Publicitate

■ mii de credincioşi au participat sîmbătă la ceremonia de proclamare a canonizării Sfîntului Gheorghe Pelerinul ■ „Acest om a fost stîlp şi prezenţă a lui Dumnezeu în viaţa cetăţii” a rostit IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ■ înaltul ierarh a oferit parohiei din Piatra Neamţ o raclă cu un fragment din moaştele Sfîntului Gheorghe, purtate apoi în procesiune prin oraş ■

Ziua de 23 iunie 2018 va rămîne în amintirea a mii de pietreni care au participat cu entuziasm la ceremonia de proclamare locală a canonizării Sfîntului Gheorghe Pelerinul. Evenimentul religios a avut loc la Biserica Sfîntul Ioan Domnesc din Piatra Neamt, în prezenţa IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi ai altor ierarhi, precum şi a numeroşi clerici şi credincioşi. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, PS Ignatie, Episcopul Huşilor şi PS Macarie, Episcopul Europei de Nord, au oficiat slujbele de seară şi ceremonia de proclamare a canonizării pe scena amenajată în apropierea bisericii ctitorită de Ştefan cel Mare. „Cine a fost acest sfînt? Cum s-a nevoit? De ce-l cinstim? Pe lîngă cele deja enunţate în decizia Sfîntului Sinod al Bisericii noastre cu privire la acest lucru, pot doar atît să spun: Sfîntul Gheorghe Pelerinul şi ceilalţi asemenea lui au fost trimişi pe pămînt tocmai pentru că noi, oamenii, de cele mai multe ori, am pierdut calea cea autentică a Evangheliei. Rostim de multe ori pe zi Rugăciunea «Tatal nostru» şi spunem «precum în Cer, aşa şi pe pămînt», dar numai oameni ca Sfîntul Gheorghe Pelerinul au trăit aici pe pămînt deja în ambianţa cea sfîntă a Împărăţiei Cerurilor, adică au coborît Cerul pe pamînt sau, prin ei, pămîntul s-a ridicat la Cer. Îl putem numi ca pe un alt Ilie, care a primit prin post şi rugăciune atîta putere de la Dumnezeu, încît poruncea norilor să plouă şi ploua, poruncea cerului sa înceteze ploaia şi înceta. Aşa şi Sfîntul Gheorghe poruncea trenului să pornească sau să oprească; cei care aţi citit viaţa lui şi mărturiile contemporanilor săi ştiţi foarte bine la ce mă refer. Mărturiile, în mod special a celor din Piatra Neamţ, fie că erau ortodocşi, catolici, evrei, unii chiar atei, adeveresc că acest om a fost stîlp şi prezenţă a lui Dumnezeu în viaţa cetăţii de atunci. A fost diamant strălucitor pentru că s-a format în adîncimi de smerenie, de rugăciune şi de psaltire. A fost om de esenţă pură, pentru că ajunsese la ceea ce ar trebui să ajungă în cele din urmă tot creştinul: inima curăţită de tot păcatul, minte luminată cu puterea Duhul Sfînt, trup şi suflet despătimite cum rar se întîmplă chiar şi în viaţa monahală. Dăm slava lui Dumnezeu că s-a împlinit şi această lucrare, astfel încît ceea ce era în mintea şi evlavia multor credincioşi, a măicuţelor de la Mănăstirea Varatic şi a multor oameni mai în vîrstă, să se împlinească, anume ca Moşul Gheorghe Lazăr, aşa cum îl ştiau toţi, să devină Sfîntul Gheorghe Pelerinul şi să fie cinstit de toţi credincioşii“, a rostit IPS Teofan în cuvîntul său de binecuvîntare şi de învăţătură. La final, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a oferit parohiei din Piatra Neamţ o raclă cu un fragment din moaştele Sfîntului Gheorghe Pelerinul, acestea fiind purtate apoi în procesiune pe traseul: Biserica Sf. Ioan Domnesc – Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlău – CJ Neamţ – Biserica Sf. Ioan Domnesc.

Sfîntul desculţ care ştia Psaltirea pe de rost

Sfîntul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Şugag (Alba) . După ce a trait 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviinţarea soţiei, a luat hotărîrea să meargă la Ierusalim, ca pelerin. Luînd cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos pînă la Constanţa, apoi cu vaporul pînă la Ierusalim. Apoi s-a dus şi la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoinţă aspră şi post, în pustia Egiptului de Sus. La un moment dat, suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în rabdare şi în smerenie, a decis să umble desculţ şi cu capul descoperit pînă la sfîrşitul vieţii, indiferent de anotimp. După ce a mers în pelerinaj şi la Sfîntul Munte Athos, s-a întors în satul sau, dar n-a rămas mult timp aici, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, facîndu-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării. În 1895 a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfîntul Ioan Domnesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile oraşului, şoptind neîncetat psalmi, desculţ şi cu capul descoperit, vara şi iarna. În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moş Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai cînd ţara intra în război, iar clopotarul bisericii din Piatra Neamţ urca să tragă clopotele, aşa cum proorocise Sfîntul. După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrînd să-i mute cinstitele moaşte la Rîşca, a venit cu căruţa la Piatra Neamţ şi, dezgropîndu-le şi punîndu-le într-un sicriaş, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rînduială, căruţa nu a ajuns la Rîşca, ci la Mănăstirea Văratic, în a cărei gropniţă au şi fost aşezate pînă astăzi. Nevoitorul Gheorghe Lazăr a fost canonizat în cadrul şedinţei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române din data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august, iar pe 25 martie 2018 Patriarhul Daniel a prezidat la Iaşi ceremonia de proclamare. T. RUSU/ doxologia.ro.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.