Contactează-ne

Actualitate

Referendumul, a cam bătut vîntul prin secţii

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ ca peste tot în ţară, şi în Neamţ prezenţa la urne a fost foarte slabă, deşi au fost două zile alocate pentru votare ■ în judeţ s-a atins totuşi un record de participare în secţia organizată la mănăstirea Sihăstria ■ „Din cauza politizării putem vorbi de o prezenţă foarte slabă la vot“, este explicaţia deputatului PNL Laurenţiu Leoreanu ■

La secţia 103 din Roman prezenţa la vot în prima zi a fost extrem de slabă, la fel ca toate localităţile din judeţ. „Sîmbătă, foarte puţină lume a fost prezentă la vot. Sperăm ca duminică lumea să vină, mai ales după ce iese de la biserică“, spunea Artemiza Ciuchină, preşedinta secţiei 103. Tot acolo votase şi deputatul PSD Alexandru Rotaru, care a mărturisit la ieşire că a optat pentru sprijinirea familiei tradiţionale. În prima zi, la secţia 277 de la Gherăeşti a votat primarul Pavel Bereşoaie, care a declarat că a ales să susţină astfel familia tradiţională. Moş Călin, un bătrîn de 75 de ani, a pus ştampila pe buletin la aceeaşi secţie şi a explicat ce motiv a avut să vină la referendum încă din prima zi: „Am venit la vot pentru că vreau ca nepoţii mei să aibă o familie normală, formată din bărbat şi femeie, aşa cum a lăsat Dumnezeu rînduială pe pămînt. Nu vedeţi că lumea a înnebunit acum? Cum să crească doi bărbaţi sau două femei un copil? Ce rînduială anapoda e asta? Ne-a îndemnat şi părintele la biserică să venim la vot că dacă stăm acasă se poate schimba rînduiala lăsată de Dumnezeu“, a spus bătrînul. Sîmbătă a votat la Sagna şi primarul comunei, Gheorghe Iacob. „Am votat pentru normalitate, aşa cum ştiu că au votat şi toţi concetăţenii mei. În acest ultim an am oficiat peste o sută de căsătorii şi acolo am citit mirilor despre faptul că o căsătorie înseamnă «uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie», în conformitate cu noul Cod Civil. Sînt primar la al şaselea mandat şi pînă anul trecut am tot citit că o căsătorie se face între soţi. Pentru că acest lucru acum este interpretabil, e normal ca, în cazul în care se validează acest referendum, să se specifice că este vorba de căsătorie între un bărbat şi o femeie“, spunea primarul Iacob. Duminică, la secţia 91 de la Şcoala Nr. 7 din Roman, după ora 10 deja începuseră să vină, grupuri-grupuri, oamenii ieşiţi de la slujba din biserica romano-catolică din vecinătate. „Sîntem obligaţi de istorie să susţinem familia tradiţională, aşa cum am moştenit-o din moşi-strămoşi“, declara, încrezător în rezultatul scrutinului, senatorul PSD Dan Manoliu. La secţia 115, în jurul orei 12 a sosit deputatul PNL Laurenţiu Leoreanu, de data aceasta singur şi nu cu familia, aşa cum a fost la alte runde electorale. „Am venit la acest referendum din respect pentru iniţiativa cetăţenească a celor trei milioane de români care au semnat această iniţiativă, din respect faţă de această consultare a populaţiei, din respect faţă de o instituţie care ne-a însoţit mereu, de-a lungul istoriei noastre, o instituţie care a fost un filon de rezistenţă, de spirit şi de suflet. Mă refer aici la biserică. Din păcate, acest referendum a fost politizat excesiv de cei aflaţi la guvernare, care au încercat şi au reuşit să confişte acest demers democratic. Oamenii au altă percepţie decît în 1990, văd şi simt altfel. Din cauza politizării putem vorbi de o prezenţă foarte slabă la vot, din cauza căreia referendumul s-ar putea să fie invalidat. O dovadă a susţinerii familiei tradiţionale, creştine, din partea mea este faptul că sîmbătă am fost naş la creştinarea unei noi familii. Am creştinat prin taina cununiei băiatul unui coleg de partid. Am fost în faţa ofiţerului de stare civilă şi a preotului la creştinarea unei perechi tinere. Acestea sînt mărturii ale susţinerii unei familii creştine şi nu un demers care a fost parazitat de către PSD“, a mărturisit, la ieşirea din secţia de vot, deputatul Leorenu. De la aceeaşi secţie a ieşit şi Elena Nechita, care ne-a mărturist de ce a ţinut neapărat să vină la vot. „Evident că am votat cu DA pentru că am toată convingerea că familia trebuie să fie formată dintre un bărbat şi o femeie. Copiii trebuie să simtă în educaţia lor autoritatea unui tată şi sensibilitatea şi sentimentele unei mame. Mi-e ciudă însă că văd multe probleme în familie şi, tot mai des în ziua de astăzi, mama şi tata nu se înţeleg şi atunci copiii suferă. Şi simt un sentiment de revoltă atunci cînd văd că doi bărbaţi se pot iubi şi respecta şi că două femei pot face acelaşi lucru, în timp ce cei lăsaţi de Dumnezeu, bărbatul şi femeia, care este normal să fie într-o relaţie de cuplu se ceartă, se bat şi-şi scot ochii“, a mărturisit Elena Nechita. Cum altfel, preoţii au fost principalii promotori ai consultării populare şi au fost prezenţi in corpore la urne. Părintele Andrei Ioniţă de la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului a votat încă de la primele ore ale dimineţii de sîmbătă. „Am participat la acest moment important din viaţa poporului nostru, unde se hotărăşte viitorul naţiunii noastre. Ne rugăm la bunul Dumnezeu să împlinească această lucrare sfîntă de păstrare a identităţii noastre şi de conservare a valorilor fundamentale ale funcţionalităţii statului şi, mai presus de toate, să sprijinim demersul de modificare a Constituţiei, cartea fundamentală a unei naţii sub care se construieşte societatea şi funcţionează un stat de drept. Noi trebuie să luptăm ca familia să rămînă fundamental societăţii noastre creştine“, declara părintele Ioniţă. „Evident că am votat DA pentru familie şi pentru continuitatea normalităţii. Am votat DA nu doar pentru mine, ci pentru întreaga societate în care dorim să trăim în normalitate“, a precizat şi preotul Dragoş Munteanu, de la Protopopiatul Roman.

