Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

13 ani de calvar

Știre publicată în urmă cu

în data de

• un sãtean din Alexandru cel Bun a luptat 13 ani pentru recuperarea unei suprafete de teren • firma Moldocor a refuzat sã elibere terenul cîstigat în 2002 de proprietar • nici executorul judecãtoresc nu a avut mai mult succes • în cele din urmã conducerea societãtii s-a angajat sã elibereze terenul ocupat ilegal •

Expropiati cu un decret-fantomã Un localnic din comuna Alexandru cel Bun încearcã de ani de zile sã-si recupereze terenurile ocupate de Subunitatea 4 a firmei Moldocor. Jitianu Iftimie detinea în satul Bistrita, comuna Alexandru cel Bun, terenuri în suprafatã totalã de 4900 mp, din care 3600 teren cumpãrat în 1961 de la unchiul sãu, Jitianu Spiru, plus 1300 mp teren mostenit de la tatãl sãu, Jitianu Vasile. Terenul a fost ocupat, în perioada 1951-1957, de „Unitatea Specialã 425 DGRS“, iar în anul 1961, de Trustul de Foraj Moinesti, proprietarii primind în schimb o chirie. Din 1963 terenul a fost preluat de IRTA Piatra Neamt, iar în prezent este ocupat de Moldocor. Dupã revolutie, cînd s-a dat startul retrocedãrilor, nemteanul a vrut sã-si recapete terenurile. Prin 1992 a fãcut cerere de restituire în baza prevederilor Legii 18/1991, a depus-o la primãrie, si a asteptat. La Primãria Viisoara (în prezent Alexandru cel Bun) i s-a comunicat cã terenurile sale nu pot fi restituite, deoarece fac obiectul „Decretului 34/01.02.1966 de expropiere“. Omului i s-a fluturat si o copie a „Decretului Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 34 din 1 februarie 1966 privind expropierea si trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în comuna Viisoara, raionul Piatra Neamt, regiunea Bacãu“, trimis, chipurile, la vremea respectivã, „Consiliului Agricol al Sfatului Popular Viisoara“! Întîi, omul a rãmas mirat, deoarece „Consiliul Agricol al Sfatului Popular Viisoara“ n-a existat niciodatã pe raza comunei! Pe urmã, a constatat cã terenurile „expropiate“, totalizînd 22.119 mp, apartineau mai multor localnici, dar numele sãu nu apãrea în tabelul anexã al decretului! Ani de zile, toti „expropiatii“ au tot cãutat actul normativ care le-a rãpit pãmînturile. Degeaba. Zece ani mai tîrziu, Primãria a prezentat celor interesati o nouã copie a celebrului – de-acum – „Decret 34/01.02.1966 de expropiere“, copie adresatã de data aceasta „Sfatului Popular al Comunei Viisoara“! Aceasta, în timp ce Regia Autonomã „Monitorul Oficial“ îi transmite lui Jitianu Iftimie cã nu-i poate prezenta nici copia Decretului, nici pe cea a anexei, pentru cã n-au fost publicate în Buletinul Oficial al României. Iritat, omul a început sã punã întrebãri, întîi la Primãrie, pe urmã în instantã. „Acest Decret 34/1996 l-am cãutat nu numai eu, ci toti cei pãgubiti – sîntem vreo opt. L-am cãutat peste tot. În cele din urmã am scris la «Monitorul Oficial» si am primit rãspuns cã acest decret nu a fost publicat. Dacã n-a fost publicat, cum de a apãrut pe circuit? Mai mult, initial, în 1991, Decretul 34/1966, fãrã semnãturi si fãrã stampile, asa cum ni l-au pus la dispozitie Primãria si societatea Neamttransport, se adresa unei persoane juridice inexistente pe raza comunei Viisoara – nici înainte, si nici dupã 1966 nu a existat «Consiliul Agricol al Sfatului Popular Viisoara»! În 2001, un magistrat ne-a spus tuturor celor pãgubiti cã nu este posibil ca un decret sã nu fie publicat. Vãzînd aceasta, au scos repede o altã variantã, decretul cu semnãturi, cu stampile, adresat, de data aceasta, «Sfatului Popular al Comunei Viisoara»! Acum apare o altã eroare – suprafata trecutã în cererea de expropiere nu corespunde cu cea trecutã în anexele decretului! Ei cer 22.119 mp, iar din anexe, însumînd suprafata terenurilor expropiate, rezultã 22.919 mp! Li s-a dat mai mult decît aveau nevoie?! De fapt decretul nu existã. Netemeinicia «Decretului de expropiere 34/01.02.1966» a fost admisã de Curtea de Apel Bacãu prin deciziile nr. 32 si 33 din 03.04.2003 în dosarele nr. 731/2003 si 732/2003, pronuntate într-o cauzã identicã asupra aceluiasi lot «expropiat», parcelele nr. 9 si 10. Asa-zisa «expropiere cu Decretul 34/1966» s-a efectuat de fapt pe documentatia alcãtuitã în anul 1947 pentru CFR si este un abuz efectuat de Primãria comunei Alexandru cel Bun, cu sprijinul direct si nemijlocit al Moldocor si al Neamttransport“, afirmã Jitianu Iftimie.

