Contactează-ne

Cultural

„Scene“ triste fără artistul nemţean Nelu Hongu

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ fostul militar, interpret, culegător şi prezentator de folclor s-a stins la vîrsta de 62 de ani

Unul dintre îndrăgiţii culegători şi interpreţi de folclor din judeţul Neamţ, Nelu Hongu, care reprezenta mai ales zona Romanului, s-a stins fulgerător, la vîrsta de 62 de ani, decesul acestuia fiind anunţat de către apropiaţi în cursul zilei de joi, 25 octombrie. Ironia sorţii a făcut ca acesta să treacă în nefiinţă taman de Ziua Armatei, instituţie pe care a reprezentat-o cu mîndrie, din postura de ofiţer, zeci de ani. Vestea morţii lui Nelu Hongu, cel mai probabil pe fondul unei afecţiuni cardiace, s-a răspîndit cu repeziciune în mediul virtual, interpretul fiind foarte cunoscut mai ales în zonele comunelor de lîngă Roman. De altfel, de ani de zile, în special de cînd a ieşit la pensie, acesta, implicat inclusiv în proiectele Centrului pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare, era nelipsit de la zilele localităţilor nemţene. Avea o prezenţă plină de bună dispoziţie, de fiecare dată, o vivacitate uşor de transmis publicului şi un respect faţă de meserie care l-au făcut să fie, de fiecare dată, foarte îndrăgit. Una dintre ultimele manifestări la care a fost prezent a fost cea din zomuna Bîra, acolo unde i-a încîntat pe localnici, la Ziua Recoltei. „Am auzit această veste tragică şi că s-a stins îndrăgitul Nelu Hongu. A fost prezent şi la noi, destul de recent şi, parcă, pot să spun că se simţea ceva mai obosit. Parcă îl tulbura ceva, nu ştiu dacă problemele de sănătate sau alte chestiuni, personale. Probabil îl ajunseseră şi anii de scenă, viaţa artiştilor nefiind uşoară. Sincere condoleanţe familiei îndoliate, Dumnezeu să-l ierte, este o pierdere grea“, a menţionat Dănuţ Petrariu, primarul comunei Bâra. De precizat că Nelu Hongu, în ciuda unor probleme de sănătate care par să-l fi frămîntat, nu a renunţat nici pînă în ultima clipă la pasiunea sa pentru folclor, acesta trebuind, în zilele următoare, să înceapă o colaborare pentru realizarea unor emisiuni cu postul local de televiziune CNS însă… n-a mai apucat. Îndrăgitul interpret şi prezentator, al cărui caz tragic a fost mediatizat în întreaga ţară, era originar din satul Galbeni, comuna Filipeşti, de la limita Bacăului cu Neamţul. A fost iniţiator a numeroase proiecte culturale şi, în egală măsură, a sprijinit tinerele talente în domeniul folcloric al judetului. A fost, în egală măsură, colaborator important al ansamblului Floricică de la Munte Piatra Neamţ, mai ales după ce a trecut în rezervă de la unitatea militară din Roman în care activase. De asemenea, Nelu Hongu a scris versuri, a compus melodii, a organizat sau a prezentat spectacole, a sprijinit activitatea ansamblurilor folclorice de adulţi sau de copii dar, peste toate, a urcat pe scenă în sute de spectacole din Neamţ şi din ţară încîntînd mii de oameni. Apropiaţii îl descriu ca pe un om plin de energie care ştia să molipsească inclusiv în momente nu tocmai vesele pe toţi cei din jur cu voie bună. „Un om deosebit, ce întotdeauna, cînd ne-am întîlnit prin spectacole, a ştiut să mă prezinte într-un mod deosebit publicului spectator! Regrete maestre Hongu Nelu şi Domnul să îţi vegheze drumul spre Ceata Lui şi somnul cel de veci! Amin“, a scris interpretul de muzică populară Ionuţ Vieru.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Pe Ceahlău, credinţă şi mister

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ de Schimbarea la Faţă, este hramul Schitului Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt ■ la pelerinajul la aşezământul de pe creasta muntelui este aşteptat şi IPS Teofan, mitropolitul Moldovei ■ alţi turişti vor sosi pe Ceahlău pentru a observa piramida holografică ■

Masivul Ceahlău va fi luat cu asalt, pe 6 august 2020, chiar dacă pandemia de coronavirus a dat peste cap viaţa codidiană, de credincioşi şi turişti pasionaţi de ascensiuni şi paranormal, data menţionată având conotaţii speciale în această zonă a ţării.

