Contactează-ne

Politica

Releul Pietricica: Domnul B dă lecţii de politică externă

Știre publicată în urmă cu

în data de

(fragment din romanul „Cronicul meteorism al domnului B“) Explicaţie: Se întâmplă în Pomania, o ţară inventată de autor. O ţară care îl merită

(…) Aşa că, mereu, trebuie să ai chiloţi la schimb. Cam pe aici ar fi secretul unei cariere politice de succes: schimbatul la timp al chiloţilor. Şi al femeilor şi al ciorapilor şi al camarazilor politici, iar dacă nu merge treaba, chiar şi ale unor convingeri, care, oricum, sunt doar nişte vehicule utile accederii la putere. Totuşi, ceea ce n-a înţeles el, domnul B, este că oricât ar fi vrut el, oricâtă energie şi creier combinativ i-ar fi dat Dumnezeu, ajunsese deja la limită. Nu mai putea schimba poporul după cum ar fi vrut el, în visele lui cele mai intime. Domnul B. era poman, iar dacă nu-şi propusese la timp şi altceva, mai înalt, era blestemat să rămână preşedintele Pomaniei, o ţară care îl merita şi pe care o merita, nimic mai mult. El îşi dorea o evoluţie occidentală, dar venise criza aia mare, internaţională, iar în situaţiile de criză trebuie să vinzi mai mult decât cumperi, trebuie să te umileşti şi să ceri împrumuturi, să tai salarii şi pensii, să devii indigest, eh, în mama mă-sii de politică! În selecţia naturală impusă de criza asta făcută în mână de boierii noii ordini mondiale, Pomania era pe ultimul loc în UE sau pe penultimul sau pe antepenultimul, oricum, tot aia. De ce un om deştept, un om normal, ajuns pentru el şi ai săi pe câteva generaţii, se mai leagă la cap şi cu prostia asta de preşedinţie a unei ţări aflate în vrie? De ce s-a pus el în postura asta ingrată în care trebuie să se umilească? Mă, prost am mai fost!. Stolo a fost mai deştept ca mine, că s-a retras la timp. Adică mi-ar fi stricat să fiu şi eu ceva, pe-acolo, pe la conducerea Ordinii Mondiale? Un simplu funcţionar, că am mai fost înalt funcţionar şi m-am descurcat, nu?! Desigur, Of course, aceasta era o întrebare pe care un om beat o punea aceluiaşi om, băut la rândul său, privindu-se în oglindă în baia de la palatul Snagov, pe malul lacului Snagov, o baltă mare de la marginea Bucureştiului.

