Contactează-ne

Actualitate

„Un părinte al elevilor. Proteja mult pe cei săraci şi ajuta energiile de la ţară“

Știre publicată în urmă cu

în data de

n aspecte documentare despre Ion Negre, revizor şcolar de Neamţ şi Suceava

Viitorul profesor şi revizor şcolar s-a născut în anul 1844, în satul
Gura Văii, comuna Căciuleşti, judeţul Neamţ, rămânând în memoria
locuitorilor urbei Piatra şi nu numai, cu apelativul „Tata Negre“.

Ca
profesor a fost caracterizat ca „un părinte al elevilor. Proteja mult pe
cei săraci şi ajuta energiile de la ţară – de acolo de unde se ridicase
şi el“, cum spune profesorul Grigore Capşa cu ocazia cuvântării la
jubileul aniversării semicentenarului de la Liceul Petru Rareş
(1919).

Ilustrul dascăl de la Rareş va fi numit Revizor şcolar de Neamţ şi
Suceava în perioada martie 1882 – septembrie 1886, avându-l ca
predecesor pe ilustrul scriitor I.L. Caragiale (1 octombrie 1881 – 1
martie 1882).

Iată cum ni-l prezintă profesorul, arhivistul şi directorul
adjunct de la Arhivele Statului Iaşi, Constantin Turcu (fost elev şi
profesor la prestigioasa instituţie de învăţământ din urbea de la
poalele Pietricicăi) în Anuarul Liceului Petru Rareş pe anul 1934-
1935:

„A fost un neobosit animator, îndrumător şi susţinător al
dascălilor şi al preoţilor de la ţară, în care Negre vedea adevăratele
pârghii de ridicare a maselor ţărăneşti“ iar pentru „îmbunătăţirea
soartei acestor apostoli ai neamului a luptat tot timpul cât a fost
revizor.

Rapoartele lui Negre, către minister, sânt adevărate studii
pentru starea şcolilor primare din regiune, iar propunerile sale sânt
pline de folositoare învăţăminte pentru zilele noastre“. În cele ce
urmează redăm, în premieră, câteva aspecte revelatoare din
activitatea revizorului nostru, informaţii culese din arhivele nemţene,
fondul „Revizoratul şcolar Neamţ – Suceava“. Iată câteva „mostre“.

În raportul din 5 ianuarie 1883 către Ministerul Cultelor şi
Instrucţiunii Publice, semnat împreună cu prefectul de Neamţ, M.L.
Adamescu, urmare unei anchete la Şcoala de fete din Tg. Neamţ,
se semnalează faptul că directoarea Tiţa Grigoriu nu-şi îndeplineşte
datoriile sale ca director, „maltratează pe institutoarea clasei a II-a,
Maria Vasiliu şi pe alţi cetăţeni ce au fete la şcoală“; „ţine copilele
afară, nu trage clopoţelul la timp, nu ţine clasele curate, nu face foc:
toate acestea produc cea mai mare dezordine în şcoală şi lecţii,
precum îmbolnăvirea copilelor şi nemulţumirea părinţilor“; împreună
cu soţul ei, Iorgu Vasile „se poartă necuviincios către d-na Maria
Vasiliu cu soţul său, preotul Iorgu Grigoriu, ocărând-o faţă cu
copilele“; soţul „se amestecă în conducerea afacerilor şcolii, în
administraţie, disciplină, pedepsind elevele, fără competenţă… ei
şed în localul şcolii, au 10 copii, au slugi fiind în contact necontenit
cu elevele… scrie în registru de prezenţă, după ce îl dă afară din
şcoală pe un părinte:

„Am fost bolnavă din cauză că fiul banditului
Gh. Aron a venit în clasă ca să ne prade ziua… se trece în condica
de prezenţă în zilele de 23 şi 24 sept. 1882 că a fost în clasă, în
realitate a fost la Piatra la Tribunal, având proces cu Aron pentru
insultă… odăeşul Pantelimon (om de serviciu, n.n.) avea în buget ca
plată 25 lei salar pe lună şi ea îl plătea cu 13 lei“. Propune
„înlocuirea directoarei prin mutarea disciplinară la Iaşi, la altă
şcoală, pentru a curma această dezordine şi scandal ce există la
această şcoală de atâţia ani“.