În ziua menţionată, când în calendarul ortodox se sărbătoreşte Schimbarea la Faţă, are loc marele pelerinaj la Schitul Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, fiind hramul aşezământului de la cota 1.750 metri, în fruntea cortegiului care urcă fiind aşteptat să fie IPS Teofan, mitropolitul Moldovei, care continuă, an de an, tradiţia instituită cu mulţi ani în urmă de PF Daniel.

Celălalt motiv pentru care, pe 6 august, Ceahlăul este destinaţia multor turişti este straniul şi unicul fenomen din românia, care se produce doar în această zi, la răsăritul soarelui, piramida spaţială sau holografică – o fantastică imagine tridimensională. Ea se observă de pe Vârful Toaca (1.902 metri) doar dacă este senin şi are o explicaţie ştiinţifică, dar este înconjurată şi de o aură de mister.

Dacă pentru pelerini şi montaniarzi urcarea pe Ceahlău este aşteptată cu nerăbdare, pentru alţii aduce temeri. Având experienţa anilor trecuţi şi a ultimelor week-end-uri din acest an, salvamontiştii se aşteaptă ca în masiv să ajungă circa 2.000 de oameni, sunt convinşi că vor fi solicitaţi în diverse situaţii, plus că epidemia de coronavirus impune alte reguli şi pe munte. Cum vor fi respectate, nimeni nu poate spune.

„Nu are nimeni vreo pârghie prin intermediul căreia să poată fi interzis accesul credincioşilor şi turiştilor pe Ceahlău. Recomand tuturor mare atenţie, să fie echipaţi corespunzător, să aibă mare grijă la ce alimente consumă şi să se hidrateze foarte bine. Sunt şi aceste vremuri tulburi, pandemice, şi trebuie respectată distanţa socială, că de mască nu se pune problema la efortul pe care-l presupune atât urcarea, cât şi coborârea“, a declarat Raul Papalicef, şeful Salvamont Neamţ. Acesta are şi alte recomandări pentru cei care se vor aventura pe munte de Schimbarea la Faţă:

„Important este să fie foarte bine echipaţi, şi contra sumei 15 lei, oricine poate să-şi cumpere o lanternă frontală cu care se poate descurca să vadă marcajele şi după lăsarea întunericului. Toţi cei care se rătăcesc noaptea pe munte au un punct comun, nu au lanterne normale, ci se bazează doar pe lanterna de la telefon cu care, în cel mai bun caz poţi să-şi vezi vârful bocancilor, sau foloseşti lumina telefonului pentru a-ţi deschide uşa la casă pe întuneric“.

Salvamontistul speră ca în masiv, în zi de sărbătoare, să nu fie mai aglomerat decât în ultimele două week-end-uri şi trage nădejde să nu fie nevoie de intervenţia lor, iar dacă va fi să fie, „să dea Domnul să fie cazuri uşoare“. Pelerinajul la schitul de lângă cabana Dochia face parte din manifestările religioase dedicate sărbătoririi zilelor sfinţilor din Neamţ. Sunt omagiaţi Sfântul Ioan Iacob (Hozevitul) de la Mănăstirea Neamţ (5 august) şi Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august), ocrotitori ai unor mănăstiri şi schituri din zonă. Cât priveşte cealaltă atracţie a zilei de 6 august, piramida holografică, ea se observă de pe Vârful Toaca (1.904 metri) doar dacă este senin şi are o explicaţie ştiinţifică, dar este înconjurată şi de mister.

Unul dintre care de peste 15 ani studiază fenomenul, Mihai Marin, din Piatra Neamţ, pasionat şi de fotografie, explică ce se petrece: „E o compunere de patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar sub acţiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică şi mai joasă, face altă umbră. La fel, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, datorită poziţiei soarelui, umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide“.