Imagini în mişcare, penibile rău de tot

Ar fi interesantă ataşarea unor imagini în mişcare, în care îl vedem pe domnul preşedinte B cum se plimbă el cu mâinile în buzunare, mimând prost nonşalanţa, printre cei mai tari şefi de stat de pe planetă. Vorbim despre un filmuleţ care există, terifiant, grotesc, penibil, înjositor. Vedem un fel de parodie a vagabondului Chaplin, preşedinte al Pomaniei începutului de secol XXI, cu mâinile în buzunare, cocoşat, umil, penibil. Un omuleţ ignorat, care îşi ţine capul într-o parte, într-o rână, dar la costum. Un costum care stă pe el ca pe un umeraş strâmb, cu un croi hilar, asimetric, dezechilibrat, debusolat, păşind în spatele alaiului de politicieni la vârf, când cu un picior pe bordură, când cu amândouă pe asfalt, dar tot nesigur. Ne aflăm afară, în aer liber, la preludiul unei întâlniri a unui Summit NATO de la Praga, pe un platou din faţa sălii de conferinţe. Costume de firmă care discută între ele, strângeri amabile şi afabile de mâini, parfum franţuzesc, exerciţii diplomatice discrete, cordiale, alianţe dintr-o privire, coterii pactizate printr-un simplu gest, printr-o privire. Iar în acest furnicar al puterii, piticul chelios şi timid se plimbă inhibat, cu mâinile în buzunare, stingher, izolat, strâmb, ignorat de toţi. Nimeni, dar absolut nimeni nu-i dă atenţie, iar imaginea lui paralelă cu zumzetul celorlalţi care discută între ei este şi mai pregnantă. În plus, la un moment dat, curvarul Berlusconi îl dă la o parte, că-i stătea în cale, cu un gest neglijent al mâinii, mârlăneşte, ca pe un comeniente, ca pe un rahat cu mac, ca pe un caca di cane, pentru a-l aborda jovial pe un reprezentant turc, nemebru în UE. Iar reprezentantul de facto, primul diplomat al Pomaniei, domnul B, rezistă acolo, cu mâinile în buzunare, o ia ca pe o glumă diplomatică şi hăhăie singur, în sinea lui. În acel timp, la Braşov, în curtea Bisericii Sfântul Nicolae, Titulescu se zvârcolea în mormânt, în fracul său funerar. Filmuleţul merită văzut, este de văzut, iar atâta timp cât va dura Internetul va fi acolo, un document de netăgăduit, o ruşine pentru pomani, oriunde s-ar afla ei. Acolo, afară, ca oricărui marinar, îi venea un dor teribil de acasă, de imensul său parc cu jucării. El fiind un preşedinte jucător şi mai fiind vorba aici, printre altele, despre atracţia domnului B către serviciile secrete din Pomania, multe şi eficiente, cele mai atractive jucării ale domniei sale. „Frică ne curge prin vine“ este definiţia pomanului mai în vârstă, ieşit de sub obrocul securităţii comuniste şi ajuns în Pomania lui B. A cărui distracţie supremă este uitatul prin gaura cheii. Desigur, vom mai vorbi despre informatorii săi de pe Biruinţa, despre satisfacţia pe care ţi-o dă faptul că ştii totul despre duşmani şi prieteni. Mă’, e o satisfacţie de Dumnezeu, te simţi Dumnezeu. Vine ăla la tine, stă în faţa ta, îşi face rolul, dar tu te uiţi la el şi ştii mai multe despre el decât ştie mă-sa sau nevastă-sa, decât ştie chiar el despre el, înţelegi? Hă-hă?! Nu înţelegi, că tu n-ai posibilităţile mele! Tu ai insomnii? Că eu am. Gata, paharul ăsta şi gata!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Politica

Marea Sfidare Naţională, proiectele ratate ale Preşedintelui

Știre publicată în urmă cu

în data de

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a lansat patru mari proiecte de ţară, peste care se aşterne praful, lăsate să zacă prin sertarele Cotroceniului, ca literatură postumă, pentru viitorii preşedinţi cu deficit de inspiraţie.

Un proiect, a fost “România europeană, prosperă şi modernă”, despre care nu a vorbit prea mult în campania sa, pentru cel de al doilea mandat, deoarece presupunea prea mult consens naţional, la care domnia sa face alergie.

Al doilea proiect, “România educată”, nu a depăşit consistenţa unei colecţii de panseuri, acumulate de-a lungul anilor săi de catedră, panseuri cu care nu a reuşit să impresioneze mediul academic, decât până la nivelul stupefacţiei.

Celui de al treilea proiect, “România normală” i s-ar fi potrivit mai bine titlul de “România utopică”, având în vedere că preşedintele Iohannis a dovedit că nu a făcut o pasiune din a respecta litera şi spiritul Constituţiei, când sunt în joc viziunile sale.

România normală, a lui Klaus Iohannis şi a colegilor săi liberali, se dovedeşte a fi o ţară, pentru care încă nu s-a scris o Constituţie pe măsură, după care să fie condusă ţara în deplin respect.

Şi, în sfârşit, cel mai mare proiect al Preşedintelui, cu care ne ocupă mai tot timpul, este aberaţia colectivă liberală, privind ,,alegerile anticipate”. Cu acest proiect de suflet, Klaus Iohannis vrea să rămână în istorie, ca primul preşedinte care a reuşit să dizolve Parlamentul, programând anticipat o criză de guvern.

Spre dezamăgirea multor români, dintre care mulţi l-au votat pe Klaus Iohannis, acestuia nu i-a reuşit nici un proiect, iar poziţia sa duplicitară faţă de actele guvernării PSD şi ale guvernării PNL a devenit proverbială. Ce i-a interzis unuia, este permis celuilalt.

Regulile guvernării PSD, considerate ca dezastruoase de către Klaus Iohannis, sunt acum considerate ca normalitate, dacă sunt aplicate de guvernarea PNL

În noiembrie 2018, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a înaintat preşedintelui Iohannis, de trei ori consecutiv, propunerea ca Adina Florea să fie numită la şefia DNA, în locul demisei Laura Codruţa Kovesi.

