Publicitate

Lupta pentru desăvârşirea unităţii naţionale şi statale a intrat într-o nouă fază spre sfârşitul Primului Război Mondial, finalizându-se în anul 1918. Prăbuşirea ţarismului rus a răsunat ca un îndemn înflăcărat la lupta pentru realizarea aspiraţiilor de libertate şi unitate cu naţiunea română a fraţilor basarabeni. După cum se ştie, în contextul istoric dat, la 27 martie 1918, Basarabia s-a unit cu România prin hotărârea Sfatului Ţării, constituit pe bază de alegeri, acum 100 de ani. În provinciile româneşti din Austro-Ungaria, vestea unirii fraţilor basarabeni cu patria mamă a trezit speranţe şi a impulsionat lupta pentru eliberarea naţională. Marile manifestaţii şi demonstraţii organizate în tot anul 1918, participarea românilor la cauza unirii şi acţiunile iniţiate de asociaţiile şi societăţile culturale exprimînd actul de voinţă al întregii naţiuni. Atitudinea populaţiei din România, în frunte cu marii oameni politici ai vremii, a contribuit în mod decisiv la grăbirea procesului de lichidare a unui regim despotic şi agresiv, la sfărâmarea cătuşelor asupririi naţionale în tot Imperiul Austro- Ungar. Rând pe rând s-au eliberat şi s-au constituit în state proprii sârbii, cehii, polonezii, românii. Într-un strâns parallelism, se desfăşoară şi evenimentele din Transilvania. La 18-31 octombrie 1918, s-a constituit Consiliul Naţional Român Central, unicul for care reprezenta voinţa poporului român, alcătuit din şase social- democraţi şi şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român. Pe întreg teritoriul Transilvaniei, s-au format consilii naţionale regionale, locale şi gărzi naţionale, ca organe ale unei largi mişcări burghezo-democratice, ce activau sub conducerea Consiliului Naţional Roman Central. Evenimentele din Transilvania au influenţat şi au grăbit, la rândul lor, desfăşurarea celor din Bucovina. La 25-28 noiembrie 1918, Congresul Reprezentanţilor Populaţiei din Bucovina, prin hotărâre unanimă, au decis unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu România. Adunarea de la 1 Decembrie 1918 a adoptat istorica Declaraţie de la Alba Iulia, prin care Marea Adunare Naţională a proclamat solemn Unirea Transilvaniei şi Banatului cu România pentru toate veacurile. Trebuie să arătăm că istoricul act al Unirii Transilvaniei cu România a găsit sprijin şi în rândul reprezentanţilor progresişti ai poporului maghiar, ca şi ai celor aparţinând naţionalităţilor conlocuitoare din Transilvania, interesaţi în lichidarea opresiunii naţionale şi sociale. Astfel, în manifestul din 3 noiembrie 1918, semnat de cei mai de seamă reprezentanţi ai vieţii culturale şi obşteşti ungare, printre care Ady Endre, Bartok Gyorgy, Kodaly Zoltan, Varga Jeno, se spunea: „Faţă de naţiunile surori nu avem nici o pretenţie! Şi noi ne considerăm o naţiune reînnoită, o forţă acum eliberată pe ruinele monarhiei. Ne trezim uşuraţi la conştiinţa faptului că nu mai suntem forţaţi să fim stîlpii asupririi. Să trăim unul lângă altul în pace, ca naţiuni libere cu alte naţiuni libere“. La rândul său, prefectul maghiar al judeţului Arad, doctor Varjassy Lajos, afirma: „Eu găsesc cât se poate de natural ca un popor plin de demnitate să nu mai vrea să tolereze robia – cum nici noi (ungurii, n. n.) – nu am tolerat-o faţă de Austria“. În ianuarie 1919, printr-un manifest, s-a adus la cunoştinţă publică hotărârea populaţiei săseşti de unire cu România, trimiţându-se poporului român salutul frăţesc cu urările cordiale la îndeplinire a idealurilor sale naţionale. Aceeaşi atitudine au adoptat şvabii din Banat, care întruniţi la Congresul de la Timişoara, ale cărui lucrări s-au desfăşurat în august 1919, şi-au exprimat ataşamentul faţă de România, considerând că hotărârea de la Alba Iulia este o chezăşie pentru dezvoltarea etnică şi culturală. Totodată, în ianuarie 1919, populaţia evreiască din Transilvania a aderat şi ea la hotărârea de unire a Transilvaniei cu România şi făurirea statului naţional unitar român. Tratatele de pace de la Saint Germain (1919), Trianon şi Paris (1920) au consfinţit pe plan internaţional o situaţie de fapt, creată de lupta popoarelor pentru libertate şi unitate naţională, evenimentele de acum 100 de ani.

(Prof. Gheorghe RADU)

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.