Publicitate

■ evenimentul are loc astăzi şi face parte din proiectul „Să cunoaştem istoria judeţului prin memoria comunităţii. Oameni, locuri, fapte“ ■ va avea loc şi un vernisaj al expoziţiei de pictură a învăţătoarei Ludmila Chicu-Gavril ■

Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu“ evocă personalitatea şi activitatea eminentului profesor de limba şi literatura română Panaite Criveţ, în cadrul proiectului „Să cunoaştem istoria judeţului prin memoria comunităţii. Oameni, locuri, fapte“. Evenimentul are loc astăzi, cu începere de la ora 12:30, în Sala Cupola şi este organizat în parteneriat cu Şcoala Gimnazială Rediu şi Colegiul Naţional „Petru Rareş“. Publicist, prefect de Neamţ, senator şi deputat, Panaite Criveţ s-a născut la 21 februarie 1869, la Rediu şi a decedat în 1948, la 80 de ani. A fost profesor la mai multe instituţii de învăţămînt din ţară şi la „Rareş“, loc de unde s-a retras la pensie la sfîrşitul anului şcolar 1932-1933. „Trebuie să ai ştiinţă şi arta profesiunii, pe deoparte, iar pe de altă parte, trebuie să ai devotamentul şi dragostea profesională pînă la sacrificiu, ceea ce noi numim apostolatul carierei. Şcolarul învaţă zilnic să sfîrşească anul şi învaţă an de an să sfîrşească liceul, ca să scape de carte. Iluzie! De carte nu scapi niciodată! Eu însumi sînt un şcolar. Adeseori răsfoiesc filele cărţilor şi găsesc noi soluţii pentru adaptarea la vremurile noastre“ (Panaite Criveţ). Personalitatea eruditului profesor va fi evocată de profesorii Neculai Vasiliu, Constantin Tomşa, Dan-Mircea Borş, Ionuţ Ciangu – directorul Şcolii Gimnaziale Rediu – şi de bibliotecara Elena Popa – Colegiul „Petru Rareş“. Dialogul va fi moderat de prof. Mihaela Mereuţă, director- manager al Bibliotecii Judeţene. „Cursurile profesorului Criveţ cucereau, fascinau pe elevi, frumoasele sale lecţiuni făceau să vibreze tot ce era mai sfînt în sufletul elevilor, animîndu-i pentru tot ce era românesc“ (prof. Eugenia Popovici, Liceul de Fete Piatra Neamţ). „Caietele de cursuri ale profesorului Criveţ s-au plimbat pe la toate universităţile. El se încadrează strălucit în viaţa liceului şi în viaţa culturală şi politică a oraşului şi a judeţului nostru“ (înv. Leon Mrejeriu, Corpul Didactic Primar Neamţ). „Pentru generaţia lui Panaite Criveţ, catedra era un sanctuar, iar profesorul un preot care oficiază“ (prof. Panaite Popovici, Asociaţia Profesorilor Secundari Piatra Neamţ). „Panaite Criveţ, cît a fost deputat, prefect şi senator a contribuit la realizările din judeţul Neamţ: clădiri de localuri, cum a fost Palatul Administrativ (Muzeul de Istorie şi Arheologie) şi înfiinţări de şcoli, pentru care a fost decorat cu Răsplata Muncii, Clasa I de către nemuritorul Spiru Haret“, (prof. Vasile Ghiţescu, directorul Liceului Petru Rareş). Evocarea profesorului va fi urmată de vernisajul expoziţiei de pictură a învăţătoarei Ludmila Chicu- Gavril. Aceasta s-a născut la 22 iunie 1920, în satul Nişcani din Basarabia, astăzi cartier al oraşului Călăraşi de peste Prut. Urmează cursurile şcolii primare în satul natal, apoi la Chişinău – Şcoala Normală Eparhială de Fete, o unitate susţinută de Biserica Ortodoxă. Era o şcoală pentru viitoarele învăţătoare, care trebuiau să aibă abilităţi deosebite la desen şi muzică. Aceste talente erau cultivate de către profesori extrem de severi, de altfel ca şi întregul regim din şcoală. Aici elevele învăţau să gătească mîncăruri diverse şi sofisticate, să coase, să ţese, să aranjeze mese după reguli foarte stricte. În 1940, la două zile după anexarea Basarabiei de către URSS, trece cu greu graniţa în România împreună cu sora mai mică. Aici se căsătoreşte şi, după trecerea oştirii române peste Prut, se stabileşte împreună cu soţul în Basarabia, unde se naşte primul copil, Gabriela. Urmează alt refugiu din calea frontului în România, călătorind cu trenul două săptămîni de la Chişinău la Craiova, unde erau repartizaţi de către autorităţi, înfometaţi şi plini de păduchi. După război revine împreună cu familia în Neamţ, la Bozieni, Mărgineni, Hoiseşti, unde se naşte al doilea copil, Ştefan şi apoi la Piatra Neamţ, unde îşi construieşte o casă pe locul unde acum este Casa de Cultură, locuinţă care a fost demolată după nici 5 ani de folosinţă. Funcţionează ca învăţătoare ultimii 21 de ani la Vaduri, fascinată de natura deosebit de frumoasă. De aceea natura este prezentă în majoritatea tablourilor ei. A realizat numeroase tablouri, a participat la cîteva expoziţii, a confecţionat material didactic pentru şcoală. A pictat scene succesive din poveşti, iar planşele cu literele alfabetului erau mici tablouri pictate, sala de clasă devenind parcă o sală de expoziţie. În ultima parte a vieţii, a pictat mai mult icoane. A rămas neterminat un tablou care înfăţişează România Mare cu Iisus Hristos care o binecuvîntează.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.