Publicitate

Recent, un procuror DNA se plângea că din cauza unor modificări ale legilor justiţiei, votate de Parlament, procurorii îşi văd munca de ani de zile dusă pe apa sâmbetei. Procurorii DNA au constatat rapid că sunt obligaţi să arunce la coş, adică să claseze, nici mai mult nici mai puţin de 1500 dosare, cu care Laura Codruţa Kovesi încerca să convingă mapamondul că va eradica corupţia din România. Mă întreb, ce cauze reprezentând „marea corupţie“ putea conţine stiva asta de dosare sortite clasării, cu care onorabilii procurori nu se mai pot înfăţişa triumfători în faţa instanţelor şi a opiniei publice? Se află oare printre aceste dosare ale durerii procurorilor vreun caz de răsunet privind jefuirea avuţiei naţionale după 1989? Dacă au existat astfel de dosare, acestea au fost clasate înainte de a fi modificate legile justiţiei. Aşa că stiva de dosare se dovedeşte a fi o stivă de mărunte găinării pe subiecte precum „o bătrână a furat doi ştiuleţi“ sau „a fost prins un funcţionar beat la serviciu“. Nici nu s-au promulgat noile legi ale Justiţiei, că deja instanţele au declarat clasate sute de cauze, extrase din stiva de dosare anticorupţie ale DNA, justificând astfel necesitatea modificării legilor Justiţiei. Aceasta dovedeşte fără tăgadă că lupta anticorupţie, declanşată de Traian Băsescu în CSAT, a fost departe de a fi onorabilă şi de bună credinţă. Legile justiţiei au fost instalate „noaptea ca hoţii“ atunci, fără nici o dezbatere publică, prin asumarea răspunderii guvernului sau prin ordonanţe, atât de către amazoanele ministrese ale lui Băsescu, Macovei şi Prună, cât şi de către marioneta lui Iohannis, premierul Cioloş. Nu a existat nici un protestatar atunci. Nici chiar PSD nu a protestat. S-a dovedit cu vârf şi îndesat că aceste legi au fost folosite ca mecanisme de zdrobit existenţe şi cariere, pentru a face loc spre cariere a altor existenţe. Actualele proteste stradale reprezintă o mare diversiune, dospită în aceeaşi oală în care lupta anticorupţie este amestecată cu lupta instalării unei noi ordini politice în România.

Instalarea unei noi ordini politice în România a demarat cu declanşarea în stradă a războiului româno-român

Spaţiul public este infestat până la refuz cu mesaje aiuritoare destinate dezbinării românilor în jurul noilor prevederi ale legilor justiţiei. Obiectivul dezbinării este acela de a ridica un zid de izolare între români, mai trainic decât zidul Berlinului. Temele recentelor proteste stradale sunt prezentate primitiv, fiind limitate de incapacitatea participanţilor de a înţelege ce au realizat legile justiţiei până acum şi ce ar trebui să realizeze acestea de acum încolo. Argumentele străzii, aşa cum sunt prezentate, jignesc până şi inteligenţele marginale, de parcă ar fi ticluite pentru imbecili. Protestatarii sunt extrem de îngrijoraţi de ascensiunea stângii în România, îngrijorare mascată inabil sub îngrijorarea faţă de aşa zisa independenţă a Justiţiei. Pe protestatari nu-i interesează faptul că legile strâmbe ar trebui îndreptate, pentru a proteja miile de români, foste şi viitoare victime în lupta anticorupţie. Pe aceşti protestatari îi interesează un singur om, Liviu Dragnea.

