Contactează-ne

Actualitate

Ţara arde şi Klaus Iohannis stârneşte o nouă pandemie: „PSD vinde Ardealul“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Preşedintele Klaus Iohannis a lansat, pe 29 aprilie, prima lecţie „on line“ în limba maghiară pentru membrii şi simpatizanţii PSD. Nu pentru românii afectaţi de COVID 19, ci pentru cei afectaţi de „Ciuma roşie“.

Ca orice profesor care se respectă, Klaus Iohannis şi-a început lecţia surprinzând auditoriul social democrat. „Jo napot, kivanok PSD!“. Asta vine, cum am spune în germană „Guten Tag, PSD!“, sau „Bună ziua, PSD!“, în limba română. La o aşa curtoazie, merită din plin să renunţi la orice altă activitate şi să-ţi asculţi cu respect Preşedintele.

Pentru Klaus Iohannis, lecţia de limbi străine s-a limitat la asimilarea bineţelor cu o înjurătură, restul decurgând în limba română, ceea ce a fost mană cerească pentru cei nededulciţi la limba maghiară. Auditoriul PSD-ist, obişnuit să fie înjurat în toate comunicatele Cotroceniului, a rămas şocat de data aceasta, când Preşedintele s-a prezentat, ca în faţa militarilor gărzii de onoare cu „Bună ziua, PSD!“, dar spus în limba maghiară.

În rest, lecţia s-a derulat în limba română, după tipicul arhicunoscut. Pe vremea lui Ceauşescu, acesta şi-a dorit ca România să aibă cea mai mare flotă de pescuit oceanic din lume. Pentru a o menţine în funcţiune apăruse sloganul „Nici o masă, fără peşte“. Acum, în vremea lui Iohannis, acesta şi-a dorit ca România să aibă la conducere un guvern, pe care îl consideră singurul capabil şi existent, Guvernul Orban. Pentru a-l menţine la conducere, Iohannis a lansat sloganul

„Nicio declaraţie publică, fără o înjurătură la adresa PSD“. Tipicul s- a respectat şi în această lecţie de limbă maghiară, la virgulă, Preşedintele completând în limba română cu lecţia, având ca temă „În timp ce noi ne luptăm cu pandemia, PSD se luptă să vândă Ardealul, ungurilor“.

Ştiind că românii sunt terorizaţi de frica pandemiei, preşedintele s-a gândit să ne lecuiască de această frică, după zicala „cui pe cui se scoate“. Antidotul fricii de pandemie e căutat în lume de toate laboratoarele. În laboratorul Cotroceniului s- a găsit antidotul, numit electoral „Frica faţă de pierderea Ardealului din cauza PSD“.

După gândirea sa, puşi în faţa „problemei Ardealului“, românii vor considera problema coronavirusului doar „o banală gripă“, cum o taxase prin februarie, când el şi Orban erau preocupaţi doar de anticipate. Pentru „captatio benevolentiae“, profesorul Iohannis şi-a prefaţat lecţia, declamând patetic, cu mimica de rigoare, că „E incredibil ce se întâmplă în Parlamentul României“.

În Parlamentul României se întâmplă, ce se întâmplă de 30 de ani

În Parlamentul României nu se întâmplă nimic altceva, mai bine sau mai rău, decât se întâmplă de 30 de ani încoace, doar Preşedintele nostru se face că nu ştie asta. În ce priveşte Ardealul, adică Transilvania, acest subiect a fost calul de bătaie, secole de-a rândul, atât pentru interese interne, cât şi externe.

În 1950 se lansa înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, în care limbile oficiale vorbite erau româna şi maghiara. În 1968 această Regiune a fost desfiinţată, înfiinţându-se judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Din 1990 până în prezent, au existat patru tentative ale UDMR, de a se reveni la ceea ce acum este definit Ţinutul Secuiesc.

Este una din politicile lor, cu care îşi motivează electoratul, că altfel n-ar mai intra în Parlament, decât ca orice minoritate etnică. Trebuie să fim pregătiţi şi să nu ne isterizăm aiurea, pentru că UDMR va mai lansa un astfel de proiect la fiecare alegeri, care în Parlament va avea aceeaşi soartă. Ultimul proiect a fost depus în noiembrie 2019 şi împlinea termenul de dezbatere pe 23 aprilie 2020.

Camera Deputaţilor, fiind prima Cameră sesizată şi-a programat să-l discute pe 25 martie. Dar pe 16 martie a fost declarată Starea de urgenţă şi Parlamentul nu a mai lucrat. Au intrat cu toţii într-un fel de carantină şi proiectul, devenit banal prin repetitivitate, a fost lăsat să fie rezolvat de Senat, care este Cameră decizională.