„Copiii nu ştiu nici ceti, nici scrie, alţii ştiu ceti şi nu pot scrie“

În alt raport, din august 1883, preciza că în anul şcolar 1883/1884
în judeţul Neamţ erau „63 de învăţători şi o învăţătoare“ din care „33
normalişti, 26 seminarişti, toţi afară de 6 la şcolile plătite de comune;
2 la cursul de gimnaziu, 1 cursul primar, 1 cu şcoală de agricultură
şi 1 cu şcoala centrală de fete“.

Propune, prin documentul amintit,
„amendarea cu salariul pe o lună, învăţătorii care au absentat
nemotivat de la conferinţa anului şcolar expirat“. Conform
„Rezultatului învăţământului primar rural şi urban din
Circonscripţiunea judeţelor Neamţ şi Suceava pe anul şcolar
1884/1885“, în judeţul Neamţ funcţionau „65 şcoli primare rurale
mixte, 2 de băieţi, 1 de fete; cu 68 de învăţători, 1 învăţătoare şi 1
institutrice; sub raportul titlurilor: 32 normalişti, 32 seminarişti, 4 cu
gimnaziu, 1 cu Azilul Elena Doamna şi 1 cu un pensionat privat de
fete, iar sub statut civil: 56 căsătoriţi, 12 necăsătoriţi, 51 civiie şi 17
clerici; elevi: 3.912 băieţi şi 1.904 fete“, cu precizarea că „în
cătunele îndepărtate copiii nu puteau veni la şcoală“.

În total erau
„68 de şcoli, din care 39 localuri bune pentru şcoală, 28 foarte rele“.
Învăţământul urban cuprindea „6 şcoli de băieţi şi 6 de fete cu 17
institutori şi 13 institutrice, având 799 băieţi şi 459 fete“. Tot în luna
august, dar în anul 1886, raportează ministerului dublarea salariului
„de la 25 lei pe lună la 50 lei pe lună la Şcoala comunală nr.1 din
comuna Bicaz – Domeniul Coroanei pentru a avea învăţători buni“
(şcoala să fie trecută pe „comptul statului“ – n.n.). Şcoala bicăjană
avea „local foarte bun, cu patru odăi făcute de zid… este înzestrată
de Administraţia Coroanei cu toate cele necesare… are asemenea
şi pământ“.

Propune înfiinţarea unei şcoli şi în cătunul Taşca. În luna
februarie 1884 face câteva inspecţii şcolare, semnalând aspecte
pozitive, dar şi negative în procesul de învăţământ. Astfel, „la
Şcoala statului mixtă din M-rea Bistriţa se remarcă un progres
satisfăcătoriu, local bunişor, iar învăţătoriul bun gospodariu“.
Asemenea lucruri şi la învăţătorul de la Pângăraţi. „Local rău pentru
şcoală (cu chirie) la Vânătorii Petrei… local strâmt cu chirie la Calu-
Iapa… şcoala de la Roznov (mixtă), localul foarte bun“.

În schimb, la
Zăneşti, jale mare: „progres foarte slab… învăţământul mai rău
decât mecanic… copiii nu ştiu nici ceti, nici scrie, alţii ştiu ceti şi nu
pot scrie… învăţătorul nu are măcar o metodă al lui de predare…
localul este ţinut în o necurăţenie înspăimântătoare… gospodăria
învăţătorului prezintă o grozavă mizerie“. La Vaduri se constată la
elevi un „progres bunişor“, iar la Ruginoasa „localul rău şi strâmt“. Şi
exemplele ar putea continua.

Aşa cum afirmam la început, ajuta pe elevii săraci de la ţară în mod
special. În anul şcolar 1884/1885 propune ministerului „5 ajutoare
pentru copii de ţărani săraci“, aşa cum ar fi pentru „elevul Vasile
Rusu din Călugăreni, elev în clasa a III-a şi trece în clasa a IV-a:
este sărac cu totul, a învăţat şi învaţă ajutat de alţii şi este cu mare
sârguinţă şi cu bună purtare“.

Ceilalţi patru erau din Bălţăteşti,
Mărgineni, Doamna şi Crăcăoani. În arhivele nemţene găsim şi alte
informaţii cu privire la activitatea neobositului revizor nemţean, cum
ar fi participarea la inaugurarea unor localuri noi de şcoală (2
noiembrie 1883 – Şcoala nr.2 de băieţi Piatra Neamţ); manifestările
dedicate aniversării proclamării regatului, propuneri pentru
premierea unor destoinici învăţători, în special cei de pe Valea
Muntelui; înfiinţarea de şcoli în „cătunele cele mai populate, cât şi
care dispun cu un local bun înzestrat: Cut – Dumbrava Roşă,
Păstrăveni, Bârgauani – partea cea mai mare populată de unguri –
catolici – n.n. – şi cătunul Taşca; noi metode pentru îmbunătăţirea
metodicii didactice, ca cel intuitiv, programe şcolare diversificate şi
îmbunătăţite, pregătirea profesională a învăţătorilor «fără răgaz»“.

Aşadar, câteva aspecte din munca inimosului, energicului,
gospodarului, exigentului dar şi „iubitorului de elevi săraci“ care a
fost profesorul-revizor Ion Negre din Căciuleştii Neamţului, de pe
apa Cracăului, numit de unii „Tata Negre“. Toate acestea şi altele,
scrise şi nescrise, îl reprezintă pe dascălul de la Rareş ca o
personalitate a învăţământului din această parte de ţară.

Actualitate

Coronavirus: Naţional – 1.438 cazuri noi. Neamţ – 38 cazuri noi

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

n în Neamţ în total au fost confirmate 3.107 cazuri

Până pe 27 septembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 122.673 de  cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).

98.607 pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.438 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 346 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 4.718 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 26.09.2020 (10:00) – 27.09.2020 (10:00) au fost înregistrate 31 de decese (21 bărbați și 10 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din Alba, Bacău, Bihor, Botoșani, Brăila, Brașov, Caraș-Severin, Dâmbovița, Dolj, Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Neamț, Olt, Prahova, Teleorman, Timiș, Vaslui și București.

Dintre acestea, 1 deces a fost înregistrat la categoria de vârstă 40-49 de ani, 2 decese la categoria de vârstă 50-59 de ani, 11 decese la categoria de vârstă 60-69 ani, 7 decese la categoria de vârstă 70-79 ani și 10 decese la categoria de peste 80 de ani.

Toate decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 7.408. Dintre acestea, 535 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.366.178 de teste. Dintre acestea 13.528 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 7.909 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 5.619 la cerere.

Pe teritoriul României, 10.058 de persoane confirmate cu infecție cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, iar 7.200 de  persoane se află în izolare instituționalizată. De asemenea,  24.602 persoane se află în carantină la domiciliu, iar în carantină instituționalizată se află 179 de persoane.

În ultimele 24 de ore, au fost înregistrate 961 de apeluri la numărul unic de urgență 112.

Ca urmare a încălcării prevederilor Legii nr. 55 din 15.05.2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, polițiștii și jandarmii au aplicat, în ultimele de 24 de ore 279 de sancţiuni contravenţionale, în valoare de 59.290 de lei.

Reamintim cetățenilor că Ministerul Afacerilor Interne a operaționalizat, începând cu data de 04.07.2020, o linie TELVERDE (0800800165) la care pot fi sesizate încălcări ale normelor de protecție sanitară.

Apelurile sunt preluate de un dispecerat, în sistem integrat, și repartizate structurilor teritoriale pentru verificarea aspectelor sesizate.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.693 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus): 1.917 în Italia, 1.253 în Spania, 124 în Franța, 2.935 în Germania, 159 în Marea Britanie, 28 în Olanda, 2 în Namibia, 4 în SUA,  119 în Austria, 20 în Belgia, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Elveția, 3 în Turcia, 2 în Islanda, 2 în Belarus, 93 în Grecia, 5 în Cipru, 2 în India, 2 în Ucraina  și câte unul  în Argentina, Tunisia, Irlanda, Luxemburg, Emiratele Arabe Unite, Malta, Brazilia, Bulgaria, Kazakhstan, Suedia, Republica Congo, Ungaria și Qatar. De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, 31 în Italia, 19 în Franța, 43 în Marea Britanie, 11 în Spania, 14 în Germania, 2 în Belgia, unul în Suedia, unul în Elveția, unul în SUA, unul în Brazilia, unul în Republica Congo și unul în Grecia, au decedat.

Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 428 au fost declarați vindecați: 308 în Germania, 90 în Grecia, 18 în Franța, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Namibia, unul în Luxemburg și unul în Tunisia.

Citește știrea

Actualitate

Faptul divers

Știre publicată în urmă cu

în data de

Vă mai aduceţi aminte de „Faptul divers“, rubrică a „Scânteii“,
oficiosul Partidului? Ocupa o coloană întreagă, era inteligent
redactată şi, în câteva rânduri, era relatat un eveniment mai
deochiat, mai ieşit din comun, petrecut în ţară. Era singura rubrică
pe care o citeam, ba uneori, o gustam.

Interesantă în desfăşurare şi
inedită în esenţă, mai rupea ceva din monotonia paginilor şi a
osanalelor adresate geniilor noastre carpatine. În rest… Operasem
un bolnav: apendicită cu peritonită gravă. Omul se prezentase
târziu, în stare proastă, încât nu ne-a fost prea uşor să-l aducem la
liman. Tată a trei copii, locuind aproape de oraş şi şofer pe
deasupra, nu înţelegeam neglijenţa de care dăduse dovadă şi
întârzierea cu care venise în spital, punându-şi viaţa în pericol.
După ce bolnavul a început a merge spre bine, m-am apropiat mai
mult de el, încercând să pătrund motivele unei astfel de delăsări şi
să-i fac cuvenita educaţie sanitară, de care era total lipsit.

Tema,
bine cunoscută: Prezentaţi-vă la medic de la primele semne de
boală! Privind lucrurile mai de aproape, bolnavul şi suferinţa sa
aveau o istorie inedită: era angajat al Ministerului Petrolului şi
Minelor, lucra pe o autofrigorifică de produse alimentare şi când
boala începuse, se afla departe de casă, transportând ouă undeva
prin judeţul Dolj; a descărcat marfa, dar a fost încărcat cu peşte
pentru Vaslui; dreptu-i, la trecerea prin Bucureşti, a consultat
medicul din cabinetul reţelei sanitare a ministerului de resort, care i-
a diagnosticat boala şi i-a făcut bilet de internare urgentă pentru
operaţie; dar omul… „nu pot doamnă, ce fac cu peştele din
maşină?!?“, a plecat la destinaţie, de unde a mai încărcat nişte
păsări congelate pentru Suceava, aşa încât când a ajuns acasă,
peritonita era în plină desfăşurare şi drumul la spital nu mai putea fi
ocolit.

Se puteau spune multe lucruri despre caz dar nu şi despre
neglijenţă. Ba pot zice că am fost impresionat de conştiinciozitatea
omului, poate şi de nuanţa de eroism pe care o dovedea. Ieftin ! ar
zice unii. Da, dar era vorba de datoria faţă de instituţia care-i
hrănea, şi pe el şi pe ai săi, şi nu de obişnuita neglijenţă, praştia mă-
si!, care tindea să devină atitudine de fiece zi. Şi n-am putut rămâne
indiferent.

Omul îşi cunoştea responsabilităţile şi alesese să le
respecte, poate că ar fi fost o vorbă prea mult să spun cu preţul
vieţii, dar cu preţul suferinţei, da. Pentru că o peritonită nu e o
durere de măsele. Avea dureri, vărsa, abia se putea ţine pe picioare
şi chiar mi-a relatat episodul unei pene de cauciuc pe care a avut-o
şi pe care nu a fost în stare, pur şi simplu, să o repare. A apelat,
spre uluirea aceluia, la un şofer oprit în aceeaşi parcare.

Mi-am zis
în sinea mea că oamenii de bine n-au dispărut cu totul din ţara asta
şi că mai avem încă un viitor. Ce mai Fapt Divers trântesc eu pe
tema asta! Zis şi făcut, am prins a descoase omul, mai ales că nu
prea pricepeam cum de făcea transporturi alimentare, ca angajat al
unui minister care se ocupa de petrol şi gaze.

Omul avea să mă
lămurească: cineva, persoană importantă, plecase în străinătate să
achiziţioneze ceva echipamente specifice sectorului petrolier, de
care economia noastră era, pe drept cuvânt, mândră. Numai că
atunci când utilajele au intrat în ţară, ori că partenerii noştri
capitalişti ne-au tras în piept, ori că ceva se metamorfozase pe
drum, realitatea era una singură: douăzeci de autofrigorifice de
mare capacitate (20 de tone) pentru alimente sporeau parcul auto
al ministerului petrolului!

Cine ar fi îndrăznit să spună că achizitorul
a fost ageamiu!? Şi cum nu putea fi tras la răspundere pentru
sarcina de care se achitase în mod strălucit, rezolvarea a fost mai
mult decât logică: Ministerul Petrolului şi Minelor făcea, contra cost,
servicii de transport pentru mărfurile perisabile ale Ministerului
Agriculturii şi Industriei Alimentare. Splendid! Cine ar fi putut
contesta un asemenea grăitor şi ideal exemplu de colaborare şi
cooperare interministerială?! Cârcotaş să fii! Aşa că omul m-a
avertizat: „Lăsaţi lucrurile cum sunt, dom’ doctor! Cine ştie în ce
dandana mai intrăm, de ne pierdem pâinile, şi unul şi altul. Nu
îndreptăm noi lumea!“.

I-am dat dreptate şi am renunţat la intenţiile
mele reportericeşti. A stat mult în spital, era gata-gata să intre din
nou pe masa de operaţie pentru o ocluzie postoperatorie, oricând
posibilă dar, în cele din urmă, ne-am bucurat de vindecarea lui şi
noi, şi familia care-l aştepta. Dar… mai aveam de tras. Nu peste
multă vreme, Ministerul Petrolului fulgera o depeşă către Direcţia
Sanitară şi cerea, în termeni drastici, să se cerceteze grava
încălcare a recent promulgatelor dispoziţii, care prevedeau ca
bolnavii aparţinând ministerelor cu reţea proprie de sănătate să nu
primească concedii medicale din partea altor unităţi medicale, chiar
dacă acestea i-au îngrijit.

Ele aveau datoria să elibereze adeverinţe,
pe baza cărora unităţile proprii acordau concediile medicale.
Oricum, treabă grea şi complicată dar care mai ostoia setea
birocratică a unora. Se cerea, nimic alta, decât să se comunice
vinovaţii şi pedepsele aplicate. Ca să vezi! Am băgat-o pe mânecă
dar, din fericire, luând la puricat numita lege, doar-doar om găsi
vreo chichiţă prin care să ne spălăm obrazele de gravele vinovăţii în
care căzusem, am şi descoperit-o, perfect formulată şi cu
documentul potrivit: biletul de trimitere emis de doctoriţa petrolistă
din Bucureşti, ceea ce deriva cazul către o excepţie a legii.

Aşa că…
abaterea noastră nu mai era chiar abatere, se înscria în litera legii
şi… eram salvat. Şi eu, nu numai că le scăpasem omul dar cât îmi
dorisem să le introduc printre salariaţi un adevărat erou!
Uite aşa, rubrica Faptul Divers a pierdut o tabletă pe cinste, iar
şoferul nostru şi cu mine am rămas ce am fost dintotdeauna: nişte
anonimi!

La drept vorbind, nu-mi pare rău de dispariţia „Scânteii“, dar de
rubrica „Faptul divers“, chiar că da. Mai că aş recomanda-o tuturor
gazetelor şi revistelor tipărite ori online. Vă daţi seama de bogăţia
fără egal materiale de care dispunem şi cum ar trece ele prin sita
ironiei şi a minţii nemaipomenite a românului? Mă şi gândesc la
cum arăta un asemenea Fapt Divers dacă ar fi să luăm în seamă
accidentul nevinovat în care a fost implicat domnul ministru Bode,
asezonat cu luările de poziţie ale tuturor factorilor implicaţi sau
martori.

Preşedintele nu crede că ministrul ar trebui să demisioneze
(dacă era din PSD sigur da) şi alunecă spre necesitatea dezvoltării
infrastructurii. Premierul zice că e băiat la locul lui şi trebuie analizat
după ce face ca ministru, nu după autoturismul în care se află. Nici
domnul Bode nu e prea limpede: nu se grăbea dar moţăia, că nu se
bagă în treaba SPP-ului, că el este capul drumurilor şi şoselelor nu
al celor care circulă pe ele şi că are mai bine de un milion de
kilometri la activul permisului său. Să-mi spuneţi mie nu ştiu cum
dacă toată povestea nu se va sparge în capul motociclistului (sigur
unealtă a opoziţiei, alfel ce să caute el pe drumul ministrului?!) care
a filmat tot drumul. Să se înveţe minte!

Citește știrea

Actualitate

Revoltă la Borca, împotriva etnicilor

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

n după ce un adolescent a fost bătut cu bestialitate şi jefuit, localnicii au organizat o manifestaţie de protest n oamenii s-au săturat de comportamentul unei părţi a comunităţii de romi, care cerşesc, fură sau comit infracţiuni cu violenţă n „Sunt o teroare pentru noi toţi“, se precizează într-o postare pe Facebook n

Stare tensionată este de câteva zile în comuna Borca, acolo unde
muntenii s-au săturat de ceea ce le este dat să îndure, de mult timp,
de atitudinea unor membri ai comunităţii rome, tot mai numeroasă
pe an ce trece.

Iar o infracţiune cu violenţă, petrecută la începutul
acestei săptămâni, a determinat reacţia localnicilor, după ce un
adolescent, Damian Cârjă, a fost bătut cumplit de patru etnici, care
l-au jefuit, luându-i un telefon mobil. În urma agresiunii, victima a
ajuns desfigurată şi cu grave leziuni craniene la un spital universitar
din Iaşi.

Incidentul s-a petrecut duminică 20 septembrie şi a
determinat mobilizarea fără precedent a localnicilor, prima dată pe
reţelele de socializare, fiind creat şi un cont intitulat „Şi eu pot fu
Damian“, fiind pus la cale o acţiune de protest, dar şi de solidaritate
cu tânărul aflat acum în spital, care a avut loc joi, 24 septembrie, la
ora 13.00. Se dorea organizarea unui marş prin comună, punctul de
plecate fiind din faţa Liceului „Mihail Sadoveanu“, dar acesta nu a
fost aprobat din cauza epidemiei de COVID-19, fiind aprobată doar
o adunare, cu maxim 100 de persoane, cu respectarea măsurilor de
siguranţă.

