4 modalități prin care elevii pot produce schimbări benefice la clasă

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Pentru că săptămâna trecută am abordat îmbunătățirea relației profesor-elev din perspectiva adultului, astăzi sper să motivez elevii în a face și ei la rândul lor câteva schimbări benefice în conduita lor de la clasă pornind de la modul în care gândesc. În perioada învățământului preuniversitar abilitățile sociale abia se formează, de la cele simple la cele complexe, iar călătoria dezvoltării personale nu se încheie niciodată. Este important ca adulții să aibă în vedere faptul că tinerii se află într-un proces continuu de învățare și transformare. Copiii de la clasă nu au cum să fie deja experți în comunicare, în gestionarea relațiilor sociale și în controlul impulsurilor! Aceste abilități se învață și se consolidează cu timpul trecând prin greșeli și extreme, învățând ce să facă și ce să nu facă de la adulții și colegii din jurul lor. Cum cei mari au și ei de lucrat cu ei înșiși, a exersa abilitățile sociale împreună la clasă este mult mai benefic pentru toată lumea.

Așa cum în societate e mai indicat să aplicăm principiul lui Hanlon, să nu presupunem că cineva face ceva greșit din răutate ci mai degrabă din ignoranță sau incompetență, tot așa și la clasă ar trebui să fie mai bine internalizat faptul că un elev nu face un lucru din rea voință ci pentru că nu a înțeles de ce un anumit comportament este dezirabil și altul nu în situații specifice (la clasă versus acasă, de exemplu), având propriile sale lupte interne și trăiri pe care nu și le poate verbaliza și explica deocamdată pentru că sunt în formare. Aici intervine adultul la clasă care pe lângă matematică, română, geografie, istorie, biologie, fizică, trebuie să aibă suficientă înțelepciune să nu intre în luptă de putere cu un copil în formare și să-și îndeplinească menirea de educator pe mai multe planuri decât strict cel legat de puținul de materie pe care îl transmite în acea oră la clasă din multitudinea fascinantă a disciplinei sale.

Delegarea acestui tip de educație către părinte în exclusivitate este o dovadă de iresponsabilitate și lipsă de înțelegere profundă a menirii de educator. Copilul, chiar dacă și-a însușit o regulă acasă și o aplică acolo, e posibil să o încalce în alte medii pentru că are nevoie să-i testeze valabilitatea în situații diferite. Tinerii, spre deosebire de adulți, încă mai au spiritul curios, orientat către explorare și experimentare. Cei mai mulți dintre noi ni l-am cam tocit, ni l-am pierdut și chiar am uitat că l-am avut vreodată. Cu răbdare putem reafirma copilului, respectiv tânărului, regula respectivă aplicând progresiv efecte și evitând, cum am menționat, „încordările” de frustrare din luptele de putere fiindcă acestea nu fac decât să adâncească prăpastia dintre dumneavoastră, copil și ceea ce are de însușit.

Pentru a-și face viața mai plăcută la clasă pentru ei dar și pentru cei din jur, elevii pot încerca și testa câteva „trucuri” care nu necesită „tocit” și nici cine știe ce efort.