Deşi avea Raport de respingere, la care au contribuit toate forţele din Parlament, inclusiv PSD, letargia coronavirusului i-a molipsit pe toţi. Inclusiv pe Marcel Ciolacu, pe care l-a apucat somnul în papuci şi a uitat de termenul de 23 aprilie, ca să iasă şi el public şi să facă garagaţa de rigoare. Aşa că proiectul, cu raport de respingere, a fost lăsat să fie adoptat tacit în Camera Deputaţilor, pentru a fi preluat şi răfuit la Senat.

Mult zgomot, pentru nimic

Vânzarea Ardealului sună extrem de tulburător pentru orice român. Numai că, românii cu scaun la cap ştiu bine că Ardealul nu e Alaska, pe care să-l poţi vinde la un joc de poker. Proiectul nu avea nicio şansă să treacă de Senat, de Curtea Constituţională, de alte furci caudine. Şi atunci te întrebi, firesc, ce i-a venit lui Klaus Iohannis să iasă public, să-i acuze pe Victor Orban şi pe ungurii lui, că l-au plătit pe Marcel Ciolacu să închidă ochii.

Garagaţa făcută de Iohannis l-ar face invidios pe Vadim Tudor, acolo unde s-ar afla.Pe 30 aprilie, Senatul, cameră decizională, a respins proiectul. Degeaba se împăunează preşedintele că respingerea se datorează vigilenţei lui. Senatul a respins proiectul pentru ca Preşedintele să se dedice singurului proiect real, acela al sfârşitului stării de urgenţă, nu al prelungirii ei.

Adevărul e că Marcel Ciolacu a dovedit că a tratat superficial subiectul, considerându-l banal. Adevărat e că şi liderul deputaţilor PSD , Alfred Simonis, a căutat să justifice penibil, ca un novice, de ce a ajuns proiectul în zona aprobării tacite. Acestui Simonis pălăria de lider de grup îi este prea mare, îi cade peste urechi şi prezenţa lui pe funcţie trimite funcţia în derizoriu.

Funcţia de lider al celui mai mare grup în Parlament trebuia oferită unei personalităţi, nu unei persoane. Deci, acesta nici nu trebuie luat în seamă, mai ales dacă se pune problema unei vânzări de teritoriu către statul ungar. Întrebarea la care SRI trebuie să ofere răspuns este de ce Klaus Iohannis a ieşit întrebându-l public pe Ciolacu „Oare ce i-a promis?“, cu trimitere la Victor Orban. Nici SRI şi nici SIE nu ar putea să-i răspundă lui Iohannis, la o astfel de stupidă întrebare.

Preşedintele ar fi fost cât de cât motivat să iasă pe post, dacă proiectul ar fi fost aprobat şi de Senat, Camera decizională, şi ar fi ajuns la el, pentru promulgare. Dacă lui Marcel Ciolacu nu i se poate căuta ce avea de câştigat din vânzarea Ardealului, în cazul lui Klaus Iohannis se pot găsi motivele pentru care a provocat circul cu această aşa zisă „vânzare“. Ciolacu este total responsabil pentru amatorismul dovedit în gestionarea Ordinii de zi a Camerei Deputaţilor, cu atât mai mult cu cât Regulamentul acesteia prevede că un proiect de lege poate fi supus dezbaterii, chiar dacă nu este întocmit raportul comisiei de specialitate.

El era obligat să anunţe public de ce s-a ajuns la aprobarea tacită, nu Klaus Iohannis. În schimb, acesta, făcând mult zgomot, precum găina babei când a găsit mărgica, dovedeşte că avea nevoie de o motivare foarte serioasă, să arunce vina pe PSD, pentru a justifica ceva ce urmează să se întâmple românilor. E nevoie de o deturnare a atenţiei şi trebuia pregătit terenul. Iohannis pregăteşte astfel terenul pentru 15 mai, când, mai mult ca sigur, va trebui să prelungească Starea de urgenţă. Pentru ca prelungirea să nu fie imputată Guvernului Orban, Preşedintele o motivează cu premeditare că este din cauza PSD. Din cauza PSD, care vrea să destructureze statul român, iar din acest motiv PNL şi Guvernul Orban nu poate gestiona coerent şi eficient pandemia.

Punct ochit, punct lovit

Domnul Preşedinte atacă şi Parlamentul, pe ansamblul său, atunci când exclamă public că „Este incredibil ce înţelegeri se fac în Parlamentul României“.

