Contactează-ne

Actualitate

Releul Pietricica-Despre revistele literare din România

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fiind noi zaharisiţi de tema şi teama de coronavirus, abordăm un subiect apolitic, rafinat, elegant, academic, adică nu te joci cu te- încurci.

Trăim într-o deplină libertate, chiar în izoletele noastre suprapuse. Putem scrie tot ce ne trece prin cap, avem tastaturi, le putem folosi, putem comunica unii cu ceilalţi, ne-am trezit cu toţii, din senin, comentatori, poeţi, prozatori, eseişti, critici literari, plastici, de teatru, de film, de orice. Şi, culmea, nu ne jenăm absolut deloc, o facem cu entuziasm, chiar dacă suntem amatori, ca la răposata Cântarea României.

În acest context, în care scrisul este la îndemâna oricui, am făcut un tur de forţă prin grădina revistelor literare din ţară, or româneşti de pe-afară, unele cu nume sonore, de tradiţie, altele mai noi, ceva mai colorate, mai interesant puse în pagină web, chiar şi cu imagini în mişcare, contemporane, moderne (vă recomand Scena9, tineret deştept, or’ Scriptor, a Junimii ieşene, tastaţi pe nenea Google).

Aşadar, dragi cititori, de-aici, de pe Releul Pietricica, vă pot informa că revistele literare româneşti sunt cu zecile, sunt, există, rezistă, aproape în fiecare judeţ, cu suport local, habar n-ai de unde mai apare, hooop! câte o revistă literar-artistică, coordonată de un magistru mai mult sau mai puţin competent. Şi fiindcă românul s-a născut poet, aceste reviste promovează, în primul şi în primul rând, poezia română contemporană.

Nu mai spun de edituri, nici nu vă puteţi imagina câte cărţi de poezie au apărut, pe hârtie, în România acum doi ani, anul trecut, or în acest an pandemic. Bre, multe, enorm de multe, înfiorător de multe. Dacă o iei pe judeţe, pe localităţi, pe regiuni europene, pe orice, cifra statistică ar putea depăşi, lejer, trei zerouri. Ceea ce, sinceri să fim, este chiar o dovadă supremă de civilizaţie, de libertate de exprimare, de aer curat, de poezie. Brava lor!

Desigur, marea lor majoritate sunt maculatură, ambâţuri de domnişoară inocentă sau de pensionar lovit de streche, trei lulele, trei surcele în vers alb, îmbârligături stilistice, ifose academice, manufacturi indigeste, nişte prostii indigerabile. Dar dacă ai răbdarea şi consecvenţa căutătorilor de perle, poţi găsi şi perle. Eu unul, simplu cititor, am în minte câţiva poeţi contemporani frumoşi, încântători, pe câţiva am avut şansa să-i ating, or să respir cu ei în aceeaşi locantă în care ne aflam: Marin Sorescu, Mihai Ursachi, Virgil Mazilescu Guillaume, George Mihalcea, prieten al meu, dus la începutul acestui an, aş mai avea câteva nume, nu sunt multe, depinde de felul nostru de a fi, de contactul absolut fizic, întâmplător, cu poezia care poate provoca un şoc electric prin toate celulele tale, aşa cum se întâmplă când îl citeşti pe Nichita Stănescu, de la care am o pereche de bretele.

Hărmălaia asta de poeţi publicaţi la normă, mă înfioară. Nu spun că ar fi rău, dar mă derutează. Sute, mii de cărţi de poezie, mii de autori, de lansări de carte, de evenimente culturale, fursecuri, măsline, atenţii, discursuri, recenzii, orgolii. Iar, până la coadă, nici dracu nu mai pune mâna pe acele cărţi, nici dracu nu mai răsfoieşte acele pagini, nici un ochi nu mai are timp să zăbovească pe acele poezii de duzină. Este o dramă, dar pusă în coperte de carte.

