Publicitate

Există intuiţii profunde în conştiinţa popoarelor, în virtutea cărora, în momentele de cumpănă, ele îşi încredinţează soarta în singurele mâini care o pot apăra cu vitejie şi o pot transmite neîntinată urmaşilor. De numele voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt sunt legate întărirea autorităţii domneşti, organizarea şi prosperitatea economică a ţării, apărarea independenţei statului moldovean printr-un şir de victorii de prestigiu, care au oprit înaintarea stăpânirii otomane. Documentele de păstrate la Filiala Arhivelor Naţionale din Judeţul Neamţ consemnează cinstirea voievodului, rămas în conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri, în balade şi legende, cu ocazia comemorării a 400 de ani de la trecerea în eternitate a celui ce a păstorit Moldova în glorie şi prestigiu nemaiîntâlnit. Astfel, în fondul familial Sturdza-Miclăuşeni, precum şi în fondurile Revizoratul Şcolar Judeţul Neamţ şi Documente şi scrisori răzleţe sunt informaţii deosebit de valoroase care se referă la comemorarea domnitorului în ziua de 2 iulie 1904, în toate şcolile primare şi gimnaziale, în biserici şi în alte instituţii din judeţ. Din corespondenţa dintre Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice cu Ministerul de Război, aflăm că s-au luat măsuri pentru aniversarea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare prin serbări în toate şcolile din ţară, printr-un serviciu religios în care să se pomenească marele domn cu căpitanii şi ostaţii lui, urmat de coruri şcolare şi de discursuri, încă din 25 februarie 1904, când se dă o circulară către toate şcolile din ţară, de către ministerul de resort. Pe meleagurile dintre Bistriţa, Moldova şi Siret s-au oficiat, în instituţiile amintite, începând de la ora 9 dimineaţa (2 iulie 1904, n.n.), o panachidă pentru pomenirea lui Ştefan-Vodă, a căpitanilor şi ostaţilor lui, căzuţi în lupta pentru apărarea şi întregirea pământului românesc. Stau mărturie comemorările care au avut loc în şcolile din comunele Bălţăteşti, Bîra, Bârgăoani, Bozieni, Filioara, Dobreni, Dragomireşti, Dulceşti, Girov, Gherăieşti, Gârcina, Grumăzeşti (Elisabeta Doamna), Sagna, Talpa, Săbăoani, Timişeşti, Urecheni, Valea Ursului etc. La aceste manifestări s-au recitat poezii ca: Ştefan cel Mare la Cetatea Neamţului, Daniil Sihastru, Peneş Curcanul, Santinela Română, Mult e dulce şi frumoasă limba ce vorbim, Tatăl lui Neacşu, Odă ostaşilor români, Deşteaptă-te române, Trăiască Regele, Şoimii de la Războieni, inclusiv povestirile Ştefan cel Mare şi Codru, Plugarul român şi O povestire istorică a bătăliei de la Războieni. La sfârşit de veac XIX şi începutul secolului al XX-lea, figura voievodului strălucea în conştiinţa românilor şi oamenilor din această parte a ţării, asemenea altor mari conducători de ţară din Evul Mediu românesc: Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul etc. Aşa cum spunea învăţătorul Nicolae Teofănescu din Gârcina, la serbările de sfârşit de an, în 1904, aceşti domni au luptat contra duşmanilor punându-şi viaţa în pericol de moarte, numai pentru a ne lăsa nouă, urmaşilor, o ţară bogată şi frumoasă. Se sublinia, în acelaşi timp, vitejia fără seamăn a oştenilor lui Ştefan, precum şi tactica de luptă justă în faţa puhoiului turcesc.

Eşarfa de la 1883

Se ştie că perioada din primăvara anului 1457, de la 14 aprilie şi până la 2 iulie 1504, timp de 47 de ani, cât a durat domnia Moldovei sub Ştefan cel Mare şi Sfânt, a fost cea mai fertilă din întreg Evul Mediu românesc. În Arhivele nemţene, se păstrează unele documente inedite, cu privire la marele voievod moldovean în rândul locuitorilor din această parte a ţării. În acest sens, amintim o eşarfă din borangic, datând din 5 iunie 1883, având ca editor pe Em. Negruzzi şi autor pe Roteanu, în care este reprezentată statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Piaţa Mihail Kogălniceanu din Piatra Neamţ, înconjurată de două desene cu victoriile în luptă ale marelui domnitor. Este vorba de Bătălia de la Baia (14-15 decembrie 1467) cu armata ungară condusă de regele Matei Corvin şi Bătălia de la Cosmin (Codrii Cosminului cu armata polonă condusă de regele Ioan Albert); alte două desene reprezintă: primul, pe Ştefan cel Mare la Cetatea Neamţ (după bătălia de la Războieni din 26 iulie 1476, apropo de poezia Muma lui Ştefan cel Mare al lui Dimitrie Bolintineanu) şi al doilea, Testamentul politic al lui Ştefan cel Mare la 1504 (amintind piesa de teatru al lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea – Apus de soare, în care voievodul moldovean spune credincioşilor săi că „Moldova nu este a mea, nu este a voastră, ci este a urmaţilor urmaşilor voştri în vecii vecilor“); partea de sus cuprinde, de o parte şi de alta a eşarfei, steagul Moldovei cu zimbrul. Amintim şi faptul că, în unele locuri, s-au păstrat legende referitoare la strategiile folosite de Ştefan cel Mare în urma unor înfrângeri vremelnice, aşa cum a fost cea de la Valea Albă, Războieni. Astfel, este consemnat în Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ al lui C. D. Gheorghiu (1890), un deal numit Cetăţuia din partea de nord a comunei Ruginoasa, cu povîrniş de 290 de metri înălţime. Aici se observă la sfârşitul veacului al XIX-lea, pe coastele sale de jur împrejur, nişte urme de valuri ce par a fi fost odinioară marginile şanţurilor unui lagăr întărit, precum şi nişte ridicături ce formau apărările lor. Legenda spune că, în acest loc, viteazul domnitor s-a retras cu rămăşiţele oştirii sale în urma războiului de la Valea Albă, dealul fiind acoperit de codri seculari. Toate acestea demonstrează iubirea de către locuitorii acestor plaiuri moldave faţă de marele conducător de neam, pentru faptele sale de vitejie în apărarea fiinţei noastre naţionale. (Profesor Gheorghe RADU)

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.