Majoritatea din Camera Deputaţilor nu este deţinută de nimeni, deci atacă inclusiv PNL. Ordinea de zi, aprobată de Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, trebuie să beneficieze de un vot majoritar, pe care PSD nu-l deţine. Pentru a exista majoritate, alături de PSD trebuie să voteze şi PNL sau USR. În consecinţă, atacând Parlamentul, Iohannis atacă toate forţele politice existente, care sunt acuzate că „fac înţelegeri incredibile“.

Ardealul a fost şi este al României, indiferent de poziţia lui Iohannis. Ce urmăreşte croşetând pretextul „vânzarea Ardealului“, o să desluşim pe 15 mai.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Monografie Baza Hipică din Piatra

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 - 2019“, al cărui autor este profesorul Costache Lupu, a avut loc la finalul săptămînii trecute ■ „Fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune“, a precizat preşedintele Scubului Sportiv Ecvestru ■

Asociaţia Club Sportiv Ecvestru Piatra Neamţ a organizat, la finele săptămînii trecute, lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 – 2019“, de profesorul Costache Lupu, preşedintele Clubului Sportiv Ecvestru din oraşul de sub culmile Pietrica şi Cozla.

Volumul, care a apărut, recent, la Editura Sensul, a fost lansat pe 10 iulie 2020, în aer liber, pe terasa camping-ştrand La Gotcu de lîngă Baza Hipică. Printre cei care au vorbit despre noul volum dar şi despre autor s-au numărat Vasile Cuptor, Vasile Pop Silaghi, Constantin Cocea, Ion Rotaru, Adrian Alexa, Liviu Bumbu, Tudorel Radu, Ionuţ Cucoară, Mihai Hanganu, Georgică Ştefan, Laurenţiu Dulamă şi Ion Asaftei.

„Mi se oferă şansa de a aduna în paginile prezentei lucrări momente importante care au marcat construirea, inaugurare şi activitatea Bazei Hipice Virgil Bărbuceanu din Piatra Neamţ. Apariţia cărţii reprezintă o mărturie a recunoştinţei noastre faţă de curajul şi eforturile depuse de autorităţi, oameni providenţiali, de întreaga comunitate care au reuşit să înalţe şi să menţină în funcţie unul din cele mai importante obiective de interes sportiv naţional şi internaţional. (…) Ideea care străbate ca un fir roşu întreaga monografie este că, fără solidaritate, fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune. (…)

Înclinîndu-mă din nou în faţa truditorilor în ale sportului ecvestru, garantez că ne vom menţine la înălţimea aşteptărilor“, a precizat profesorul Costache Lupu în „Cuvînt înainte“ al monografiei.

Citește știrea

Actualitate

Razie pe la hoţii de curent din Speranţa

Știre publicată în urmă cu

în data de

În urma unei acţiuni a oamenilor legii din Neamţ, ce a avut loc pe 10 iulie, în cartierul Speranţa din Piatra Neamţ, au fost probate două infracţiuni de furt de energie electrică şi executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul recordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare.

Totul s-a întîmplat în intervalul orar 06:00 – 11:30, cînd poliţiştii Serviciului de Ordinel Publică, împreună cu colegi din cadrul Poliţiei Piatra Neamţ, Biroul Rutier, Serviciul Criminalistic, jandarmi din Neamţ şi Bacău, însoţiţi de specialişti ai Delgaz Grid, Evidenţa Populaţiei şi din cadrul Primăriei Piatra Neamţ au descins la Speranţa, pentru depistarea celor care sînt branşaţi illegal la reţeaua electrică din zonă.

„Cu ocazia verificării legalităţii la sistemul de distribuţie a energiei electrice şi alimentării cu energie electrică s-au constatat în flagrant delict două infracţiuni conform art. 228, alin. 1 şi 3 din Codul penal şi art. 92, alin. 2 din Legea 123/2012“, conform unui comunicat al Poliţiei Neamţ.

Au mai fost identificate patru persoane care au fost puse în legalitate pe linie de evidenţa populaţiei. Au fost aplicate 5 sancţiuni contraveneţionale conform OUG 97 din 2005, în valoare de 400 de lei. Faţă de două persoane poliţiştii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracţiunii de furt de energie electrică.

La acţiune au participat şi mascaţii din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale.

Citește știrea

Actualitate

Klaus Iohannis a făcut, în sfârşit, primul pas din proiectul „Pentru o Românie normală“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Miercuri 8 iulie a fost o zi de infarct pentru majoritatea românilor. Nu pentru că s-a înregistrat nefericitul record privind declararea a celor 555 de infestaţi cu coronavirus.

