Contactează-ne

Actualitate

Roman: Nici bîlciul nu mai e ce-a fost odată…

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ „Am venit încă de la deschidere în bîlci cu nepoata. Dar constat că nu mai are farmecul copilăriei noastre“, ne-a declarat o romaşcancă ■ bîlcenii spun că tineretul preferă acum alte distracţii ■

Dacă altădată bîlciul era cea mai aşteptată distracţie a romaşcanilor şi a sătenilor din comunele învecinate, de la an la an oamenii preferă alte feluri de divertisment. În iarmaroc veneau familii întregi, de la copilaşul în cărucior la bătrîneii cu cîrjă şi baston. Acum însă, obiceiul acesta începe să se piardă. Bîlciul descris atît de frumos în gazetele de altădată se organizează la Roman în perioada 28 iulie – 6 august, cînd este şi „temeiul“. Iarmarocul este o tradiţie seculară, încă din epoca medievală, care avea acest rol de relaxare, fiind şi locul unor tranzacţii comerciale. Anul acesta este şi primul an cînd n-a mai avut loc deschiderea oficială, moment la care participau de la primar, la ceilalţi membri ai comandamentului local de organizare: poliţie, jandarmerie, direcţie de sănătate publică, aleşi locali. „Bîlciul este organizat anul acesta în aceeaşi perioadă ca şi în alţi ani. La această ediţie, Direcţia Pieţelor a încheiat contracte cu 49 de agenţi economici şi a încasat din această activitate 118.000 lei, din parcuri de distracţie, terase de alimentaţie publică, comercializare haine de piele şi blană, comercializare de alte mărfuri nealimentare. Aşteptăm romaşcanii să petreacă cîteva ceasuri în bîlci, aşa cum o fac de ani de zile. Noi am asigurat un dispozitiv de ordine publică şi siguranţa celor care vin în bîlci sau a celor care au adus diverse utilaje este asigurată din punctul nostru de vedere. În perioada în care am pregătit deschiderea bîlciului, am igienizat toate spaţiile, am racordat utilajele la reţeaua de energie electrică şi am montat şi două camere de luat vederi. Credem că totul este în regulă“, a declarat Doiniţa Maftei,directorul Administraţiei Pieţelor. Redactorul Monitorul a luat la pas iarmarocul încercînd să vadă cît de mult s-au schimbat lucrurile. Şi a încercat să-şi amintească de vremurile în care această tradiţie era aşteptată, cu înfrigurare în fiecare casă, în special de cei mici. În satele dimprejurul Romanului familiile răsplăteau pe copiii ascultători cu o distracţie la iarmaroc, capul familei îmbarcîndu-i pe cei mici în căruţa trasă de cai. Treptat, pe lîngă negustorii şi vînzătorii de distracţie, iarmarocul a mai atras şi prin terasele la care mirosurile apetisante ale micilor şi cîrnaţilor sfîrîind pe grătare, udate din belşug cu o halbă de bere, nu puteau să nu stîrnească simţurile olfactive ale pofticioşilor. Şi dacă este să ne gîndim la vremurile copilăriei, nu se poate ca cineva să fi rămas indiferent la tarbele cu halviţă, baclava, gogoşi, vată de zahăr, clătite, porumb fiert, floricelele şi nelipsitul Kurtos. Dar unde e braga copilăriei celor din generaţia a treia? Unde sînt fetele îmbrăcate în pantaloni de mătase, galbeni, roşii şi albaştri şi tricouri vărgate, unde sînt clovnii şi unde-i Mărioara şi Vasilache? Unde-s înghiţitorii de flăcări, care îşi băgau o sabie în piept şi tot nu cădeau morţi? Unde-i roata norocului, aceea la care cu 10 bani cîştigai o solniţă , o farfurie sau o cană cu toartă? Cu 20 de bani puteai pleca acasă cu un lighean sau o căldare. Aceasta era atmosfera bîlciului moldav, de la Fălticeni pînă în Sudul Moldovei, descrisă de Ion Delamisa în cartea „Zăpezile copilăriei“. Dar astăzi lucrurile s-au schimbat şi chiar cei care se ocupă de cîteva generaţii de această îndeletnicire nu-i mai recunosc farmecul. „Sînt de origine din Roman şi cu asta mă ocup de trei generaţii. Acum am venit la Roman tocmai de la Fălticeni. Dar anul acesta vînzările sînt mai slabe ca în toţi ultimii ani la un loc. Cred că n-au mai venit cei de afară sau aceştia n-au mai trimis acasă bani, ca în alţi ani. Bîlciul era în primul rînd tradiţie, dar aceasta începe să dispară. Oamenii au alte priorităţi, alte preferinţe de distracţie. Bîlciul era mai ceva ca Revelionul. După atîţia ani, iujul cel mare nu mai are aceeaşi putere de atracţie. Tineretul nu mai are aceleaşi preocupări. Am o fată, dar ceea ce e sigur e că va face altă meserie, pentru că a văzut şi ea că viaţa de bîlcean e grea. Umbli ca ţiganul cu cortul şi, deşi avem rulote, cu un minim confort, nu e uşor de trăit în bîlci“, a spus unul din interlocutori. Nici pentru cei care vin în bîlci acesta nu mai reprezintă o atracţie. „Am venit încă de la deschidere în bîlci cu nepoata. Dar constat că nu mai are farmecul copilăriei noastre. Venim totuşi, an de an, pentru că e o tradiţie pe care dorim s-o păstrăm în amintirea copilăriei noastre, cu farmecul iujului mare şi al roţii care-şi dă ameţeli şi acum“, ne mărturiseşte o învăţătoare pensionară. Bîlcenii mai au o altă nemulţumire: aceea că, de cîţiva ani activitatea în bîlci a fost drastic redusă, orele în care muzica poate răsuna s-au limitat de maxim. „În alte oraşe programul este pînă la miezul nopţii. La Roman, la ora 10 trebuie să opreşti orice muzică. Şi apoi nesiguranţa creată de hoţii de buzunar e cea care-i determină pe oameni să renunţe la farmecul unei distracţii atît de vechi“, mai spune unul din bîlceni.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: S-a aruncat în faţa maşinii. A fost accidentat mortal