Mirosind iniţial a tipografie, apoi a renunţare, a eşec, a ratare. Iar revistele literare despre care vorbesc, cele adevărate, sunt selective, elitiste, adresându-se unui public din ce în ce mai rarefiat. Eseuri, cronici de carte, poezie, proză, critică, jurnale, amintiri… Piatra Neamţ are o asemenea revistă literară, de tradiţie, se numeşte Conta, puţini ştiu de ea. Este de o eleganţă, de o acurateţe şi de o consistenţă care o pun umăr la umăr cu cele doar câteva publicaţii de gen, reale, din ţară. Dar câţi nemţeni pun mâna şi ochii pe ea?

Orş’cât, vorbind despre revistele literare din România, care sunt surprinzător de multe, am a le reproşa doar faptul că sunt un fel de enclave academice. Un fel de cluburi exclusiviste. Plus că sunt multe şi tot freacă eseuri cu autori sud-americani, cu Borges, Ernesto Sabato, Marquez, cu scriitori români şi întâmplări din subteranele comunismului, istorie care trebuie ştiută, o citeşte cine mai ajunge la acele pagini.

Cu florilegii critice la cărţi pe care, în veci n-ai cum să pui mâna, dar nici nu te prea bate gândul să o faci, să-ţi pierzi timpul cu ele, cu interviuri ale unor mari personalităţi literare despre care n-ai auzit… Cărţi, zeci, sute, mii. Cât despre proză, parcă toţi au început să folosească acelaşi limbaj standard, literaturizat, livresc, numai bun de tipar pentru revistele literare din România. Ca fostul limbaj de lemn, uniform. Ce să mai înţeleagă cei doi, trei talentaţi tineri liceeni, cu har, la mia de locuitori?!

Exerciţiul literaturii, jocul acesta secund de a face literatură este benefic, îl recomand tuturor. Te îmbogăţeşte, îţi face spatele drept, ca gimnastica sau ca dansul artistic. Dar, bre, chiar şi prozatorii publicaţi în reviste literare, cu poză, trăiesc ziua de azi şi de mâine. Ce naiba povestesc ei? Amintiri din adolescenţă şi tinereţe? Pe ei, pe prozatorii publicaţi în revistele culturale româneşti, nu-i calcă pe ştaif realitatea?

Nu-i inspiră în operele lor prostia crasă, jenantă, fariseismul, stupiditatea, incredibila mitocănie de zi cu zi?! Sunt bune şi poveştile de iubire, poveştile despre scriitori care le-au deturnat viaţa, despre fluturi care pot provoca uragane, despre orice.

Dar nu văd, chiar nu văd în aceste reviste literare din România, nume reale, titluri cu nume reale, contemporane, amuzante sau tragice, totul mi se pare cam literar, cam din altă lume. Vă dau câteva nume reale pe care aş vrea să le regăsesc în revistele literare româneşti: Băsescu, Udrea, Iohannis, Vela, Viorica Dăncilă, Codrin Ştefănescu, Ponta, altele, personaje literare fabuloase, la îndemână. Aşa era, parcă, în perioada interbelică, la noi, în România fără sponsori şi stipendii.

Mai trebuie să se coacă? Peste 10, 20, 30 de ani încolo?! N- am nici timp, nici chef să aştept.

Actualitate

ATENȚIE: Restricționări ale circulaţiei rutiere în municipiul Piatra-Neamț în perioada următoare

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

În urma solicitării făcute de SC Drupo Neamț SA pentru a putea desfăşura lucrări pentru dezafectarea rețelei electrice aeriene fir contact troleibuze, se va restricționa circulaţia vehiculelor în perioada 23.10.2020 – 18.12.2020 , în intervalul orar 18:00 – 06:00, alternativ pe tronsoane, pe următoarele străzi: Bd. G-ral. N. Dăscălescu, Bd.Traian, Str. Orhei, Str. Mihai Viteazu, Str.Dărmănești, Str.1 Decembrie 1918, Bd. Decebal, Piața M. Kogălniceanu, Bd. Republicii Str. Petru Movilă, Str. Bistriței, Bd. 9 Mai și Piața Gării.

Asigurarea semnalizării rutiere se va face de SC Drupo Neamț SA, iar urmărirea restricționării circulaţiei se face de Biroul Rutier din cadrul Poliţiei Municipiului Piatra-Neamţ şi Poliţia Locală.

