Publicitate

Din nou, se dovedeşte că naţia noastră are la temelie valori umane recunoscute tardiv sau ignorate pe timpul trecerii lor. Emil Cioran, George Enescu, Grigore Gafencu, Constantin Brâncuşi, Tristan Tzara, care au murit la Paris, Mircea Eliade la Chicago, Nichita Stănescu, fiind un poet, el avea cetăţenie de înger şi nu se ştie clar dacă a murit. Numele lor au fost rostite de reprezentanţii la vârf ai Uniunii Europene, băgându-l în ceaţă pe Florin Iordache, cu o privire de năut (înlocuitor de cafea), dar mai ales pe naşa, care este, actualmente, extrem de ocupată. Marele nostru noroc ar fi că, pe palierele doi şi trei ale instituţiilor României se află, încă, oameni capabili, valoroşi, profesionişti, care au înţeles semnificaţia întâmplărilor de la Ateneu şi se vor implica în bunul mers al lucrurilor. Nu numai prin întocmirea de discursuri, ci, pur şi simplu, printr-un efort adevărat, prin dăruire şi muncă adevărate, dar mai ales prin ghidonarea subtilă, jenantă, a celor care sunt la putere, în măsura în care aceştia pot pricepe o altfel de realitate decât cea de la crâşmă, unde, de ani buni se pune ţara la cale. Profesioniştii de la etajele inferioare au, desigur, o misiune ingrată, nivelul de înţelegere al şefilor lor fiind, de multe ori, la cel de analfabet funcţional, dar, cu pretenţii şi putere de decizie. Aşadar, cei din prima linie europeană românească actuală, guvernanţii, politicienii români, abia aşteptau ultimele acorduri ale celei de a patra mişcări a Simfoniei a 9-a, pentru patru voci, cor şi orchestră, Oda Bucuriei, când deja li se făcuseră foame. Abia aşteptau partea a doua, potolul şi şpriţul de rigoare, unde sperau să socializeze româneşte, cum sunt ei învăţaţi, cu Tusk, Tajani şi Juncker, poate chiar şi cu Gafencu, de care nu prea auziseră ei. Doamna Viorica, se vedea pe faţa concentrată a excelenţei sale, încerca să intre în atmosferă, dar s-ar fi simţit mult mai în apele ei teritoriale dacă pe scenă ar fi evoluat Florea Calotă cu celebra piesă muzicală „Constantine, Constantine“. Avem convingerea că rotativa noastră preluată oficial într-o zi de joi, la Ateneu, va merge bine. În România au rămas mulţi oameni de valoare, responsabili, lucizi, patrioţi cu rădăcini culturale vii, reale, oameni cinstiţi, modeşti, oameni normali, necunoscuţi în faţa cărora ne înclinăm. Iar preşedinţia asta nu e chiar un capăt de ţară. O rezolvăm noi. Vedem noi şi ce va fi după hopul acesta. Naşa de cununie, apoi naşa de botez, cine mai ştie?! N’aşa?!

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.