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident mortal, produs în condiţii mai puţin obişnuite, a avut loc, miercuri, 26 februarie, în localitatea Săcăluşeşti. Conform informaţiilor oferite de poliţişti, un bărbat de 55 de ani s-a aruncat în faţa unei autoutilitare ce mergea pe DN 15 C, fiind accidentat mortal.

“Din primele cercetări efectuate de polițiștii rutieri din cadrul Poliției orașului Tîrgu Neamț a reieșit faptul că, în timp ce un bărbat de 34 de ani, din Răucești, conducea o autoutilitară pe DN 15 C, din direcția Tîrgu Neamț – Piatra Neamț, în localitatea Săcălușești, un bărbat de 55 de ani, din Agapia, s-ar fi aruncat în fața vehiculului, fiind accidentat mortal.

Corpul neînsuflețit a fost transportat la Serviciul de Medicină Legală Neamț, în vederea efectuării necropsiei. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă  (moarte suspectă)”, au transmis reprezentanţii IPJ Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Prevenire pentru „ţepe“ prin metoda Accidentul

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ acţiunea oamenilor legii s-a desfăşurat în localitatea Brusturi ■ poliţiştii vin cu sfaturi şi recomandări utile ■

Oamenii legii din cadrul Postului de Poliţie Brusturi i-au informat pe cetăţeni cu privire la modalităţile de prevenire a înşelăciunilor, pornind de la premisa că există situaţii care pot favoriza producerea unei infracţiuni şi prin conduită preventivă acestea pot fi evitate.

Activităţile circumscrise iniţiativei de pe 23 februarie au vizat transmiterea de recomandări cu caracter preventiv prin distribuirea unor materiale informativ-preventive. Pentru a nu deveni victimă a acestui tip de înşelăciune, poliţiştii recomandă să fiţi prudenţi atunci cînd sînteţi apelaţi telefonic de persoane necunoscute. În astfel de cazuri, suspecţii utilizează calităţi false (avocat, procuror, poliţist, medic etc) şi solicită telefonic diferite sume de bani persoanelor alese la întîmplare.

„Dacă sînteţi contactat de către cineva care vă apelează în numele unei rude apropiate, solicitaţi-i acestuia o întîlnire directă şi anunţaţi poliţia la numărul de urgenţă 112, pentru a vă acorda sprijin, şi nu mergeţi la aceste întîlniri decît însoţiţi de reprezentanţii poliţiei“, se arată într-un comunicat al Poliţiei Neamţ. Nu oferiţi bani persoanelor necunoscute, oricare ar fi pretextul invocat de acestea. De regulă banii sînt ceruţi sub pretextul că rude apropiate au fost victimele unor accidente de circulaţie şi au nevoie de bani pentru intervenţii urgente medicale sau au fost reţinute de poliţişti pentru săvîrşirea unor astfel de fapte grave (cu victime decedate), iar sumele de bani sînt necesare pentru acoperirea pagubelor produse cu ocazia accidentelor de circulaţie. Nu vă bazaţi pe cele relatate de un necunoscut.

Escrocii mizează tocmai pe reacţia emoţională puternică de moment. Întrerupeţi imediat convorbirea şi sunaţi ruda pînă răspunde. Cîteva minute în plus nu pun pe nimeni în pericol. Chiar dacă cel care vă sună „vă recomandă” să fiţi discret sau vă spune că nu puteţi lua legătura direct cu ruda dumneavoastră, deoarece autorităţile i-au ridicat telefonul, nu vă încredeţi în el. Trebuie să ştiţi că telefoanele mobile ale celor implicaţi în accidente rutiere nu se confiscă. Accidentele de circulatie „nu se rezolvă” la telefon.