Tot de trei ori consecutiv, Klaus Iohannis a respins nominalizarea procuroarei Adina Florea, pe motiv că aceasta nu obţinuse aviz favorabil din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Klaus Iohannis şi-a lansat atunci, public şi ferm, convingerea că numirea unor şefi de parchete, fără avizul CSM, nu mai poate fi tolerată într-o Românie normală. În pledoaria motivaţională a refuzului nominalizării şefei DNA, preşedintele Iohannis făcea trimitere la ultimele rapoarte MCV ale Comisiei Europene, cu privire la România, în care se sublinia repetat că în astfel de nominalizări, “avizele CSM trebuie să fie respectate”.

Aceasta bazat şi pe prevederile constituţionale, că CSM este garantul independenţei Justiţiei, nu preşedintele României sau ministrul Justiţiei, care sunt funcţii eminamente dependente de politic. Culmea pervertirii principiilor liberale, că ce este imoral la alţii, la PNL este normal, joi 20 februarie, preşedintele Iohannis a numit “de îndată”, procurorii şefi la Parchetul General şi la Direcţia Naţională Anticorupţie, la propunerea ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu.

Nu a contat, nici cât negru sub unghie, că cele două nominalizări aveau la dosarul de promovare câte un aviz negativ din partea CSM. Conform fariseismului prezidenţial, dacă avizele negative ale CSM au fost emise în timpul guvernării PSD, Klaus Iohannis ne spune că acestea trebuie să fie executorii, conform directivelor din rapoartele MCV. Dar dacă aceste avize negative au fost emise în timpul guvernării PNL, Klaus Iohannis le consideră doar consultative.

Aşa că numirea celor doi şefi, la Parchetul General şi la DNA, nu s-a realizat conform avizelor CSM, ca act de independenţă politică a Justiţiei, ci s-a realizat ca act politic, din partea Guvernului şi a Preşedintelui. Se ştie că avizele CSM sunt consultative, conform Constituţiei României, dar Comisia Europeană statuează că singurul garant al independenţei Justiţiei este CSM. În anul 2018, în cazul Adinei Florea, preşedintele Iohannis a ţinut să ne aburească, că tocmai lipsa unui aviz pozitiv al CSM l-a împiedicat s-o nominalizeze pe acesta la şefia DNA.

În caz de aviz favorabil, ar fi nominalizat-o “de îndată”? Să fim serioşi, duplicitarismul decizional al Preşedintelui, care îi fracturează consecvenţa în principii, este singurul său proiect de ţară, dus până la capăt.

Luni 24 februarie – zi de funeralii naţionale, la moartea visului liberal privind dizolvarea Parlamentului

Una din principalele obligaţii constituţionale ale Preşedintelui României este să facă toate eforturile pentru a preîntâmpina apariţia unei crize majore, care nu poate fi rezolvată decât prin dizolvarea Parlamentului.

Într-o Românie normală, după standardele liberale, preşedintele ar trebui să facă toate eforturile pentru a dizolva Parlamentul. Ciudate standarde, cu tangenţe la siguranţa naţională. Scenariul dizolvării Parlamentului, pentru a provoca alegeri anticipate, a fost scris de Guvernul Orban, într-un grafic foarte strâns, în care era proiectat că în luna februarie trebuie să cadă obligatoriu Guvernul, abia instalat în 4 noiembrie 2019.

Deşi vrea alegeri anticipate, Ludovic Orban a declarat public că nu-şi dă demisia, pentru a declanşa sarabanda căderilor succesive a trei guverne. Scenariul este de noaptea minţii. Pentru a declanşa un astfel de scenariu, Ludovic Orban nu a avut curajul lui Victor Ponta din 2016, când acesta şi-a depus demisia de premier pe Facebook.

Dacă şi-ar fi dat demisia, Ludovic Orban ar fi rămas pe dinafară, obligându-l astfel pe Klaus Iohannis să numească ca premier interimar pe altcineva, trimiţându-l pe Orban să-şi reia statutul de şomer.

În schimb Ludovic Orban a declarat că lasă la latitudinea PSD-ului de a declanşa o criză guvernamentală, depunând o moţiune de cenzură. Pe 5 februarie moţiunea a trecut şi Guvernul Orban pleca acasă, devenind guvern interimar, iar premierul scăpând de şomaj.

Pentru atingerea obiectivului privind dizolvarea Parlamentului, Ludovic Orban a susţinut, public, că principala sa preocupare este ca Guvernul să-şi tot asume răspunderea pe diverse proiecte, până când PSD-ul va ceda nervos şi va depune moţiuni de cenzură, care trebuie să treacă toate, în cascadă.

