Publicitate

■ cine se roagă la Sfîntul Vlasie, pe 11 februarie, nu rămîne fără bani în pungă ■ pe 24 februarie e Dragobetele, sărbătoare ce păstrează numeroase ecouri ale unor practici magice ■

Februarie este luna cînd gospodarii satelor încep pregătirile pentru muncile cîmpului, lucrul în livezi, gunoitul cîmpului, altoitul pomilor, răsăditul seminţelor şi altele. Superstiţiile sînt legate de prevestirile de timp: dacă va cînta bufniţa, e semn de primăvară timpurie; dacă Faur este urît, luna Mai va fi frumoasă; dacă nu e vifor în februarie, viforul vine la Paşti; se spune că zăpada de Făurar întăreşte semănăturile. Pe 10 ale lunii este Sfîntul Haralambie, patronul tradiţional al ciumei, care apără de boli, atît oamenii, cît şi animalele. Superstiţiile legate de acest ocrotitor spun că e bine să împarţi colăcei, ca să se îndure Sfîntul să nu dea drumul ciumei din lanţ. În unele sate, femeile dezbrăcate dau ocol casei în această zi de trei ori, existînd superstiţia că astfel nu se apropie diavolul de casa lor. Pe 11 ale lunii, este sfîntul Vlasie sau Vracii ori Vlasii. Superstiţia spune că cine se roagă de Sf. Vlasie, acela nu rămîne niciodată fără o pară în pungă. Îi mai spune Vracii, căci Sfîntul Vlasie este ocrotitorul insectelor dăunătoare, pe care le poate trimite celor ce nu ţin ziua lui la cinste, şi-i poate îmbolnăvi de surzenie şi orbire; cel ce lucrează în această zi va orbi sau va face vlasi (viermişori) în urechi. În această zi se spune că se dezleagă glasul păsărilor cerului. Ziua de 24 februarie este data cînd se serbează Dragobetele. Această zi mai este numită Sînt’Ion de primăvară, Ioan Dragobete sau Drăgostitele. Ziua de 24, probabil un vechi început de an (alteori sărbătorit la 1 sau 25 Martie), păstrează numeroase ecouri ale unor practici magice. Este prin excelenţă o sărbătoare a fertilităţii, pusă sub semnul zeităţii mistice, Dragobetele. Dacă timpul este favorabil, fetele şi feciorii ies la pădure, chiuind şi hăulind, să culeagă primele flori de primăvară, ghiocei şi brînduşe. De aici înainte, păsările încep să ouă. Celor care nu ţin această zi, superstiţia spune că li se strică ouăle sub cloşcă; Dragobetele fereşte de arsuri şi de lupi. Magia rurală aminteşte că în această zi, babele fac „de dragoste“ la cele tinere. Ziua Sfîntului Casian este celebrată o dată la patru ani, şi este marcată în calendarul popular prin explicaţia ce justifică prezenţa slabă a Sfîntului: el s-a făcut remarcat printr-o slabă participare la viaţa comunităţii umane. De aceea, superstiţia spune că în această zi să dai ajutorul şi dacă ţi se cere, şi dacă nu; să fii săritor şi să faci fapte bune, altfel Dumnezeu te pedepseşte, cum a făcut cu Sfîntul, lăsîndu-i ziua în calendar doar o dată la patru ani.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.