În cazul unui accident, nu există noţiunea de plată a unor despăgubiri, decît ca urmare a unei hotărîri judecătoreşti în acest sens sau prin societăţile de asigurări. Orice accident de circulaţie se soluţionează sau prin depunerea unei plîngeri la unitatea de politie, sau în cazul unor accidente soldate numai cu pagube materiale, înţelegerea amiabilă a părţilor, ceea ce presupune repararea daunelor folosind poliţa de asigurare auto obligatorie. Oricine poate fi victima unui accident, dar, într-un moment critic ca acesta, singura urgenţă este cea medicală şi nicidecum aspectul financiar. Atît victima, cît şi autorul unui accident nu au nevoie de bani că să primească îngrijiri medicale.

Citește știrea

Actualitate

Păzeşte-ne, Doamne, de ce-i mai rău!

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cum-necum, de parcă nu ne era de ajuns criza politică în care ne aflam, prin graţia pământească a politicienilor noştri care nu mai pun geană peste geană de grija şi binele românilor, uite că diavolul ne-a dat pe mâna afurisitului de virus încoronat.

Avem motive de îngrijorare?

Cred că da. Şi încă de profundă şi grea temere. Şi asta în condiţiile în care nu figurăm pe lista teritoriilor atinse, poate fiindcă mai suntem datori cu gripa aceea mai blândă şi cu rujeola (ce să mai vorbim de cancere şi de altele asemenea ?!?), cu care ne-am obişnuit precum calul… şi la care mai suntem datori cu obolul anual (deloc neînsemnat) de vieţi omeneşti. Ca să nu mai vorbim de leul costeliv, de exodul masiv de cetăţeni către societăţi mai bine aşezate şi de pârdalnica de sărăcie tot mai acoperitoare pentru arcul carpatic care ne adăposteşte.

Din păcate, cu toate miile de paturi rezervate carantinei şi izolării potenţialilor bolnavi, cu îndemnurile la rugăciunile şi speranţele într-o vreme mai caldă, neagreată de ucigaş, efectele pandemiei pot deveni devastatoare de la o clipă la alta. Şi pe termen lung. Lung de tot şi care poate pune în operă principiul „scapă cine poate“. Şi cum cei mărunţi, săraci şi necăjiţi pot mai puţin, este lesne de înţeles cine va da tributul cel mai mare şi de toate soiurile.

Doamne păzeşte – o nenorocire nu vine niciodată singură – de o foamete cumplită, la scară mondială, de un cutremur devastator sau chiar de o bombă nucleară lansată de un descreierat dornic să ajungă mai curând în cer, previzibile şi oricând posibile.

Nu ştiu ce să spun, am gândit adesea şi am recunoscut perfecţiunea naturii, care nu greşeşte niciodată. Departe de mine gândul s-o judec, dar uneori mi se pare că, totuşi, prea multe poveri a pus pe umerii şi grumazul bietului om. Aproape că nu există individ care să fie ferit de tot felul de încercări dintre cele mai grele. Cred că natura putea găsi soluţii mai adecvate pentru om. Sigur că sunt copleşit de teama de a nu greşi, dar uneori am impresia că natura (sau poate Dumnezeu) a fost mult mai grijulie cu celelalte vieţuitoare ale pământului decât cu omul. După ce i-a oferi acestuia o superbie şi o măreţie inegelabile, tocmai spre final, când ar avea mai multă nevoie de sprijin, şi toiag, natura îşi ia mâna de pe el. Nu, nu, nici o moarte nu e demnă, frumoasă. Poate doar cei care părăsesc lumea în somn şi continuă un vis.

Ne lăudăm, nu pe nedrept, de progresele uluitoare la care am ajuns şi de atâtea şi atâtea bunuri care ar trebui să ne facă viaţa mai uşoară şi, de ce nu?, mai frumoasă. Din păcate, progresele ţintesc numai lumea materială, palpabilă şi ultrapalpabilă, capabilă să ne poarte prin tot universul mar şi mic. Dar omul? Omul a rămas acelaşi ba încă şi mai mocirlit de ură şi duşmănie, dacă nu cumva s- a întors cu faţa către trecut, către comuna primitivă, pe care o credeam împietrită în istorie.

Altfel cum să acceptăm că viaţa nu mai are nici o valoare şi o suprimăm pentru câţiva lei sau un telefon mobil, că mamele îşi abandonează pruncii la tomberon cum nu face nici o altă vietate, ori că tăbărâm pe femeile de lângă noi cu cuţitul şi umilinţele de tot felul sau tocmim ucigaşi să-i lichideze pe cei cărora le-am promis… la bine şi la rău.

Păcat de noi ? Fără îndoială !

Ca să nu rămân în nota pesimistă a rândurilor de mai sus, cer îngăduinţa cititorului să-i prilejuiesc un zâmbet.

Cică la Zidul Plângerii de la Ierusalim, o tânără reporteriţă abordează un drept credincios: Domnule, vă urmăresc de o săptămână. Veniţi aici în fiecare zi… Ei, duduie, nu de o săptămână, ci de mai bine de douăzeci de ani… Când merg spre serviciu mă opresc aici… Douăzeci de ani? Şi ce faceţi? Păi ce să fac, mă rog lui Dumnezeu să nu ne mai urâm, să nu ne mai ucidem, să aibă toată lumea de mâncat şi un acoperiş deasupra capului… Şi cum vi se pare? Parcă-aş vorbi la… ziduri !

Citește știrea

Trending