Nici executorul nu urneste Moldocorul În decembrie 2002, luînd, încã, de bunã existenta Decretului, Curtea de Apel Bacãu a decis ca omului sã-i fie restituitã, în naturã, suprafata de 1.065 mp teren situatã în locul numit „La Rãchiti“, si sã i se acorde despãgubiri pentru terenul sãu detinut de Moldocor. Asa a hotãrît instanta, dar nici Primãria, nici societatea Moldocor nu s-au grãbit sã restituie terenurile luate cu decretul-fantomã! Pentru a fi pus în posesia celor 1.065 mp pe care Primãria Viisoara era obligatã sã-i restituie încã din 2002, exasperat, Jitianu Iftimie s-a adresat, anul acesta, executorului judecãtoresc Nenici Tãnase de la Judecãtoria Piatra Neamt. Pe 7 aprilie 2005 s-a constatat, însã, în prezenta executorului, cã terenul respectiv nu putea fi folosit de proprietar deoarece SC Moldocor SA îl ocupase cu deseuri, utilaje, baxuri de cãrãmizi s.a. Au urmat telefoane, adrese, apoi, în august 2005, executorul judecãtoresc Nenici Tãnase trimite societãtii Moldocor o somatie de eliberare, în 24 de ore, a terenului. Pe 13 septembrie vine si rãspunsul, dat de Mihai Bãtrânu, presedintele si directorul general al SC Moldocor SA, si Ana-Maria Romanescu, consilierul juridic al unitãtii: „Astãzi, 13.09.2005, ora 11.05, am stabilit de comun acord cu petentul Jitianu Iftimie ca în termen de 10 zile lucrãtoare, subscrisa se obligã sã elibereze terenul în suprafatã de 1.065 mp, asa cum au fost stabiliti de cãtre Curtea de Apel Bacãu prin Decizia Civilã 93/2002. Prin termenul de 10 zile se întelege data de 25.09.2005“. Lucrurile nu se opresc aici. Ca sã facã luminã într-un caz destul de dificil, Curtea de Apel Bacãu a folosit toate documentele care i-au fost puse la dispozitie, inclusiv acel decret controversat de expropiere. În locul despãguburilor stabilite de instantã pentru terenul „expropiat“ si ocupat în prezent de societatea Moldocor, Jitianu Iftimie a cerut Curtii Supreme de Justitie si Casatie restituirea, în naturã, a terenului respectiv, mai ales cã pe el sînt amplasate temelia casei si anexele gospodãresti. „Vreau diferenta de teren de 2.685 mp care se aflã în curtea societãtii Moldocor, plata cheltuielilor de judecatã, plata chiriei pentru teren pe ultimii trei ani si despãgubiri morale. Am vîndut vaci, am vîndut masinã, am vîndut tot – nu mai am ce sã vînd – ca sã intru în drepturile mele. Si ne-am îmbolnãvit si eu si sotia umblînd pe drumuri ca sã ni se facã dreptate. Vreau sã se aplice odatã legea“, a adãugat Jitianu Iftimie. Am încercat sã obtinem si o pãrere de la firma Moldocor dar consilierul juridic Ana-Maria Romanescu a afirmat cã nu poate declara nimic în lipsa directorului Mihai Bãtrînu care este plecat în delegatie pînã vineri.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea
Advertisement







Trending