Citește știrea

Actualitate

Veronica Micle, au trecut 131 de ani de la trecerea în veşnicie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Casa Memorială din Tîrgu Neamţ este deschisă celor interesaţi de viaţa şi opera muzei lui Mihai Eminescu

S-au împlinit, pe 3 august, 131 de ani de trecerea la cele veşnice a poetei Veronica Micle, muza lui Mihai Eminescu. Uşa Casei Memoriale din Tîrgu Neamţ este deschisă în continuare celor interesaţi de viaţa şi activitatea literară a poetei.

Expoziţia permanentă a fost reorganizată ultima dată în 2010. Prima încăpere cuprinde mai multe vitrine, obiecte personale şi panouri care prezintă biografia Veronicăi, prietenia dintre ea şi Eminescu, fotocopii după manuscrise, corespondenţă, documente şi cărţi, mărturii contemporane referitoare la personalitatea poetei, dar şi opinii privitoare la creaţia sa literară.

În cea de-a doua încăpere pot fi văzute piese de mobilier şi îmbrăcăminte, specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, care ilustrează fidel ambianţa epocii, mai ales că unele au aparţinut familiei poetei. În a treia sală s-a recreat spaţiul de lucru al Veronicăi Micle, piesa de rezistenţă fiind chiar biroul la care ea a scris o parte dintre poeziile sale şi scrisorile către Eminescu.

Mai pot fi admirate aici şi alte obiecte de valoare: un suport de argint pentru cărţi, oglinda mare din cristal, piese de mobilier. Casa în care a locuit vremelnic Veronica Micle a fost construită în 1834 de călugării de la Mănăstirea Neamţ, fiind cumpărată de mama scriitoarei în 1850. Clădirea este construită din lemn şi cărămidă, în cel mai autentic stil românesc, constituind o preţioasă relicvă a veacului trecut.

Poeta a primit-o ca dar de nuntă în 1864, cu prilejul căsătoriei cu Ştefan Micle, profesor la Universitatea din Iaşi, cu care a avut două fete. În 1872, la Viena, l- a cunoscut pe Mihai Eminescu, legîndu-se ulterior o afecţiune puternică care i-a marcat existenţa.

După moartea poetului, în 1889, s-a retras la Văratec şi a decedat în acelaşi an, în ziua de 3 august. Casa de la Tîrgu Neamţ a fost declarată monument istoric la iniţiativa preotului Constantin Mătasă, iar în 1982 a intrat în administrarea Complexului Muzeal Neamţ şi a fost restaurată după planul original, fiind deschisă publicului începînd cu 1984.

Citește știrea

Actualitate

„În ţinutul mănăstirilor, pe urmele plăieşilor“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ acesta este titlul monografiei comunei Crăcăoani, care a văzut lumina tiparului la Editura Cetatea Doamnei ■ autori sînt profesor doctor Daniel Dieaconu, profesor Dionisie Savin şi învăţător Ilie Alexandru ■ „Vă invităm să descoperiţi prin această monografie o localitate frumoasă ca, de altfel, toate din ulucul subcarpatic nemţean, cu o istorie bogată, cu o viaţă spirituală intensă, aşa cum este firesc în ţinutul mănăstirilor“, spun semnatarii volumului, îndemnînd la lectură ■

„Această unitate administrativă se trage dintr-un teritoriu pe domeniul domnesc, un fost sat răzeşesc, ce a devenit sat mănăstiresc, trecînd de la un arendaş la altul, pentru ţăranul de valea Cracăului fiind puţine perioadele de linişte.

Nici Cuza nu a putut să ostoiască foamea de pămînt a ţăranului şi abia reforma de după marele război a făcut pe cei mai mulţi dintre săteni să devină proprietari.

De-a lungul timpului oamenii locului erau de multe ori siliţi să muncească pe moşii străine, încercînd să-şi asigure cele necesare traiului din creşterea vitelor, din exploatarea şi prelucrarea lemnului, cărăuşie, exploatarea pietrei de construcţie sau a varului“, se arată în cuvîntul de deschidere a unei lucrări, ce a văzut lumina tiparului la Editura Cetatea Doamnei.