Am fost avertizaţi că preşedintele nostru va face o declaraţie. Majoritatea dintre cei avertizaţi erau dispuşi să parieze că, în contextul vârfului pandemiei, discursul prezidenţial va începe cu un atac la jugulara PSD-ului, a Curţii Constituţionale, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului.

Este previzionabilă consecvenţa preşedintelui Klaus Iohannis în lansarea acestor atacuri, indiferent dacă este vorba despre Justiţie, despre pandemie sau despre Catedrala Neamului. Spre şocul majorităţii cetăţenilor care l-au ascultat, mesajul preşedintelui nu a conţinut nici o virgulă, care să zgârie măcar ceva sau pe cineva de data aceasta. Discursul prezidenţial a fost, pentru prima oară, un apel la concordie naţională. A vorbit despre necesitatea dialogului între partidele politice, între Parlament şi Guvern, între instituţiile statului. Discursul său a vrut să marcheze îngroparea securii războiului româno -român, abandonarea pandemiei urii şi descurajarea politizării oricărui pârţ, indiferent cine îl trage.

La o oră după declaraţia preşedintelui, a vorbit şi premierul Ludovic Orban. Spre deosebire de Klaus Iohannis, Ludovic Orban a încremenit în predictibilitatea discursului său, ţinând-o langa cu autovictimizarea sub presiunea PSD-ului, a CCR-ului, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului, care l-ar împiedica sistematic în opera sa măreaţă de scoatere a României din colaps medical şi economic.

Orban şi-a încheiat apoteotic discursul, lansând apelul către români de a nu respecta deciziile Curţii Constituţionale. Şocaţi la rândul lor de diferenţa de abordare dintre Iohannis şi Orban, ziariştii l-au întrebat pe Preşedinte, cum traduce apelul premierului subaltern. Răspunsul preşedintelui Iohannis ne-a băgat şi mai mult în ceaţă. Acesta s-a delimitat de discursul premierului, precizând că acesta are o abordare strict personală, care îl priveşte. În traducere liberă, o să-l coste.

O să-l coste o moţiune de cenzură pe care Klaus Iohannis nu o contestă. După cum nu contestă acum nici decizia CCR, privind modalitatea neconstituţională prin care Guvernul Orban a realizat carantinarea, izolarea şi internarea persoanelor sănătoase, asimptomatice sau bolnave. Orban şi-a justificat atacul la adresa CCR susţinând public că aceasta este agentură a PSD- ului şi că decizia dată este opera incontestabilă a acestui partid.

După mintea lui Orban, şi cei trei judecători ai Curţii, numiţi de preşedinţie, au devenit peste noapte agenţi pesedişti. Noaptea minţii.

O tâmpenie: să bagi Constituţia în carantină

Decizia CCR nu a negat pandemia şi efectele ei, ci a stabilit, ce era la mintea cocoşului. Anume că izolarea, internarea obligatorie şi carantina nu se stabilesc prin ordin de ministru, ci prin lege. Aşa spune „Sfânta Constituţiune“. În şedinţa de luni 6 iulie, Guvernul Orban a catadixit, în sfârşit, să bage în legalitate carantina, izolarea şi internarea obligatorie, producând un proiect de lege pe care marţi, 7 iulie, l-a înaintat Parlamentului pentru a fi aprobat şi pus în acord cu Decizia CCR.

Până pe 7 iulie, Guvernul Orban, în aroganţa sa, credea că-i este permisă orice încălcare a drepturilor omului şi că pandemia îl dezleagă de dependenţa constituţională faţă de Parlament. Faptul că Decizia CCR a lăsat autorităţile sanitare fără unele pârghii de control direct asupra populaţiei nu se datorează nimănui altcuiva decât Guvernului Orban, care, în nesăbuinţa sa, a băgat în carantină şi Constituţia, odată cu românii. Constituţia nu permite să te închini la un ordin de ministru, ca la o lege.

Este o tâmpenie, să susţii că CCR a făcut un joc politic. CCR nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă. Să atragă atenţia lui Ludovic Orban că încalcă Constituţia. Fie şi numai pentru aceasta, Ludovic Orban trebuia schimbat din funcţie. A fost o mizerie că, de pe 16 martie şi până în prezent, Guvernul Orban a fost lăsat să guverneze cu muşchiul, nu cu creierul. Recentul gest nesăbuit al lui Orban, de a cere populaţiei să nu respecte deciziile CCR, este bomboana de pe coliva funcţiei de premier. Ludovic Orban credea că, dacă lui Klaus Iohannis ia mers să dea cu CCR de pământ, de câte ori se întorcea răvăşit de la Sibiu, îi va merge şi lui la fel. Omeneşte, Orban este de înţeles.