Pe 5 februarie, la dezbaterea moţiunii, Ludovic Orban a ţinut un discurs aberant, de la tribuna Parlamentului. Printre aberaţii, se detaşează câteva, care nu aveau nicio tangenţă cu funcţia de premier. A susţinut că nu dă doi bani pe votul celor care votează moţiunea, că este sub demnitatea lui să-şi piardă vremea cu gargară despre ce prevede Constituţia şi că nu-l interesează atitudinea Avocatului Poporului în legătură cu cele 25 de Ordonanţe de urgenţă, emise de Guvern, în noaptea dintre 4 şi 5 februarie.

Spre deosebire de PSD, care în 2017 şi-a dovedit puterea, trântindu-şi propriile guverne, Grindeanu şi Tudose, acum PNL apelează la experimentatul PSD, să-i trântească trei guverne, pentru a-i oferi lui Klaus Iohannis Parlamentul pe tavă. Pe 24 februarie, Guvernul Orban II aşteaptă ca Parlamentul să se întrunească, pentru a nu-l vota. Tot de noaptea minţii ţine şi acest scenariu. Parlamentul nu se va întruni, pentru că “noua majoritate”, declarată de Klaus Iohannis, în noiembrie 2019, s-a evaporat în trei luni de existenţă.

Ludovic Orban ne consideră tâmpiţi, când ne avertizează că se prelungeşte criza, deoarece PSD nu-şi înţelege menirea de Opoziţie, aceea de a trânti guverne pe bandă rulantă, în ritmul stabilit după graficul său. Bomboana pe coliva celor 25 de ordonanţe de urgenţă, a fost Ordonanţa de urgenţă privind alegerile anticipate, prin care s-a legiferat, în regim de urgenţă, o situaţie care era mai mult ca cert că nu va avea loc. Data de 24 februarie, rămâne doar data în care se prelungeşte pe durată nedeterminată interimatul Guvernului Orban I.

Guvernul Orban I, ca guvern interimar, va fi un guvern netoxic, deoarece are interzis accesul la ordonanţe de urgenţă, la asumări de răspundere şi la proiecte legislative, lăsând Parlamentului dreptul constituţional de a legifera. Acest guvern interimar trebuie să se ocupe doar de gestionarea problemelor curente ale ţării, până la alegerile normale din decembrie.

Atât de mare a fost aroganţa lui Klaus Iohannis, încât la data apariţiei în Monitorul Oficial al Ordonanţei de urgenţă privind alegerile anticipate, a declarat că această aiureală legislativă a fost un act de normalitate din partea Guvernului. Un act de normalitate va fi însă şi refuzul Parlamentului de a participa la mascarada solicitării Guvernului Orban II, de a nu fi votat, scutindu-l pe Ludovic Orban de a interpreta la tribuna Parlamentului, sceneta comică din “Titanic Vals” cu “Nu mă votaţi!”.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Candidat PSD la Primăria Roman, mesaje de intimidare de la „Voievod“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ este posibil ca Bogdan Huci să candideze la funcţia de primar ■ după ce s-a vehiculat numele, senatorul Dan Manoliu susţine că acesta ar fi fost ameninţat ■ PSD Roman îşi va anunţa candidatul după finalizarea dezbaterilor interne ■

La una din puţinele conferinţe de presă susţinute în ultima vreme de PSD Roman, senatorul Dan Manoliu, după ce a făcut rechizitoriul celor vinovaţi de declanşarea artificială a unei crize a apei în urbea muşatină, a făcut şi o serie de dezvăluiri despre „ostilităţile“ declanşate între cei care aspiră la mult rîvnitul fotoliu de primar al municipiului.

La întrebarea jurnaliştilor referitoare la nominalizările pentru candidatul care ar putea intra în cursa electorală la Roman, senatorul Dan Manoliu a spus:

„Da, e o întrebare la care mă aşteptam, deşi, sincer să fiu, nu mi-aş fi dorit să mi-o puneţi încă. Şi am să vă explic de ce. Ca în oricare partid serios am făcut o testare, lansînd cîteva nume, ca de exemplu acela al lui Bogdan Huci. Ştiţi ce s-a întîmplat? Acesta a primit telefoane de ameninţare de la nişte «personaje» din judeţ, oricum cu mesaje din partea unui «voievod» local, care erau de genul: «Frăţică, nu-ţi stă bine?, Nu poţi sta liniştit?».