Monografia, care este intitulată „În ţinutul mănăstirilor, pe urmele plăieşilor – Crăcoani“, a fost alcătuită de trei autori, profesor doctor Daniel Dieaconu, profesor Dionisie Savin şi învăţător Ilie Alexandru şi începe cu un „necesar studiu geografic“, care prezintă toate cele „pe care Dumnezeu le-a dăruit omului de pe aceste locuri: ape, pămînturi, flori şi arbori, animale, munte şi şes, ploi şi vînturi…“.

„Prezentarea istoriei comunei a respectat criteriul cronologic, excursul abordat trecînd prin fiecare epocă cu luminile şi umbrele sale. Am acordat o atenţie deosebită şcolii, vieţii religioase şi aspectelor etnografice, cărora le-am dedicat capitole separate.

Sursele de informare au fost diverse, de la arhive, colecţii de documente, cărţi vechi, studii istorice, memorialistică la studiilegeografice, monografiile locale, publicate sau aflate în manuscris, texte ale învăţătorilor sau profesorilor comunei“, afirmă autorii. De mare interes a fost volumul coordonat de revizorul şcolar Constantin Luchian, ce a cules date de la învăţători pînă la 1935.

Despre comuna Crăcăoani a mai consemnat Gheorghe Săvinescu. Pentru evoluţia proprietăţii funciare în secolul al XIX-lea de mare folos a fost lucrarea prof. dr. Mihai Şurubaru, care a ajutat la ilustrarea perioadei de zbucium pentru satele ce ţineau de Mănăstirea Buhalniţa.

„La aceste lucrări s-au adăugat, cele aparţinînd lui Neculai Frăsinel şi Doina Verdeş, universitari la Timişoara cu rădăcini la Crăcăoani, care au realizat două studii dedicate comunei, un studiu alcătuit de Constantin Luchian, «Locuri, oameni, şcoli de pe plaiuri nemţene,- călăuză pentru iubitorii de drumeţie, date monografice culese cu contribuţia învăţătorilor din judeţul Neamţ pînă la anul 1935, Piatra-Neamţ, 1996».

De un real folos au fost şi alte informaţii ale unor oameni de cultură cu vocaţie scriitoricească. Menţionăm şi lucrarea de mare dimensiune şi valoare intitulată sugestiv «Neamţul, ţinutul tezaur. Monografie», la care a colaborat Dionisie Savin, trăitor pe valea Cracăului din munte, călăuza noastră în ale documentării“, se mai arată în cuvîntul de deschidere.

„Menţionăm faptul că autorii participă din 2014 la tabere ranger junior în Parcul Natural Vânători- Neamţ şi an de an sînt oaspeţi ai comunei de la poalele Stânişoarei“, a declarat profesor doctor Daniel Dieaconu unul dintre principalii autori ai monografiei, avîndu-i alături pe Dionisie Savin şi învăţătorul Ilie Alexandru din Grinţieş.

Să amintim şi dicţionarele geografice realizate la sfîrşitul veacului al XIX-lea, care le-au oferă informaţii deosebite în acţiunea de documentare. „Vă invităm să descoperiţi prin această monografie o localitate frumoasă ca, de altfel, toate din ulucul subcarpatic nemţean, cu o istorie bogată, cu o viaţă spirituală intensă, aşa cum este firesc în ţinutul mănăstirilor. Lucrarea se vrea şi considerăm că este o frescă a unei comunităţi cu o existenţă seculară, ce-a fremătat în umbra Cetăţii Neamţului şi a mănăstirilor şi care-şi află începuturile în vremea primilor muşatini“, au fost vorbele de încheiere a lucrării dedicate comunei Crăcăoani.

Cât despre localitate, pe pagina de internet a comunei, la „Descrierea evoluţiei istorice“ se arată că prima menţiune documentară este la 1399: „Primele date scrise despre existenţa aşezărilor oamenilor din satele comunei sunt din anul 1399, într-un hrisov a lui Iuga Voievod, în care se arată «că au dat Sarban Hindău pentru slujbele ce au făcut Domnitorilor de mai înainte precum şi Domniei Sale trei sate, unul Solomoneţii pe Topoliţa şi două sate, Muntenii şi Pinteceştii pe Cracău. Iar hotarul să fie hotarele vechi»“.

Citește știrea

Trending