Judeţul Neamţ, între limite jenante şi maxime istorice

Conform datelor anunţate de Biroul Electoral Central, duminică, la ora 13.00 (după 20 de ore de votare cumulate), prezenţa la vot în judeţul Neamţ era de 14,63%, cu trei procente mai mare decît cea înregistrată la nivel naţional la aceeaşi oră (11,67%). Din cele 68.549 de persoane care îşi exprimaseră opţiunea în Neamţ, 7.307 au votat pe liste suplimentare şi 767 cu urna mobilă. Deja din prima zi, judeţul Neamţ se remarcase cu prezenţe record la cîteva secţii, în primul rînd la cea de la Mănăstirea Sihăstria (Vînători Neamţ). Duminică, la ora 13, aici se înregistra o prezenţă de 382,03%, cea mai mare prezenţa la urne din ţară. Aici votaseră 638 de persoane, din care 530 pe liste suplimentare. Prezenţe mari erau şi la Corni (65,28%) sau la Mănăstirea Neamţ (64,81%). La polul opus, secţiile cu cel mai mic procentaj erau la aceeaşi oră în localităţile Izvoare (4,95 %) , Rediu (5,19 %), Rocna (5,73 %) şi la secţia de la Colegiul Tehnic Gheorghe Cartianu din Piatra Neamţ (6,02 %) .

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Accident grav. A intrat pe contrasens. Patru victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier soldat cu patru victime a avut loc, sîmbătă, 25 ianuarie, pe DJ 157, în apropierea localităţii Dochia. Un tînăr a pierdut controlul autoturismului pe care îl conducea, a intrat pe contrasens şi s-a izbit de o autoutilitară.