Citește știrea

Actualitate

Spitalul de la Leţcani, o “ruină” de peste 13 milioane de euro?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Altă ştire tristă: “Zeci de persoane confirmate cu virusul SARS- COV-2 și internate în spitalul mobil de la Lețcani îndură frigul în interiorul containerelor medicale. În cursul zilei de 20 octombrie 2020, în containere s-a înregistrat o temperatură de numai 13 grade Celsius și bolnavii au tremurat de frig. Maricel Popa, fostul președinte al Consiliului Județean Iași, a achiziționat un spital din bani publici cu mari probleme: stațiile de oxigen nu funcționează, instalațiile de climatizare scot un zgomot asurzitor, iar echipamentele par a fi la mâna a doua”. Sursa: www.bzi.ro

Aşadar, după amânări şi amânări, după festivisme greţoase şi mincinoase făcute doar pentru voturi, după cheltuirea a 3,3 milioane de euro din banii nemţenilor, cu ce ne-am ales: cu un spital cu multe probleme, în care amărâţii internaţi cu COVID-19 tremură de frig la orice pană de curent.

Cât despre Secţia ATI, aia extrem de importantă, acolo unde s-ar fi putut salva vieţi ale pacienţilor cu forme grave, lucrurile stau aşa din informaţiile apărute în spaţiul public: ni s-au promis şi am plătit pentru peste 100 de paturi, DSP a avizat 48 de paturi, dar s-a ajuns la doar 24 de paturi pentru că nu funcţionează staţiile de oxigen.

De ce nu funcţionează? Pentru că nu s-a ocupat nimeni de întreţinerea lor în stare de funcţionare. Normal, toţi erau ocupaţi să taie panglici, să se pozeze din toate poziţiile şi să se milogească după voturi.

Penibil? Nu. Normal. De ce normal? Pentru că asta merităm. Lipsa noastră de reacţie ce ne caracterizează încă din anii de dinainte de pandemie, lipsa de coloană vertebrală şi lipsa curajului de a lua atitudine, faptul că am ridicat pupatul în fund al şefilor politici la rang de artă naţională ne-au dat şi ne dau clasa politică pe care o merităm: una plină de lepre şi de ciumaţi, de toate culorile, care ne cheltuie banul public pe spitale în care nu merg staţiile de oxigen, instalaţia de climatizare te asurzeşte când merge şi te transformă în stană de piatră când nu merge. Asta am votat, asta avem şi acum putem muri mulţumiţi că e doar din vina noastră.

Ştiţi ce e şi mai ironic? Că tot din banii noştri şi-au plătit politicienii pozele făcute triumfalist în faţa unui spital care a costat milioane de euro, dar se dovedeşte a fi, iată, o ruină. Am plătit tot, de la cap la coadă, şi apoi i-am şi votat.

Pe final, întreb şi eu public pe “ai mei” politicieni din Neamţ: în “frigiderul” de la Leţcani, la ora aceasta, e vreun nemţean internat? Că 3,3 milioane de euro au dat nemţenii.

Citește știrea

Actualitate

COVID -19: Piatra Neamţ a trecut de pragul de 3 la mie

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ la Bicaz rata de incidenţă este de 3,6, la Girov de 3,7 ■ Taşca şi Tarcău, localităţile carantinate, au o rată de 3,24, respectiv 8,10 ■

Piatra Neamţ a trecut de rata de incidenţă de 3 cazuri de îmbolnăviri de COVID 19 la mia de locuitori, în ultimele 14 zile, fiind raportată joi, 22 octombrie o rată de 3,14, cu 436 de cazuri confirmate în ultimele 14 zile, dintre care 80 în spitale şi 356 cazuri comunitare. În localităţile carantinate din Neamţ, Taşca şi Tarcău, rata de incidenţă este de 8,10, respectiv 3,24. Alte localităţi cu rată peste 3 sunt Bicaz, cu 3,6 şi Girov, cu 3,7. Conform reglementărilor în vigoare, în maxim 48 de ore de la raportarea depăşirii indicilor, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă se va întruni şi va decide ce noi măsuri trebuie aplicate.

Citește știrea

Trending