1. Nu uitați că profesorul este un om ca și voi. Școala este un serviciu la care vine zilnic și unde stă multe ore în care trece printr-o mulțime de trăiri, obosește, poate se și îmbolnăvește, poate are probleme acasă sau doar vrea să încheie ziua cu bine și să-și vadă de viața sa, fără probleme și bătaie de cap. Odată ce ați înțeles asta, poate înțelegeți și faptul că nu tot ce se întâmplă la clasă are legătură cu voi, nu mai luați personal fiecare lucru. Vă aflați timp de o oră sau mai multe în compania unui alt om care nu vrea decât să treacă timpul cu folos și fără complicații inutile. Voi aveți probleme de elevi, profesorul are probleme de oameni mari iar în timpul orei problemele voastre coincid și trebuie să le rezolvați împreună.
2. Atenție la comportament! Fiecare loc are regulile sale de conduită, dar unele comportamente sunt universal acceptate, respectiv universal dezaprobate. Întotdeauna e bine să vorbim civilizat, pe un ton plăcut. Intonația certăreață și apucăturile de cartier nu sunt de dorit nicicând. În oră vorbim mai mult atunci când suntem ascultați sau când putem contribui cu ceva interesant dar în rest avem grijă să respectăm timpul altora și să îl petrecem cu folos pe al nostru fără să deranjăm. În pauză ne dezmorțim mușchii, socializăm, ne odihnim mintea după ora dinainte și ne pregătim sufletește pentru cea care urmează, nu căutăm să facem necazuri altor elevi.Voi aborda cu altă ocazie fața și reversul diferitelor comportamente ale copiilor, mai exact cheia în care pot fi interpretate acestea, fiindcă în spatele fiecărei manifestări stau adesea explicații complexe. A ne mulțumi cu cele facile este iresponsabil și inacceptabil la clasă. Recomandabil, atitudinea profesorului față de elevi inclusiv – mai ales! – cei recalcitranți ar trebui să rămână una orientată către educație completă dintr-o poziție de înțelepciune și de mentorat, nu dintr-una chircită de frustrare și lupte de putere. Adultul conduce relația, nu copilul! Nu putem plasa pe umerii elevului responsabilitatea îmbunătățirii legăturii cu profesorul, o figură de autoritate, pentru că dezechilibrul de putere este uriaș iar copilul se va retrage și mai tare. Acesta are însă responsabilitățile specifice etapei sale de dezvoltare și e datoria formatorilor să îl ghideze într-acolo formându-se în primul rând pe sine și comportându-se ca mentori demni de admirat, nu ca niște buldozere sau compresoare pe șantier, împingându-i și nivelându-i pe toți la grămadă.
3. Făceți-vă treaba. Elevi, aveți o sarcină de făcut? O faceți. Niciodată nu este atât de greu pe cât vi se pare înainte de a începe. Aveți ceva de citit, ceva de scris? Alocați un pic de timp pentru asta când veniți de la școală. E cel mai simplu mod de a scăpa de stres în loc să amânați sau să ignorați îndeplinirea sarcinii. Învățați să vă organizați timpul, este o abilitate foarte folositoare. Fostul președinte american Barack Obama s-a ghidat toată viața după trei cuvinte: „get things done”. În română sensul ar fi „livrează rezultate”. Nu vorbim aici de rezultate gen olimpiadă sau premiul întâi cu coroniță ci de acțiuni mici dar constante zi de zi, câte ceva pentru fiecare obiect din orar începând cu a avea cărțile, caietele și alte accesorii în regulă. Timp de câteva minute citiți lecțiile zilei respective, nu ar trebui să vă ia mult. Făceți-vă temele. Unde nu știți, întrebați, căutați, colaborați, descoperiți căi de rezolvare a problemei. Faceți ce aveți nevoie pentru a livra rezultate. Exersați satisfacția internă de a bifa îndeplinirea unui obiectiv, e un sentiment foarte plăcut. Nimeni realist și echilibrat nu are pretenția de excelență în fiecare zi dar e adevărat și că nu putem progresa dacă nu facem pași mici periodic.
4. Visați lucruri mărețe. Tatăl meu mi-a spus când eram elevă „țintește cât mai sus pentru că oricum vei ajunge mai sus decât unde erai când ai plecat”. Atunci când ne îndreptăm către un ideal, lucrurile pe care le facem zilnic au mai mult sens cu condiția să vizualizăm măcar câteva etape intermediare cum ar fi parcurgerea ciclurilor de învățământ și dezvoltarea abilităților necesare până acolo. Realismul vine cu timpul și e bine să nu-l lăsăm să ne distrugă visele. E ok și să ne schimbăm planurile pe parcurs sau să revenim la ele după un timp păstrând însă direcția cea bună care este întotdeauna educația fie ea psiho-emoțională, academică sau profesională. Încurajați și oamenii mari să-și urmeze visele, ei au cam uitat că se poate!