Contactează-ne

Actualitate

5 feluri în care iubim și suntem iubiți

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Astăzi de 8 Martie ne arătăm afecțiunea și aprecierea față de femeile din viața noastră. Florile, ciocolata, o masă la restaurant și bineînțeles urarea de „La mulți ani!” fac parte din scenariul social „standard” al acestei zile, dar cum nu în fiecare zi este 8 Martie și cum nu toată lumea are aceleași așteptări, să explorăm și alte modalități în care ne putem exprima aprecierea față de cineva indiferent de gen, vârstă și nivel de apropiere.

Gary D. Chapman a propus în 1992 teoria „celor 5 limbaje ale iubirii” care a devenit extrem de populară. Aceste limbaje sunt:

1) Cuvinte de afirmare

2) Timp de calitate

3) Cadouri

4) Servicii

5) Atingere fizică

De regulă avem unul sau două moduri preferate de exprimare a afecțiunii și în general tot în aceste moduri ne așteptăm și de la ceilalți să se exprime față de noi însă ceilalți pot avea propriile lor limbaje preferate care diferă de ale noastre, de aceea e bine să le identificăm corect atât la noi înșine cât și la persoanele față de care dorim să ne exprimăm afecțiunea și aprecierea astfel încât să le venim în întâmpinarea așteptărilor fără a le frustra cu lucruri care nu le fac deosebită plăcere.

Persoanele care preferă să primească și să ofere cuvinte de afirmare recurg adesea la complimente și încurajări și se așteaptă la rândul lor să fie complimentate și încurajate. Susținerea verbală este extrem de importantă pentru ele. Un aspect esențial de reținut este faptul că aceste cuvinte de afirmare trebuie să aibă o bază reală, să nu fie formulări generice sau laude exagerate pentru că atunci efectul obținut este cel opus, persoana simțindu-se lezată că limbajul său preferat de exprimare a afecțiunii și aprecierii este luat în derâdere ori că se încearcă manipularea sa în acest mod.

Să petreci timp de calitate cu cineva înseamnă să te bucuri de compania cuiva fără un scop sau interes anume, pur și simplu pentru că îți face plăcere. Plimbările în natură sau pe străzile unui oraș fără o țintă aparentă, privitul stelelor, conversații lungi pe teme captivante sunt doar câteva din multele feluri în care timpul de calitate petrecut împreună exprimă afecțiunea față de cineva.

Cadourile sunt modalitatea preferată de exprimare a afecțiunii și aprecierii pentru cei care au fost învățați că obiectele materiale (de preferință cele scumpe dar nu numai) se pot substitui afecțiunii astfel încât acumulează bunuri pentru a se simți valorizați sau oferă la rândul lor obiecte pentru a da o formă concretă și palpabilă sentimentelor lor. Bineînțeles, nu este vorba despre aniversări, nunți, botezuri sau alte evenimente marcante unde se obișnuiește oferirea de cadouri materiale ci de momente fără o ocazie anume.

Unele persoane nu sunt deosebit de expresive verbal, de generoase material sau de apropiate fizic însă sunt primele care se oferă să ajute să rezolve o problemă și de regulă chiar reușeșc, ei fiind oamenii „de bază” la care apelează ceilalți la nevoie sau care vin în vizită și observă lucruri de reparat, făcându-se imediat utili. Oferirea de servicii este o modalitate mai discretă de exprimare a afecțiunii, adesea trecută cu vederea și neapreciată suficient. Atât femeile care fac treburi în casă pentru toată lumea cât și bărbații care procură, repară sau cară lucruri fără nicio remunerație au preferință pentru acest limbaj al iubirii și suferă mult atunci când ceilalți nu observă eforturile depuse de ei pentru ca persoanele dragi să fie mulțumite. Cultul toxic al „sacrificiului personal” este învățat de la părinții și bunicii de modă veche care se stânjeneau să ofere îmbrățișări, încurajări sau să petreacă pur și simplu momente relaxante și plăcute cu ceilalți. Aceștia fac efort până la epuizare în beneficiul celorlalți așteptând apreciere din partea acestora însă ceea ce oferă ei poate că nu este ceea ce ceilalți au nevoie în materie de afectivitate. Se ajunge astfel la o acumulare uriașă de frustrare de ambele părți, efortul depus fiind energie irosită și timp pierdut în loc să fie valorificat în mod adecvat folosind limbajul afectiv potrivit.

Cei care preferă în principal atingerea fizică pentru a-și exprima afecțiunea fac ce fac și intră în contact fizic cu persoanele de interes. Trebuie să avem în vedere faptul că în primii ani de viață atingerea securizantă a mamei și a celorlalte persoane importante din viața unui copil contribuie decisiv la formarea unui stil de atașament sănătos și a unei personalități armonioase a acestuia. De asemenea, un nivel de apropiere fizică relaxată trebuie menținut și pe parcursul celorlalte etape de dezvoltare inclusiv în viața de adult. Pentru partenerii unui cuplu atingerea fizică plăcută și reconfortantă este de asemenea un element important al sănătății relației. Așadar, în funcție de situație, un anumit nivel de intimitate și apropiere fizică este firesc între partenerii unui cuplu, între rude apropiate sau între prieteni dar ce-i deosebește pe cei la care acesta este limbajul preferat este frecvența contactului și reacția disproporționată la lipsa acestuia.

Este important să avem în vedere faptul că unii dintre cei care preferă să ofere afecțiune și apreciere printr-un anume limbaj ar putea să aibă o altă preferință când e vorba să primească la rândul lor afecțiune și apreciere. De exemplu, unii iși exprimă afecțiunea prin cadouri dar doresc în schimb atingere fizică sau cuvinte de afirmare.

De asemenea, pe fondul istoricului personal poate interveni inhibiția sau condiționarea astfel încât cineva care are ca limbaj preferat cuvintele de afirmare sau atingerea fizică să simtă stânjeneală atunci când primește complimente sau îmbrățișări deoarece acolo sunt niște blocaje pe care persoana nu și le-a depășit și din această cauză acumulează frustrări atunci când trebuințele sale afective nu sunt îndeplinite deoarece nu permite manifestarea acestora.

O modalitate prin care un anumit limbaj poate fi condiționat social este atunci când părinții plecați din țară își copleșesc din vinovăție copiii de la distanță cu cadouri și bani pentru a compensa absența din viața lor de zi cu zi astfel încât copiii și adulții de mai târziu dobândesc un comportament toxic de acumulare compulsivă care nu le poate satisface niciodată golul afectiv. Mâncatul emoțional este de asemenea un mod disfuncțional prin care afecțiunea care îi lipsește persoanei este transferată alimentelor pe care le ingerează, aceasta simțind în permanență o insațietate dureroasă fiindcă nu poate pune semnul egal între mâncare și afecțiunea absentă oricât ar repeta acest comportament care din păcate o îndepărtează și mai mult de ceea ce are de fapt nevoie.

Gata cu cadourile și gesturile la nimereală, gata cu „oferă celuilalt ce vrei tu să primești!”. Să încercăm să venim mai autentic și de ce nu, mai eficient, cu rezultate garantate, în întâmpinarea celorlalți!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending