Publicitate

■ vineri, la catafalc au privegheat zeci de tineri ■ Aurica Enescu, mama tînărului decedat, izbucnea în lacrimi ori de cîte ori intra cineva în capelă ■ înmormîntarea va avea loc sîmbătă, la ora 12.00 ■

Vineri, 26 octombrie, a fost zi de priveghere a morţilor în Cimitirul Eternitatea din Roman. Fiind şi mare sărbătoare creştină, Sfîntul Dumitru, oamenii veneau să aprindă o lumînare la căpătîiul morţilor, dar mulţi dintre ei s-au abătut pe la capela cimitirului, unde pe catafac se afla depus sicriul în care odihnea trupul neînsufleţit al lui Bogdan Stan, fiul deputatului PSD, Viorel Stan şi al profesoarei Aurica Enescu, trecut în nefiinţă la doar 32 de ani. Pe la orele prînzului, o clasă de elevi priveghea sicriul descoperit al decedatului, care avea o faţă extrem de senină. Cei din jur remarcau faptul că tînărul parcă ar fi dormit un somn liniştit. Din cînd în cînd, mama îndurerată izbucnea în lacrimi de deznădejde, şoptind că nimic nu prevestea ceea ce avea să i se întîmple fiului ei, Bogdan. „Doamne, de ce el, Doamne?“, repeta la nesfîrşit mama îndurerată. Lumea încerca să respecte durerea fără margini a unui părinte atît de greu încercat de soartă. Zeci de coroane de la colegi, prieteni de familie ai deputatului Viorel Stan, vecini ai celor doi părinţi, coroane de la elevii claselor la care predă Aurica Enescu, o profesoară atît de iubită şi respectată de elevi, împodobeau capela în care se afla sicriul tînărului, cu o zi înainte de a fi condus pe drumul fără întoarcere. Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului a postat încă de ieri pe site-ul instituţiei, un mesaj de condoleanţe adresat familiei, reamintind faptul că deputatul Viorel Stan are o puternică legătură cu bisericile din Eparhia Romanului. „Nici o realitate a lumii în care supravieţuim nu este mai sfîşietoare decît vestea pierderii propriului copil pe care l-ai născut şi crescut şi în care vezi împlinindu-se speranţele, germenii unui viitor strălucit. Atunci cînd acesta pleacă pe drumul fără întoarcere, parcă ceva din noi moare sau parcă o floare din sufletul nostru se rupe pentru a fi răsădită într-o altă glastră străină sensibilităţilor şi dispoziţiunilor noastre naturale. Este greu în astfel de momente să te împaci cu tine însuţi, cu această situaţie sau să găseşti vreun răspuns plauzibil ş liniştitor, căci îţi sînt zguduite fundamentele propriilor convingeri şi principii, şi însăţi viaţa îţi este răvăşită“, se arată în mesajul adresat de preoţi familiei îndurerate.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.