Пасхальный натюрморт (Пасха творожная, кулич, рулет с розой и орехами)
Publicitate

Prima zi de luni din a doua săptămînă de după Paşte este cunoscută sub denumirea de Paştele Blajinilor, Lunea Morţilor, Paştele Morţilor, Paştele Mic, Paştele Rohmanilor sau Mătcălăul. Tradiţia creştină populară spune că blajinii sînt de fapt sufletele celor morţi, ale celor care nu mai sînt printre noi. În unele zone ale ţării se mai spune că Mătcălăul este patronul fetelor care, în această zi, se prind „mătcuţe“, adică surate, surori de cruce. Ar fi o fiinţă parte omenească şi parte îngerească, un tînăr frumos şi nemuritor, care umblă prin lume, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a „spurcat“ cu sudalme şi fărădelegi. De Paştele Blajinilor există credinţa că sufletele morţilor sînt slobode şi se întorc acasă, spre a se ospăta din hrana ofrandă, iar dacă cineva uită să împartă de pomană, vin noaptea şi o cer. Blajinii sînt fiinţe mitice, care trăiesc pe alt tărîm, dar păstrează legături cu lumea noastră. Ei ar fi printre primii oameni de pe pămînt, care trăiesc doar 30 de zile pe an cu femeile lor, pentru a procrea. Se spune că sînt incapabili să facă rău, întrucît trăiesc doar în post şi rugăciune şi nu cunosc cu adevărat ziua în care se sărbătoreşte Paştele, fiind anunţaţi despre eveniment de oameni. Blajinii sînt entităţi despre care se povesteşte că trăiesc pe Tărîmul Celălalt, în Ostroavele Albe ale Apei Sîmbetei, rîul mitic aflat la horarul dintre cele două lumi. Li se mai spune Rogmani în Moldova, Ragmani înMaramureş, Rohmani în Bucovina sau Rugmani în Năsăud şi se crede că ar fi descendenţi ai oamenilor primordiali prezenţi la facerea lumii şi că, încă de pe atunci, susţin stîlpii Pămîntului, iar lipsa acestora ar arunca lumea în haos. Singurul moment din an când oamenii pot comunica cu Blajinii este cel pascal. Atunci tinerele fete neajunse la pubertate şi femeile aruncă coji de ouă roşii pe apele curgătoare, pentru ca o săptămînă mai tîrziu, în a doua luni după Paşte, aceste fiinţe enigmatice să primească vestea Învierii Mîntuitorului. În poveştile populare, Blajinii sînt blînzi, înţelepţi şi pururi fericiţi, nu cunosc războiul, răul, ura, minciuna şi duc o viaţă de sfinţi, postind pentru omenire. Aceştia se roagă permanent pentru mîntuirea lumii noastre, fără a cere nimic în schimb pentru ei. Femeile lor trăiesc separate de bărbaţi şi se vorbeşte că sînt mai frumoase decît pămîntencele. În Bucovina şi astăzi i se mai spune unei fete frumoase că este o Rohmăniţă. De Paştele Blajinilor se mai crede că sufletele morţilor sînt libere şi de aceea, în această zi, se gătesc multe bucate care se împart vecinilor, cu credinţa că morţii numai în această zi sînt liberi şi pot gusta din bunătăţi. În multe zone se împart ouă şi colaci săracilor şi se oficiază slujbe în cimitire. În această zi nu se pomenesc doar morţii cunoscuţi, ci tot neammul strămoşilor comuni. De asemenea, se obişnuieşte ca fiecare femeie să aducă cu ea un ştergar strîns la un capăt şi legat cu o lumînare, fiind dat apoi preotului care urmează sa citească pomenicele. Despre Blajini se mai spune că provin din copii nebotezaţi, care au murit imediat după naştere. Legendele mai spun despre ei că ar fi urmaşii celor care şi-au găsit sfîrşitul pe mare, în momentul în care Moise a scăpat poporul evreu de robia egipteană, despărţind apele. Aceştia au rămas pe o insulă apropiată de Rai, pe unde ar trece Apa Sîmbetei. În vorbirea curentă apare uneori sintagma „La Paştele cailor“ cu sensul de „niciodată“. În popor, însă, în vechile tradiţii, aceste vorbe au înţelesul de „altă dată“ sau „foarte rar“. Se spune că atunci cînd Maica Domnului L-a născut pe Iisus, în iesle, pe cît de liniştiţi au fost boii, pe atît de gălăgioşi au fost caii. De aceea, Maica Precista le-a hărăzit să nu se sature de mîncare decît o dată pe an, la Înălţare, atunci fiind Paştele Cailor.

Comentarii Facebook
- Publicitate -

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here