În logica primitivă a protestatarilor există o fixaţie. Dacă Liviu Dragnea cade, cade şi PSD -ul

Elitismul nătâng, al mişcării #Rezist în stradă şi al parlamentarilor USR în Parlament este menit să convingă că singurele inteligenţe ale României sunt în stradă şi în USR. După gândirea acestor tefelişti, atât PSD-ul cât şi oricine votează cu acesta, reprezintă CIUMA ROŞIE, al căror loc este în puşcăriile DNA sau în afara ţării. Dacă PSD rămâne în ţară, mulţi protestatari se simt ofensaţi şi declară că sunt obligaţi astfel să părăsească ţara. Mesajul străzii este că parlamentarii puterii ar trebui scoţi afară din Parlament şi aruncaţi peste gard. Sau, după cum pleda un bulumac la Realitatea TV, Parlamentul ar trebui dizolvat şi organizate alegeri anticipate. Protestatarii sunt din ce în ce mai nervoşi că majoritatea românilor sunt mai puţin interesaţi de „îngrijorările“ străzii sau ale nu ştiu căror ambasade. Modificările Codului de procedură penală au stârnit numeroase controverse în spaţiul public, deşi acestea au beneficiat de mult mai multă dezbatere publică decât legile lui Macovei, Prună şi Cioloş. Unii consideră că modificările aduc mai multe beneficii infractorilor, decât victimelor acestora. Alţii consideră că modificările nu numai că aduc un plus de protecţie victimelor, dar sunt menite să limiteze abuzurile unor procurori în instrumentarea dosarelor. Astfel procurorilor li s-a luat jucăria preferată, care era denunţul. Pentru a beneficia de reducerea pedepsei, unii infractori erau sfătuiţi de procurorii DNA să facă denunţuri pe bandă rulantă. Au fost confecţionate astfel dosare numai pe bază de denunţuri, fără de administrare de alte probe. De acum nu mai pot fi pronunţate condamnări doar pe baza unor denunţuri făcute de persoanele care beneficiază de pe urma acestor denunţuri. De asemenea, s-a terminat cu practica ţinerii dosarelor la sertar ani de zile, pentru a fi scoase la momentul oportun, dictat de interese de altă natură decât de cele impuse de lege. În sfârşit îşi intră în drepturi prezumţia de nevinovăţie. De acum procurorii, ca avocaţi ai statului, vor trebui să muncească corect şi profesional pentru a dovedi instanţei vinovăţia inculpatului, nu inculpatul să dovedească instanţei că este nevinovat. Barbarismul termenului „penal“ va trebui scos din vocabularul protestatarilor şi al lui Klaus Iohannis. S-a terminat cu „democratizarea“ anchetelor penale prin transparentizarea prin presă a pasajelor din rechizitorii şi stenograme, extrase din dosarele DNA, pentru a creşte ratingul unor televiziuni sau tirajul unor publicaţii. Adio încătuşărilor în faza anchetării, cu excepţia cazurilor impuse de lege. S-a sfârşit cu serialul „Cătuşele în direct“ menit să hiperbolizeze imaginea instituţiei DNA, pentru a-i creşte cota de popularitate, de importanţă şi de impact mediatic. Prin reformele aplicate acum Justiţiei, România este mic copil în comparaţie cu Polonia, Cehia şi Ungaria, care făcând parte din „grupul de la Vişegrad“, nu a „beneficiat“ de MCV-ul Bruxelles-ului. De supravegherea prin MCV „a beneficiat“ numai România, situată la periferia UE. Sloganul „Nu modificaţi legile justiţiei“ nu are menirea decât să împingă România în braţele unui regim autoritar, denumit deja „Republica procurorilor“. În sprijinul acestui slogan, strada îşi arogă dreptul de a nu respecta nici o lege, de a nega rolul democratic al majorităţii, de a lua cu asalt Parlamentul, înscriindu-se astfel în rezolvarea unor comenzi interne ale „statului paralel“, cu care DNA este părtaş, în baza protocoalelor încheiate. Comenzile interne ale statului paralel vizează reprenduirea clasei politice şi a liderilor acesteia, precum şi promovarea unor persoane agreate în principalele funcţii ale statului. A critica după ureche, în devălmăşie, noile prevederi ale codului penal, fără a explicita punctual care sunt prevederile contestabile şi motivul contestării, dovedeşte nu numai reaua credinţă a protestatarilor, ci şi analfabetismul funcţional al acestora.

Comentarii Facebook
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.