Nu vă ascund şi faptul că o serie de oameni de afaceri au primit şi ei atenţionări de genul acesta, după binecunoscutul principiu stalinist «Dacă nu eşti cu mine, eşti duşmanul meu». Eu nu mi-am permis să ameninţ pe nimeni în cei trei ani cînd PSD a fost la guvernare, ca senator în Parlamentul României“, a declarat senatorul Dan Manoliu.

Chestionat de ce persoana care susţine că a primit aceste ameninţări nu iese public să spună tranşant că a primit mesajele, lucru ce poate constitui o faptă penală, senatorul a spus: „Îşi va asuma, o să vedeţi, cînd va fi cazul“. Acesta a adăugat şi faptul că pe lista membrilor de partid evaluaţi se află şi el, şi deputatul Alexandru Romaru şi consilierii locali.

În ceea ce priveşte lista de consilieri locali şi judeţeni a făcut precizarea că şi aceştia sînt supuşi „măsurătorii“. La un candidat pentru un loc pe lista de consilieri va conta notorietatea, activitatea în consiliul local sau judeţean, numărul de voturi obţinut şi activitatea de partid. Oricum se merge pe principiul „Preferăm să măsurăm de 10 ori şi să tăiem o dată“.

Citește știrea

Actualitate

Lasă vaporul pentru Consiliul Judeţean Neamţ

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Florin Zaharia a fost desemnat candidatul USR pentru preşedinţia Consiliului Judeţean ■ el este comandant de cursă lungă în cadrul unei companii britanice ■

Delegaţii Conferinţei Judeţene a USR Neamţ au ales, recent, prin vot, candidatul pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Neamţ şi candidaţii pentru lista de consilieri judeţeni.

„Din cei patru candidaţi interni înscrişi în cursă, vicepreşedintele USR Neamţ, Florin Zaharia, a fost desemnat drept candidat USR pentru funcţia de preşedinte al CJ Neamţ. Acesta a obţinut votul majoritar al delegaţilor USR Neamţ, astfel că nu a mai fost necesară organizarea celui de-al doilea tur”, au transmis reprezentanţii USR Neamţ.

Le mulţumesc tuturor colegilor din USR Neamţ pentru încrederea acordată la alegerile interne şi nominalizarea mea în competiţia electorală pentru preşedinţia CJ Neamţ. Sînt  convins că împreună cu toţi colegii de pe lista candidaţilor, dar şi cu toţi ceilalţi membri, vom reuşi să facem o campanie reuşită şi vom obţine un număr mare de locuri în formarea viitorului consiliu judeţean.

Urmează o perioadă foarte dificilă, dar venim în faţa nemţenilor cu o listă de oameni dornici să propună proiecte pentru cetăţeni şi să aducă transparenţă în cheltuirea banului public. Doar astfel vom putea  să facem diferenţa şi să aducem schimbarea  în administraţia judeţeană, mult aşteptată de toată lumea”, a declarat vicepreşedintele USR Neamţ, Florin Zaharia.

Deputatul Iulian Bulai, preşedintele USR Neamţ, a declarat că are încredere în şansele colegului său: „Conferinţa Judeţeană a adunat circa 150 de delegaţi din filiale USR din tot judeţul. Acestora le mulţumesc pentru efortul lor de a veni la Piatra Neamţ pentru a decide împreună cine ne va reprezenta la alegerile pentru Consiliul Judeţean. Totodată, îl felicit pe colegul meu Florin Zaharia pentru că a reuşit să îşi convingă colegii că este cel mai potrivit pentru a fi candidatul USR la preşedinţia CJ.

Nu este o misiune uşoară, dar nici imposibilă, pentru că Florin este un coleg hotărât şi implicat. Asta ne-a demonstrat-o în toate proiectele în care s-a implicat în cadrul USR. Multe organizaţii locale şi demersuri publice ale USR i se datorează, de aceea am încredere că va face o figură frumoasă în iunie”.

Florin Zaharia are 46 de ani, este căsătorit şi are o fetiţă. Este membru USR din ianuarie 2019, iar implicarea lui în filială a făcut ca la scurt timp să fie ales de colegi ca vicepreşedinte al filialei locale din Piatra Neamţ, dar şi al filialei judeţene. De profesie, Florin Zaharia este inginer transporturi maritime, absolvent al  Institutului de Marină „Mircea Cel bătrân”, secţia Navigaţie şi în prezent este Comandant de Cursă Lungă în cadrul unei companii britanice.

Citește știrea

Trending