. Pe cale de consecinţă, Austria şi Olanda s-au opus intrării noastre în Schengen.

Bineînţeles, că doar nu suntem idioţi, cu largul concurs al celorlalţi, franţuji, nemţălăi, etc. Austria a fost călăul care şi-a asumat securea, că doar le-am dat tot, inclusiv codrul care era (singur) frate cu românul, şi nu mai avea nimic de luat, deci nimic de pierdut.

Olanda a fost mai perversă ca o curvă din port (Constanţa, eventual) şi a spus că nu a votat împotriva noastră, ci doar împotriva Bulgariei, dar… ghinion, eram “la pachet”. Cam ca un violator care siluieşte două fetiţe ce mergeau de mână prin pădure, dar faţă de una se “scuză” spunând că de fapt îi era “poftă” doar de cealaltă, dar, ce să-i faci, erau împreună pe potecă.

Iar restul “fraţilor” europeni au asistat la violul urmat de execuţia victimei mimând indignarea şi nemulţumirea, dar de fapt fiind mai mult decât bucuroşi de deznodământ. Nişte voyerişti libidinoşi care nu pot să-ţi provoace decât scârbă.

Aşa că, deşi sunt inamicul plăcuţelor suedeze de orice fel, iar zisa cu Puie Monta m-a revoltat, chiar dacă pe Ponta, şi alţii ca el, şi partidul/partidele lui nu l-am halit niciodată nici cu un kilogram de lămâi, azi, după raptul de la Consiliul JAI de la Bruxelles, nu mi-a venit în cap decât .u.e UE.

În rest… numai de bine. Fraţii europeni rămân doar ei fraţi, noi rămânem tot singuri la părinţi şi tot la răscruce de imperii şi interese, dar şi cu blestemul să avem în ultimii ani doar conducători care cred că a sta capră e semn de diplomaţie nu de maximă curvăsăreală.

Şi care încearcă să se autoconvingă şi să ne convingă că vreun “gospodar” european, după ce a muls capra românească de a lăsat-o costelivă, o va lua cu el în “living” în loc să o lege cu belciug într-un grajd răpciugos. N-ai să vezi, aşa cum nici azi nu am văzut.

Poporul e.. inert şi-i suportă şi-i (re)voteazăpe “căprarii” care s-au cocoţat în fruntea neamului şi au vândut pe nimic tot, de am ajuns de batjocura Europei.” Fraţii” ăştia occidentali ne zic europeni când e vorba să le dăm, şi le-am dat tot ce-am avut, dar nu ne scot din ţigani hoţi şi cerşetori când cerem şi noi ceea ce merităm.

Dar noi acceptăm şi ne probabil chiar ne bucurăm că suntem trataţi în halul ăsta. Am devenit un neam de masochişti pe care nici nu-i mai interesează cine mânuieşte biciul. Aşa că să nu ne mire că suntem şi, tare mi-e teamă, vom fi încă mulţi ani şi bătuţi, şi cu banii luaţi. Aşa ne trebuie, pentru că doar asta merităm.

A, să nu uit, “cestitamo Croaţia”. După “slava Ukraini”. Că până să ajungem să avem de ce să spunem şi “felicitări România”… mai avem de aşteptat. Poate viitoarele generaţii… că noi stăm şi ne uităm şi mugim ca viţeii la poarta Schengen-ului. Şi la câte alte Înalte Porţi.

Aşa că… MUUUU UE.

Citește știrea

Actualitate

Culmea filantropiei politice sau cum ne “învaţă” un politician să fim omenoşi de Crăciun

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

De obicei nu critic iniţiativele nimănui, chiar dacă mi se par, unele dintre ele, de-a dreptul penibile. Vorba domnului profesor Nae Ionescu, “omul e singurul animal care se poate rata”, inclusiv, zic eu, prin iniţiative idioate, deci să-i respectăm omului, fie el şi animal politic, această “calitate”.