Dar, la manifestaţie, s-au adunat mai multi săteni decât s-
a dat voie în bazarul din Borca, unii asistând de la distanţă, semn
că răbdarea oamenilor a ajuns la limită. „În urma evenimentului
neplăcut ce a avut loc în comuna Borca, am hotărât să organizăm
un marş în semn de solidaritate faţă de Damian. Punctul de plecare
e de la poarta liceului. Marşul este legal, fiind aprobat de primărie“,
spunea organizatorul, Radu Emil Constantin, pe contul lui de
Facebook.

Că nemulţumirile faţă de o parte a etnicilor, care-s
acuzaţi că cerşesc, că se comportă antisocial, fură sau se dedau la
violenţe, sunt la cote maxime o atestă şi faptul că pe contul „Şi eu
pot fi Damian“, s-au adunat în două zile aproape 1.700 de membri.
Iar sutele de postări nu sunt deloc măgilitoare la adresa celor
consideraţi vinovaţi de starea de nesiguranţă creată în localitate.
Oamenii au adus acuzaţii şi administraţiei locale, că le acordă
ajutoare sociale şi le permite să locuiască fără forme legale, dar şi
poliţia, care nu s-at implica suficient pentru a controla fenomenul
infracţional, fiind multe îndemnuri gen: „Să ne unim şi să-i scoatem
afară din comună!“.

Pe tema acestor probleme au fost luări de
cuvânt şi la mitingul de protest şi solidaritate, muntenii opinând că
numai luând toţi atitudine, atunci când e cazul, minoritarii pot fi
determinaţi să aibă alt comportament. Pe nimeni nu a mulţumit
faptul că cei patru agresori, cu vârste între 17 şi 23 de ani, au fost
arestaţi preventiv, menţionându-se că trebuie solidaritate, fără a
îndemna însă la ură de rasă sau acţiuni care să contravină legii.
după comiterea jafului.

„Este adevărat, răutaţile etnicilor au cam
umplut paharul şi cred că suntem cu toţii extrem de porniţi, însă
trăim într-o ţară cu autorităţi şi legi. Toate astea trebuiesc
respectate. Ne exprimam în stradă dorinţa de a fi în siguranţă în
localitate. Nu legea pumnului, furcii sau toporului, nu astea ne vor
aduce liniştea, ba dimpotrivă, ne vor aduce noi conflicte“, se
precizează într-o postare. Alta, este cam în acelaşi registru: „Nu
avem voie să fim rasişti şi să declanşăm acţiuni violente sau
huliganism. Noi ne dorim ca autorităţile să înţeleagă că prezenţa
noastră în stradă este dorinţa de siguranţă a cetăţeanului, că
autorităţile trebuie să se implice şi mai mult pentru ca alţi copii, alţi
părinţi, alte familii să nu mai treacă prin suferinţele şi necazul
familiei Cârjă“.

Oamenii au mai cerut ca forţele de ordine să ia
atitudine, să facă verificări în ceea ce priveşte domiciliul unora
dintre etnici, iar dacă nu au forme legale să fie determinaţi să plece
„acasă“. Un alt mesaj postat este ceva mai dur şi explică starea de
lucru din comunitatea de la Borca: „De s-ar lua măsuri şi i-ar da
afară din comună, sunt o teroare pentru noi toţi, la şcoală ţi-e frică
de ei, se agaţă de tine fără nici un motiv, fură, ameninţă şi noi
sîntem fără apărare.

Până şi cadrelor didactice le este frică;
personal nu am avut de-a face, dar am cunoştinţe care s-au
confruntat cu probleme. Duminică, când ieşi ca omul la piaţă, nu ai
loc de ei, imediat vine câte un cerşetor şi e în stare să te ia la bătaie
dacă nu îi dai bani“. Manifestarea s-a desfăşurat civilizat, nu au fost
luări de poziţie care să frizeze bunul simţ şi nici îndemnuri rasiale.

Citește știrea

Trending