Publicitate

Rezultatul actualului Referendum a provocat un puternic şoc emoţional, pe care boicotiştii l-au scremut a fi un veritabil „şoc politic“. În problema delicată a redefinirii familiei, s-a impus consultarea populaţiei. Interesul major al acestei redefiniri a fost al Bisericii Ortodoxe Române, dar şi al cultelor neoprotestante. Acestea au organizat strângerea a 3, 2 milioane de semnături, pentru o iniţiativă cetăţenească privind modificarea Constituţiei, prin care să fie redefinită familia. Manipulatorii, care au boicotat Referendumul, au făcut-o speculând slăbiciunea românului, mai şcolit sau mai puţin şcolit, de a apleca urechea la aiuritoarea cugetare adâncă, prin care am fost avertizaţi că „cine merge la vot vrea ca Liviu Dragnea să scape de puşcărie“. Cât adevăr conţine această cugetare aiuritoare putem costata singuri dacă reuşim să descifrăm realitatea şi anume că „maşinăria a vot a PSD -ului“ nu a fost utilizată nici pe departe la capacitatea maximă, cu ocazia acestui Referendum.

Eşecul Referendumului este compensat în PSD cu remanierea Guvernului Dăncilă

Ce să însemne funcţionarea la turaţie moderată a „maşinăriei de vot a PSD“? Să însemne că baronii PSD, respectiv liderii judeţeni, au boicotat şi ei Referendumul, pentru a-i da în sfârşit o lovitură de graţie lui „Dady“? Cu alte cuvinte, baronii nu l-au executat pe Dragnea pe mâna puciştilor conduşi de Gabriela Firea, amânând momentul, ca s-o facă pe mâna lor, pentru a-şi asigura integral meritul? Momentul ales ar fi putut fi cu ocazia Referendumului, când detronarea supremaţiei lui Dragnea în partid se putea declanşa, însă cu riscul pulverizăriimitului că PSD deţine supremaţia datorită existenţei „maşinăriei de vot“. Într-o astfel de ipoteză, detronarea lui Dragnea de către baroni este exclusă, pentru că ar veni în întâmpinarea dorinţei contestatarilor acestuia. În pofida semnalelor trimise de întreaga societate, inclusiv din interiorul PSD, că Guvernul este mobilat cu „miniştri idioţi“, Liviu Dragnea nu are curajul să-şi înfrunte baronii susţinători, care i-au plasat acest mobilier şi să declanşeze o remaniere, care se impune. Decât să-şi înfrunte susţinătorii din CEx, Dragnea a preferat ca Guvernul PSD să scadă în sondaje, până la un prag periculos, şi se vede obligat să declanşeze remanierea, dar nu pe mâna lui, ci pe mâna lui Dăncilă, apelând astfel la pilda lui Pilat din Pont. În realitate, baronii din subordinea lui Dragnea sunt mult mai interesaţi de remanierea Guvernului, promisă de acesta că o va realiza pe mâna Vioricăi Dăncilă, dar doar în urma evaluării miniştrilor realizată de către aceasta. Concentrarea baronilor nu a fost atât pe rezultatele Referendumului, cât pe evaluarea miniştrilor făcută de Dăncilă, interesaţi să vadă în ce măsură această evaluare va coincide cu evaluarea făcută de ei protejaţilor trimişi ca mobilier în Guvern. Mai mult ca sigur că un ministru, precum nemţeanul Dan Andruşcă, este calul de bătaie al concursului de evaluare, deoarece încă de la lansarea acestuia în cursă, de către Ionel Arsene, s-a dovedit că este o cursă sinucigaşă, dedicată doar cailor de rasă. Liviu Dragnea şi-a propus subversiv să realizeze şi el o evaluare a miniştrilor, însă nu direct, ci prin unealta sa Codrin Ştefănescu. Chiar dacă şi în rândurile „poporului PSD“ se fac auzite din ce în ce mai des critici dure la adresa deficitului de calităţi minimale ale unor miniştri, Codrin Ştefănescu face o evaluare a acestora după criterii ridicole, cum ar fi numărul conferinţelor şi comunicatelor de presă susţinute, numărul emisiunilor TV la care au participat, cu grafice sau fără grafice explicative şi altele la fel de trăznite.