Dar de această dată am să-mi permit să comentez, evident răutăcios, că nu văd altfel cum, iniţiativa unui om (aşa simte nevoia să se prezinte în primul rând), dar în paralel şi politician, care a reuşit să mă înfurie maxim.

Omul e mai puţin important cum se numeşte sau ce funcţie politică are, iniţiativa e “Nimeni singur de Crăciun”. Şi, în rezumat, la finalul postării puteţi vedea în integralitate mesajul omului cu pricina, spune că ar fi “cel mai frumos cadou” ca de Crăciun să mai facem loc la masa noastră pentru un om singur, citez, “un vecin, un prieten, o rudă”.

Asta-i marea iniţiativă şi chiar nu ştiu cum să o cataloghez: puerilă spre cumplit de idioată sau chiar… o înjurătură pe care omul, în plan secund şi politician, ne-o trânteşte de la obraz.

Adică, mă iertaţi, ce să înţelegem: că noi, românii, suntem, de obicei, nişte nemernici care mâncăm pe “întuneric”, “ascunşi” în casele noastre de Crăciun, Paşte şi… în fiecare zi, şi era nevoie de (i)luminatul om, în plan secund şi politician, ca să ne “gândim” să chemăm pe cineva la masa noastră?!

Nu domnule om, în secundar şi politician, românii nu au nevoie de politicieni, în plan secundar şi oameni, să vină cu astfel de iniţiative. Românii, mereu, au pus un scaun în plus la masă, mereu au pus în plus un blid de mâncare pentru oricine le-a trecut pragul. Şi de Crăciun, şi de Paşte, şi… în fiecare zi.

Aşa-zisa dumneavoastră iniţiativă e de fapt, cel puţin pentru mine, o insultă. Pentru că dumneavoastră se pare că nu ştiţi că românul e omenos de felul lui, nu trebuie să-i ceară nimeni, mai ales un politician, să fie aşa.

Şi vă mai spun ceva: românul pentru care aveţi dumneavoastră această “iniţiativă” face în mod firesc şi repetat ceea ce dumneavoastră “cereţi” acum, fără să se fudulească, fără să ceară ajutor de la presă să-l popularizeze cum a descoperit el “gaura de la covrig”, fără… să mizeze că măreaţa “iniţiativă” îi va mai aduce nişte voturi.

Românul, vă repet că poate înţelegeţi de ce m-aţi necăjit aşa de tare cu “iniţiativa”, a avut mereu o strachină de borş şi o bucată de mămăligă pentru românul de lângă el. Chiar dacă borşul era de lobodă şi.. atât, în vremuri de restrişte.

Asta în vreme ce politicienii, ca dumneavoastră, n-au avut de dat nicio firmitură din cozonacul pe care întingeau ca nişte hapsâni caviarul cumpărat din dările plătite de mâncătorii de mămăligă şi borş de lobodă.

Aşa că domnule politician, iniţiativa dumneavoastră de a ne împărţi noi borşul de lobodă în speranţa că veţi mai primi dumneavoastră nişte voturi ca să aveţi în continuare acces la caviar e chiar insultă. Vă rugăm să vă vedeţi de caviarul dumneavoastră şi să nu îndrăzniţi să ne suflaţi în borşul nostru. Măcar atât.

În rest, puteţi, pentru dumneavoastră, să aveţi iniţiativa de a chema vreun sărac singur la masa dumneavoastră. Şi dacă vreţi măcar să mimaţi că sunteţi sincer şi mai ale demn, nu vă mai fuduliţi prin presă cu “iniţiativa” dumneavoastră.

Că noi, aştia fără iniţiative, rămânem la fel de oameni cum am fost dintotdeauna. Şi la masa noastră are loc mereu oricine. Că, vorba românului, de dinainte de “iniţiativa” dumneavoastră, “unde mănâncă doi, mai poate mânca şi al treilea”.

Chiar, ştiaţi că românii au avut “iniţiativa” asta chiar de dinainte de vă naşte dumneavoastră? Nu v-au aşteptat pe dumneavoastră să-i şcoliţi într-ale omeniei.