“La data 25 ianuarie, polițiștii Biroului Rutier Piatra Neamț au intervenit la un accident rutier produs în afara localității Dochia, soldat cu rănirea a patru persoane.

Din cercetările preliminarii a reieșit că, în timp ce un tînăr de 26 de ani, din Mărgineni, conducea un autoturism pe DJ 157, din direcția Mărgineni – Piatra Neamț, în afara localității Dochia, ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a pătruns pe contrasens, intrînd în coliziune cu o autoutilitară condusă de un bărbat de 42 de ani, din Mărgineni.

Din evenimentul rutier a rezultat rănirea ambilor conducători auto, a unui minor în vîrstă de 17 ani și a unei femei de 40 de ani, ambii din Mărgineni, pasageri în autoutilitară. Victimele au fost transportate la spital, unde li s-a asigurat asistență medicală de specialitate. Conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. Polițiștii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă”, au transmis reprezentanţii IPJ Neamţ.

FOTO: www.tvmneamt.ro

Citește știrea

Actualitate

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ acesta susţine că poartă negocieri cu trei partide parlamentare ■ va face publică formaţiunea după ce va semna adeziunea ■ pe surse se pare că va candida la funcţia de primar pentru PMP ■ nu este exclusă nici varianta PSD ■

În această perioadă, în care formaţiunile politice se preocupă de alegerea candidaţilor la primării, se vehiculează în spaţiul public numele mai multor potenţiali nominalizaţi.

La Roman, unul dintre aceştia este Sorin Cazan, cel care de vreo patru ani se părea că a renunţat la a face politică.

„Intenţionez să mă întorc în politică şi dacă fac acest lucru e sigur că voi candida pentru funcţia de primar. Ceea ce vă pot spune acum este faptul că mă aflu în negociere cu trei partide parlamentare, dar mă voi hotărî abia atunci cînd voi şti cine candidează din partea PNL.

Nu doresc să mai merg ca independent din cauza faptului că am o experienţă de acest fel şi toţi ştiu «cum am fost făcut ca la Nufărul», cînd am fost furat la numărătoare, cam în fiecare secţie de 3-4 voturi, aşa încît am mai avut nevoie pentru a intra în consiliul local de doar 42 de voturi. Am discutat cu mulţi romaşcani, care susţin că mă vor vota, pentru că s- au săturat de tot felul de promisiuni.

Voi putea anunţa formaţiunea la care mă voi înscrie după ce semnez adeziunea şi după ce primesc răspunsul la propunerile mele“, a declarat Sorin Dumitru Cazan.

Acesta a spus că nu este vorba de PNL, dar nu a negat că ar fi vorba de PSD, partid de care este legat şi prin unul din ginerii săi, avocatul Iştoc, fost vicelider al Organizaţiie de Tineret PSD, în prezent şef al Cabinetului de avocatură al ex-senatorului Ioan Chelaru. Surse credibile susţin însă probabilitatea ca Sorin Cazan să fie candidatul la Roman al PMP, avînd susţinerea lui Traian Băsescu.

De-a lungul timpului, Sorin Cazan a trecut prin mai multe partide politice: în 2007 se afla în Partidul Conservator al lui Voiculescu, în 2009 trecuse la Partidul Naţional Democart Creştin, formaţiune autodizolvată, cîteva luni a condus la Roman PD-L, prin 2014, cînd preşedinte la Neamţ era Alexandu Drăgan.

În 2016, Sorin Cazan avea să devină liderul PRU, al fostului deputat Bogdan Diaconu, de care s-a despărţit, însă, destul de repede. Sorin Cazan a fost şi consilier al Partidului Conserator, a lui Dan Voiculescu, cînd era extrem de vocal şi cînd a avut în consiliul local patru consilieri, ca în mandatul următor să aibă doar doi.