Miza Referendumului, disputată între Biserica Ortodoxă şi PSD

Liviu Dragnea a fost atât de sigur de victoria Referendumului încât nu s-a putut abţine să nu se bage în faţă, pentru a primi la urmă o coroană de lauri, pe care baronii PSD i-ar oferi-o fără prea multă jenă. În goana sa pentru putere, dar şi pentru libertate, Dragnea a reuşit să-şi atragă ura multor români, dar şi nemulţumirea unora dintre membrii PSD. Miza puterii şi a libertăţii au fost pentru Dragnea principalele motivaţii ale tuturor acţiunilor sale, în care PSD a fost folosit ca mijloc de realizare. Deşi miza Referendumului a fost familia, pe care BOR şi celelalte culte o vede compusă tradiţional, dintr-o femeie şi un bărbat, manipulatorii au lansat diversiunea asocierii acestei mize cu miza lui Dragnea, pentru a îndepărta pe români de secţiile de vot. Rezultatul Referendumului a afectat cel mai mult Biserica Ortodoxă Română, care era acreditată că deţine o maşinărie de vot mult mai puternică decât cea a PSD -ului. Din cei 15 milioane de creştini ortodocşi, BOR nu a reuşit să-i facă a mărturisi credinţa în învăţătura biblică privind familia decât pe circa 3 milioane de români, majoritatea probabil pesedişti. Opinia publică se situează acum, dezorientată, la confluenţa dintre eşecul PSD şi eşecul BOR, dar nu realizează încă al cui eşec este mai mare. Cu atât mai mult, cu cât la Referendum, PSD-ul a făcut un pas în spate, când de fapt Dragnea trebuia să facă acest pas. În acest timp Biserica Ortodoxă a predicat la toate liturghiile despre necesitatea mărturisirii prin vot a credinţei în familia tradiţională. Acest Referendum a fost primul gest al enoriaşilor, după 1990, de a întoarce spatele bisericii. Prezenţa la liturghii nu a putut suplini prezenţa la vot. La acest Referendum, atât PSD, cât şi PNL s-au situat de partea BOR şi a cultelor neoprotestante, dorind să intre în graţia acestor culte, care au probat în timp că pot fi agenţi electorali eficienţi. Nu se poate aprecia cât de mare a fost ardoarea religioasă a acestor partide şi cât de mare a fost ardoarea politică a bisericii. Cert este că, în final, BOR a regretat public implicarea făţişă a PSD, recte a lui Dragnea, în susţinerea Referendumului. După sctutin, Liviu Dragnea a avut o revelaţie, aceea că existenţa pragului de participare la un astfel de scrutin nu face decât să diminueze sau să inhibe prezenţa la vot. După eşecul Referendumului din 2012, când pragul era de 50% şi nu a fost atins, PSD a modificat pragul, scăzându-l la 30% şi nici acesta nu a fost atins. Dragnea neglijează faptul că, în mod obiectiv, fiecare temă de referendum îşi are propria politică de prag. Dragnea sugerează că pragul cel mai convenabil ar fi ZERO. În atare situaţie, Ionel Arsene nu ar mai fi obligat să facă vizite de lucru la mormântul lui Iustin Pârvu, la mânăstirea de la Petru Vodă. Guvernul a aprobat desfăşurarea Referendumului, dar Viorica Dăncilă a fost chemată la Bruxelles pentru prelucrare, inclusiv pe tema familiei. La întoarcere de la Bruxelles, Dăncilă a blocat orice acţiune a Guvernului de a explica public în ce constă Referendumul şi mai ales de a traduce în româneşte întrebarea din buletinul de vot.

