Publicitate

■ Ziua Internaţională a Rangerilor este celebrată la nivel mondial pe 31 iulie ■ pe unii dintre cei 17 membri ai Administraţiei Parcului Naţional Ceahlău ziua de ieri i-a prins la serviciu, pe potecile muntelui ■ „Muntele Ceahlău este unic în spaţiul românesc - are hram şi are sărbătoare, dar, mai mult decît toate, are nenumărate legende şi poveşti“, spune profesorul dr. Daniel Dieaconu ■

În escapadele alpine, pasionaţii de drumeţii i-au întîlnit adesea pe cei puşi să vegheze ca munte să rămînă aşa cum l-a lăsat natura, neîntinat de „intervenţia“ vremelnicilor aşa-zişi turişti. Îşi fac munca cu pasiune şi trebuie spus că nu-i una prea uşoară. Poate că la auzul termenului de „ranger“ mulţi se gîndesc la ceva idilic, că doar ce poate fi mai plăcut decît să-ţi petreci timpul alocat serviciului în natură, pe munte. Lucrurile nu stau aşa, pentru că fişa postului cuprinde o groază de îndatoriri, fie că e vară, iarnă, plouă, ninge sau e ger. Ideea acestui articol a plecat de la faptul că în fiecare an, pe 31 iulie, este celebrată Ziua Internaţională a Rangerilor. Şi pentru că şi Neamţul are rangerii săi, o să detaliem pe marginea subiectului, referindu-ne şi la Direcţia de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău, o structură formată din 17 persoane, condusă de Cătălin Gavrilescu. Revenind la rangeri, iată cîteva dintre atribuţiunile lor: veghează la respectarea normelor legale despre şi în aria protejată, montează şi refac indicatoare şi marcaje montane, construiesc refugii şi dotări turistice, oferă turiştilor informaţii şi îi îndrumă pe trasee, monitorizează animalele sălbatice, ajută cercetătorii în munca de inventariere a florei şi faunei, etc. Şi poate că cel mai important rol al lor este acela că educă. Aşa cum spuneam, o muncă grea, cu destule privaţiuni. Ziua Rangerilor a fost proclamată în 2007, iar în ţară se sărbătoreşte din 2013. „31 iulie – Ziua internaţională a rangerilor, întîmpinată cu lucrări de degajare ale traseelor turistice. La muţi ani, tuturor colegilor, din partea rangerilor Parcului Naţional Ceahlău! Buna dispoziţie să vă însoţească în toate activitatea voastră!“, a scris ieri pe o reţea de socializare Constantin Andraş, şef pază la Administraţia Parcului Ceahlău. Structura are ca obiect de activitate administrarea şi conservarea patrimoniului constituit din habitate naturale, floră şi faună sălbatică, instituirea unui regim special de administrare pentru conservarea şi protecţia biodiversităţii, în concordanţă cu dezvoltarea aşezărilor umane, păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale, dezvoltarea ecoturismului etc.

Arii protejate, rezervaţii, legende…

Activitatea Direcţiei se desfăşoară în temeiul unei reglementări privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale şi constituirea acestora, a legislaţiei în vigoare şi a convenţiilor internaţionale privind protecţia habitatelor, a florei şi faunei, a cadrului natural şi a resurselor regenerabile la care România este parte. Pe teritoriul Masivului Ceahlău se întîlnesc următoarele arii protejate: Parcul Naţional Ceahlău, Situl de importanţă comunitară ROSCI0024 Ceahlău, Situl de protecţie specială avifaunistică ROSPA0129 Masivul Ceahlău, rezervaţiile ştiinţifice Poliţa cu Crini şi Ocolaşul Mare, Monumentul naturii Cascada Duruitoarea, Rezervaţia naturală acvatică Lacul Izvorul Muntelui şi forestieră Secu şi Aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0125 – lacurile Vaduri şi Pîngăraţi. Şi ca o pledoarie pentru Ceahlău, iată se scrie profesorul dr. Daniel Dieaconu, din Grinţieş, pe situl Administraţiei Parcului Naţional, la secţiunea „Legende“: „Muntele Ceahlău este unic în spaţiul românesc – are hram şi are sărbătoare, dar, mai mult decît toate, are nenumărate legende şi poveşti, chiar şi unul dintre miturile fundamentale ale poporului român: «Dochia şi Traian», mitul etnogenezei, cel atît de frumos versificat de Gheorghe Asachi. Are legende pe care le-a cunoscut Alecu Russo («Piatra Corbiţei», «Piatra Teiului») sau Gheorghe Asachi («Legenda Serafimei», «Dochia şi Traian»), Mihai Eminescu («Turnul lui Budu»), Calistrat Hogaş («Legenda Panaghiei») şi multe altele, ştiute de Mihail Sadoveanu, Constantin Matasă, Ioan Găvănescul, în antologiile noastre reuşind să culegem şi să prezentăm un număr de 49 de legende şi poveşti de la muntele Ceahlău. O lume populată cu fiinţe fantastice sau reale şi personaje istorice vă este dezvăluită, exprimînd creativitatea, măsura şi bunul gust al munteanului de la poale de Ceahlău de la care a aflat Vasile Alecsandri frumoasele balade ale «Mioriţei», «Şalgăi», «Miului» sau «Hoţul şi domniţa» şi «Biserica rispită». Nu lipsesc din poveştile lor urieşii, căpcăunii, dracii, zînele, Noureanu, Sfarmă-Piatră, Strîmbă- Lemne, Dumnezeu şi Sfîntu’ Petru, vrăjitoare, călugări, boieri, ţărani, haiduci, dar şi Alexandru cel Bun, Dragoş-Vodă sau Ştefan cel Mare şi Vasile Lupu“.

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.