Citește știrea

Actualitate

Ura şi invidia cea de toate zilele

Știre publicată în urmă cu

în data de

Orice s-ar putea spune despre regimul trecut, numai că a împiedicat pe cineva să facă şcoală şi să înveţe, nu. Mai multă ori mai puţină, cu seral sau fără frecvenţă, ba şi prin corespondenţă, fiecare a avut de unde să aleagă, după voinţă, posibilităţi şi, mai ales, după efortul pe care era dispus să-l investească şi a învăţat ceva carte. Pentru că, fiecare lucru sau activitate omenească are timpul său bine determinat de realizare.

Nu doar atât, odată ce terminai o şcoală, căpătai o anume calificare şi nu rămâneai suspendat în nesiguranţă. Căpătai un loc de muncă, de fapt, linia de start pentru pasul adevărat în viaţă. Orice meserie sau calificare îşi avea rostul şi rolul bine determinat, fiindcă este de la sine înţeles că o societate nu poate exista numai cu profesori, ingineri sau medici. Şi în ce mă priveşte, mărturisesc că preţuiesc orice profesie, mai ales dacă este făcută cu interes şi dăruire.

Mai departe, pornind de la acel început, ţinea în cea mai mare parte de tine ca să-ţi împlineşti idealurile sau visele. De la sine înţeles că nu era simplu, fiindcă însemna înfruntarea sau confruntarea cu viaţa, deloc uşoară. Mai ales la noi unde, de când lumea şi pământul, au existat (şi există) multe categorii de impostori care ştiu să dibuiască cele mai directe căi de acces către posturile călduţe şi avantajoase şi pun frâne celor merituoşi şi capabili. Experienţa de-o viaţă mi-a oferit multe exemple de oameni care şi-au cunoscut capacităţile şi care, cu preţul unor sacrificii importante şi cu eforturi deosebite, şi-au dobândit locurile şi poziţiile pe care le meritau. După cum am întâlnit şi oportunişti, oameni superficiali dar mari meşteri în a se strecura, pe diverse căi şi nu rareori, cu concursul celor din jur, în posturi importante dacă nu cheie, pe care le-au folosit cu aplomb şi cu obrăznicie. Cu toate acestea, nu este greu să desluşeşti în comportamentul lor trăsăturile personajului iniţial, oricât ar fi de abil în a-şi ascunde pornirile primare.

Să mai spun că apariţia politicii a permis unor specimene absolut dubioase şi lipsite de orice valoare, ar fi un nonsens şi explică existenţa unei puzderiei de non-valori care au acaparat toate pârghiile societăţii şi o conduc de mai bine de trei sferturi de veac. Fiindcă lucrurile sunt foarte clare, revoluţia sau ce va fi fost ea, nu a schimbat esenţa lucrurilor.

Pe un anume brancardier parcă îl mai înţeleg. Vă închipuiţi cum a strâns el, zi de zi şi ceas de ceas, picătură cu picătură, oceanul de otravă, ura aceea mocnită, sedimentată, concentrată, zilnic măsurată să vadă cu cât a mai crescut, în timp ce împingea nenorocitul de cărucior, cu o roată fără rulment sau unsoare şi care scârţâia ca dracu’.

Veşnic sortit să asculte ordinul nu ştiu cui, ba să mai şi salute („să trăiţi“) vreun doctor sau vreo doctoriţă, în timp ce rumega în mintea lui: „Uite, dom’le, ce sacou/costum şi-a tras individul ăsta, îmbrăcat la patru ace, care vine cu merţanu’ la slujbă, în vreme ce eu îmi rup toţi nasturii în înghesuiala din autobuz. Şi tot la halatul ăsta ponosit şi decolorat de multon grena ajung“ sau „Uite-o p’aia cu stetoscopu’ la gât, cum se fandoseşte şi vorbeşte cu aparţinătorii, că doar n-o face degeaba… şi eu… abia dacă primesc o amărâtă de hârtie de 5 lei, uneori nici atât şi mă spetesc, îmi rup şalele ca să ridic şi să car pe unu’ ori pe altu’. Cu ce-or fi ei mai brezi decât mine?!?“, omul a tot nutrit speranţa că, odată şi odată, se va răzbuna el pe viaţă.