Câteva motive, din cele o mie, pentru care românii nu au ieşit la vot

Întrebarea din buletinul de vot, ca operă a unor ageamii din Guvern şi din PSD, avea o doză imputabilă de perfidie, menită să îndepărteze cetăţeanul mai susceptibil de secţia de vot. Semnalele cele mai puternice de boicotare a Referendumului au fost transmise pe facebook. USR, ca partid antisistem, s-a implicat într-o propagandă furibundă în care atitudinea anti-Dragnea a fost convertită în atitudine anti-referendum. La fel de mult au contribuit şi semnalele prin care românii au fost informaţi că, în circa 20% din secţiile de votare, preşedinţii acestora au dezertat. USR a susţinut că Referendumul nu era necesar, deşi această propunere a strâns semnături de adeziune din partea a 3, 2 milioane de cetăţeni. Nu ar fi exclus ca şi USR să „beneficieze“ de un tratament identic pentru iniţiativa lor de modificare a Constituţiei pe tema „Fără penali“. Confuzia opţională a românilor a fost demonstrată, o dată în plus, cu ocazia Referendumului. Se ştie că 79% dintre români nu au ieşit la vot. Confuzia majorităţii acestora rezidă din faptul că deşi sunt adepţii „familiei tradiţionale biblice“, s-au opus ideii de Referendum, pe motivul aiuritor că astfel Dragnea scapă de puşcărie. O altă categorie de cetăţeni, care au refuzat să meargă la vot, sunt cei marcaţi de incertitudine faţă de scopul acestui Referendum. Deşi buletinul de vot solicita răspuns cu DA sau NU la textul aprobat de Parlament, majoritatea românilor habar nu aveau de conţinutul acelui text. Alţi români, care s-au fript la referendumurile din 2007 şi 2012, nu au vrut să repete experienţa, manifestând indiferenţă. Acele referendumuri au fost infirmate de Curtea Constituţională pentru a-l salva pe Traian Băsescu de suspendare, împotriva voinţei lor. Forma de manifestare a indiferenţei a fost lehamitea.

Reacţiile de după Referendum ţin de schizofrenia politică

La comemorarea victimelor Holocaustului, Klaus Iohannis a acuzat că Referendumul a încercat introducerea urii şi intoleranţei în societatea românească. De parcă până acum el ar fi făcut altceva. Ludovic Orban, preşedintele PNL se trezeşte vorbind, apreciind că Referendumul a fost o veritabilă moţiune de cenzură a populaţiei împotriva PSD. Surpriza sa a fost totală, când rezultatele acestei „moţiuni“ a declanşat un puci în interiorul PNL, prin care principalii lideri din subordine i-au cerut demisia. Un deputat, pe nume şi prenume Rădulescu – mitralieră, rătăcit prin Parlament şi PSD, declară fără nici o ezitare că de eşecul Referendumului se face vinovat poporul român. Preşedintele USR a declarat public, sfidând orice urmă de bun simţ politic, că cei 80% dintre români, care nu au ieşit la vot, au făcut-o din dragoste şi respect faţă de USR, care se vede astfel partid majoritar în viitorul Parlament. O neinspirată şi ţâfnoasă reprezentantă a USR, la o dezbatere TV, a debitat o idioţenie cu care a vrut să ne convingă că Referendumul este exprimarea retrogradă a unei democraţii depăşite. Oare, prin tot USR-ul existent nu s-a găsit un destupat la minte să-i explice fătucii că un referendum este expresia democraţiei directe, care se bucură de cea mai înaltă respectabilitate, scutind-o astfel de penibil. Mai mult, useriştii se cred îndreptăţiţi de către cei 79% dintre români, care nu au ieţit la vot, să ceară partidelor parlamentare existente „să facă un pas în spate“ pentru a face ei astfel un pas în faţă. Teoria lor este că un referendum este un eşec al democraţiei şi că deciziile ar trebui luate numai prin consens. Consensul ar fi singura soluţie prin care USR, acest partid cu ideologia lui „Gică Contra“, s-ar vedea băgat în seamă în vreun fel.

Referendumul nu a fost chiar un eşec total – ne-a pricopsit cu un pacificator naţional

Duminică seara, înainte de închiderea secţiilor de vot, „noaptea ca hoţii“, Klaus Iohannis s-a deplasat la o secţie din Sibiu, pentru a trânti ştampila pe buletin. A mers singur la vot, fără „familia tradiţională“. După ce în octombrie 2016 îi etichetase drept „fanatici religioşi“ pe cei 3, 2 milioane de semnatari ai cererii de modificare a Constituţiei pe tema redefinirii familiei, preşedintele s-a gândit acum să nu-i mai trateze pe aceţtia cu sictir în formă continuată şi înarmându-se cu o ştampilă s-a decis să mimeze că se alătură acestora, ca preşedinte al tuturor românilor. Nu a votat înainte de a se fi asigurat că prezenţa la vot este mai mult decât redusă şi că ştampila sa nu va modifica rezultatul final, când va cădea pe buletinul de vot, ca un capac pe oala de noapte.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.