 

N.R.: “INIŢIATIVA” în integralitatea ei

 

„NIMENI SINGUR DE CRĂCIUN -o inițiativă a omului Daniel Vasilică Harpa De sărbători, darurile pentru cei dragi sau donațiile pentru cei necăjiți vin în mod natural. Anul acesta, vă propun ă â ț ș îș ă . Fiecare dintre noi are un vecin, un prieten, o rudă pe care o știe singură. Vă rog… să lăsăm de o parte ambițiile, adversitățile sau micile conflicte, și să încercăm, si să reusim, noi, nemțenii, să fim o familie. Ă Ș Ă și să aducem alături de noi un om singur, care i-a pierdut pe cei dragi, care-i are la depărtare sau care poate că nu a știut niciodată ce înseamnă să ai o familie sau prieteni alături. Vă asigur că ar fi – . Haideți să facem fiecare în dreptul nostru ce putem ca nimeni să nu stea singur de Crăciun în acest an. Și să mulțumim lui Dumnezeu că noi… nu suntem singuri pe lume”.

 

Citește știrea

Prima pagină

Tezaur monetar vechi de peste 2.000 de ani, descoperit la Valea Ursului

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ el a fost găsit de Sabastian Sandu, membru al Clubului Detect Metal Roman ■ au fost scoase la lumină 281 de monede romane din argint, 52 bronz, fibule şi obiecte de podoabă, vârfuri de săgeţi, un topor din fier, etc ■

Un tezaur antic a fost descoperit în Neamţ, el fiind format din sute de monede legionare romane, podoabe şi arme. De pe data de 3 decembrie 2022, Sebastian Sandu, membru al Club Detect Metal Roman, este cel mai nou detectorist din Neamţ care şi-a trecut în palmares o descoperire de senzaţie. A mai avut unele, dar de mai mică anvergură.

Sebi, după cum îi spun prietenii, care are o mică afacere în Roman, a luat la pas dealurile din satul Bucium, comuna Valea Ursului, iar la un moment dat a scos la lumină 281 de monede legionare din argint cu care erau plătiţi soldaţii romani din vremea împăratului Marc Antonio (secolul I înainte de Hristos), 52 de monede de bronz, 11 fibule şi alte14 obiecte de podoabă, cinci vârfuri de săgeţi, un topor din fier. Plus o verigă cu nodozităţi şi un pinten specific dacilor, din cele folosire la călărie.

„Urmează ca experţii să expertizeze şi să dea detalii despre cele descoperite. Monedele sunt din perioada împăratului Marc Antonio, fiind «bătute» pentru plata legionarilor, care formau elita armatei. Cred că tezaurul de la Bucium a fost format în timp, în urma unor schimburi comerciale, poate a fost un tribut. Cine poate şti“, a declarat Ovidiu Constantin, preşedintele Club Detect Metal Roman.

Acesta a mai precizat că printre obiectele găsite par a fi şi unele din aur. După cum prevede legea, tezaurul a fost predat Primăriei Valea Ursului, de aici urmând a ajunge la Direcţia pentru Patrimoniu Neamţ. Sebi Sandu a precizat că vrea, după expertizare, să primească recompensa pentru descoperire. Ea ar fi de 30% din valoarea tezaurului, dar când se va petrece acest lucru este de spus, deoarece în România vremurilor actuale descoperirile arheologice, fie că-s făcute de profesionişti sau detectorişti, nu au finanţare pentru a fi puse în valoare.

Tot în Neamţ, dar pe data de 21 octombrie 2022, Nicu Mura, şi el membru al Club Detect Roman, găsea în comuna Icuşeşti un tezaur unicat, vechi de peste 3000 de ani. Artefactele, circa 130 la număr – bijuterii, aplice, nasturi, colane şi fibule – sunt datate din Epoca Bronzului şi Epoca timpurie a Fierului, dar mai este şi un pumnal Akinakis, datat secolele 7-5 I.Hr.

Citește știrea
Advertisement








Trending