Din fericire, cum spuneam mai sus, i-a sărit în ajutor pârdalnica de politică. În ea a desluşit niscai avantaje şi scara pe care putea să aburce fără prea multe eforturi. Exemple, câte vrei. Cum-necum, n-a stat pe gânduri. Pentru politică nu-ţi trebuie prea multă şcoală, ci tupeu şi obrăznicie. Cât cuprinde. Şi, slavă Domnului, de astea nu ducea lipsă. Aşa că s-a înrolat cu entuziasm într-un partid cât mai vocal, s-a plasat sub faldurile stindardului acestuia, s-a potrivit cu alţii eiusdem farinae (pe româneşte, de aceeaşi teapă), şi încet-încet, ajutat de unii sau de alţii a absolvit şi studii superioare (nu mai contează unde şi cum) şi gata, a devenit politician get-beget. Foarte activ, ascultat şi aplaudat.

Când s-a simţit pe cai mari, şi-a pus problema că n-ar strica să-şi saramureze neîmplinirile, să muşte mâinile unora în faţa cărora se simţea umil şi neînsemnat şi apoi, fiindcă i-a mers, şi-a permis întrebări mai subtile şi mai bine ţintite, de genul: „cum este posibil să fie profesor, şef de disciplină, cum să îşi înveţe rezidenţii abecedarul dezinfecţiei dacă el nu practică niciun protocol, nicio regulă de bun simţ şi este lăsat să se prefacă că (scuzaţi-i cacofonia!) se ocupă de pacienţi la vârsta de 66 de ani?!“. În fapt, nu este greu de tălmăcit (a dracu’ politica asta !) subtilitatea de care personajul face dovadă. Este evident că el vrea să ştie cum cineva a ajuns profesor de medicină dacă nu a fost mai întâi brancardier? Adică să fi început de acolo, de la munca de jos de unde pornesc toate treptele spre consacrare şi împlinire.

Vedeţi cum ştie el unde sunt punctele nevralgice ale oricărui spital? Le-a păscut din tinereţe. Are experienţa anilor şi a urii acumulate, ştie unde se dă cu un mop şi unde cu altul, ce culoare trebuie să aibă sacii cu care se transportă morţii din spital, cam cum ar merge lucrurile după mintea proprie şi îşi face un titlu de onoare (precum ţiganul ajuns împărat) să denigreze, să murdărească şi, mai ales, să-şi satisfacă anii de amar pe care i-a înghiţit. Mai puţin îl pricep pe domnul uscăţiv (era să zic scheletic), mânat de aceeaşi ură neostoită şi densă, care-şi revarsă fierea ultraconcentrată şi care dă sentinţe: „aceşti 25 de nemernici ar trebui daţi afară pe loc şi să li se interzică să mai practice meseria. Să se ducă unde-or vedea cu ochii“. Nu, nu, nu e vorba numai de nemernicii din medicină, el se simte obligat să-şi exprime punctele de vedere în orice domeniu. Altfel cum şi unde să-şi ardă, să-şi consume uriaşa rezervă de venin de care dispune? După el, toată lumea care nu-i seamănă, ar trebui să plece, să dispară, să se ducă unde văd ochii lui şi să rămână doar cei care nu se sperie de chipul său serafic şi crispat de amar.

Oricum, dintre toate scăderile omeneşti, ura şi invidia mi se par cele mai odioase şi mai periculoase. Pentru simplu motiv că, practicate cu osârdie, ele umbresc sau strică de-a dreptul viaţa celui care le cultivă. Şi odată ce ai început nu mai poţi da înapoi. Cu suflet de iască şi ţărână nu poţi fi senin şi tolerant. Lecţia celor doi corifei ai urii fără frontiere poate fi citită pe chipurile lor şi învăţată cu spor. Nu vă îngrijoraţi, lumea lor e mereu şi mereu mai activă şi mai vizibilă în societatea noastră debusolată.

Citește știrea

Trending