Iohannis nu a păţit niciodată nimic încălcând Constituţia, deşi remediul este suspendarea din funcţie. Lălăiala fudulă a Guvernului Orban a făcut ca România, odată cu introducerea unor relaxări, să treacă inerent şi pragul cazurilor de infectare, în condiţiile lipsei legislaţiei constituţionale aferente. Gândirea guvernanţilor noştri şi-a avut izvor de undeva, din zona turului pantalonilor, internând obligatoriu pe asimtomatici COVID-19 şi lăsând bolnavii non-covid să zacă pe dinafara spitalelor.

Decizia CCR a intrat în vigoare pe 2 iulie, când au început externările la cerere. După cinci zile, pe 8 iulie, în România s-a înregistrat un nou vârf, de 555 infectaţi. Care este legătura dintre acest vârf şi Decizia CCR? Legătura este doar în capul lui Ludovic Orban, care se numeşte manipulare electorală.

Primarului romaşcan, liberalului Micu Lucian, i se normalizează calea spre un nou mandat

În luna aprilie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în perioada 2012-2016, actualul primar al Romanului, Micu Lucian, a ocupat funcţia de viceprimar, aflându-se într-o totală stare de incompatibilitate, fapt sesizat de Agenţia Naţională de Integritate. Incompatibil fiind, acesta nu ar mai fi avut dreptul să candideze, în 2016, pentru funcţia de primar, pe care de altfel a şi obţinut-o.

Consilierii municipali ai Romanului au gândit un soi de recurs în casaţie, după mintea lor, sub forma unei hotărâri de consiliu local, cu care au sperat să anuleze efectul imediat şi normal al deciziei ICCJ. Cei 20 de consilieri care au votat magistrala hotărâre ar trebui să nu mai primească mandat de încredere, pentru un nou mandat. Printre cei 20 de consilieri votanţi sunt şi şase consilieri PSD, care au fost suspendaţi din calitatea de membri ai partidului. Frecţie la un picior de lemn. Ar fi trebuit daţi afară din partid, nu atât pentru blatul lor, cât mai ales pentru amatorismul legislativ, cu iz penal, de care au dat dovadă.

Efectul NORMAL şi imediat, al deciziei ICCJ, era ca mandatul primarului să înceteze imediat prin simpla formalitate de semnare de către prefect a ordinului de încetare a mandatului. Cu atât mai NORMAL cu cât prefectul George Lazăr este jurist de profesie şi a mai fost pe această funcţie vreo 13 luni, în 2013 – 2014, când bănuiesc că a deprins primele taine ale funcţiei.

În noaptea unor cuţite lungi, din 11 decembrie 2019, Guvernul Orban a destituit 30 de prefecţi, ocazie cu care a fost reînnoit şi mandatul domnului Lazăr, a cărui activitate de membru PNL a încetat tot atunci. La a doua înscăunare ca prefect, George Lazăr promitea cetăţenilor nemţeni că „voi fi foarte transparent în luarea deciziilor“. Deoarece incompatibilitatea dovedită a primarului Micu Lucian atrage după sine şi interdicţia de a mai candida pentru vreo funcţie în administraţia publică, prefectul Lazăr nu se grăbeşte cu eliberarea din funcţie a acestuia.

Se profită şi de faptul că legea permite lungirea procedurii de punere în aplicare a deciziei ICCJ până la 6 luni. Adică, alegerile din septembrie îl pot găsi pe Micu Lucian pe funcţie, pentru a organiza propria alegere. Una este ca Micu Lucian să candideze pentru un nou mandat, de pe funcţia de primar şi cu totul alta este ca atunci să fie un simplu cetăţean. Domnul prefect, din înţelepciunea sa juridică, ne previne că interdicţia lui Micu Lucian s-ar putea să fi fost prescrisă, cântând astfel în struna consilierilor romaşcani.

Se înscăunează în „normalitatea“ promisă, tendinţa de a fi contestate deciziile instanţelor, a ICCJ-ului şi a CCR-ului. Toată transparenţa prefectului se rezumă la declaraţia lui că „nu ne grăbim, trebuie să ne asigurăm că luăm cea mai bună decizie în cazul primarului Lucian Ovidiu Micu“.

Păi, parcă ştiam că decizia a luat-o Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Domnul prefect poate doar să ia notă de această decizie. În acest context, nu-mi rămâne decât să caut noile înţelesuri ale termenului de „normalitate“.

Citește știrea

Trending