Contactează-ne

Politica

Pro şi contra preşedinţilor de CJ “uninominali”

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ ordonanţa de urgenţă pentru alegerea uninominală a preşedinţilor de CJ a stîrnit controverse aprige ■ la cum a arătat votul la europarlamentare, PSD nu avea nicio şansă să obţină majoritatea în CJ Neamţ şi să-şi pună preşedinte ■ pe vot uninominal, Arsene mai speră ■

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Dăncilă pentru alegerea uninominală a preşedinţilor de CJ a stîrnit controverse aprige. În timp ce Dăncilă şi social-democraţii din spatele ei o ţin sus şi tare cu “legitimitatea, reprezentativitatea şi stabilitatea”, preşedintele Klaus Iohhanis, prin vocea purtătorului de cuvînt, a atacat dur: “este de fapt o concesie pe care premierul Viorica Dăncilă vrea să o facă baronilor PSD în încercarea de a le cîştiga sprijinul”. Care baroni PSD, “panicaţi de scăderea în sondaje a partidului, fac tot posibilul să îşi securizeze funcţiile, în ciuda voinţei românilor”. Şi a şi nominalizat: “domnii Marian Oprişan, Dumitru Buzatu şi Ionel Arsene”. Evident că toate taberele joacă politic această carte a alegerii uninominale a preşedinţilor de CJ. Dincolo de politică există însă cîteva lucruri ce ar putea fi spuse, fără a ţine partea niciunui partid. În primul rînd că, la nivel de principiu, într-o societate democratică nu neapărat ideală, dar bine aşezată, alegerea prin vot direct este soluţia de preferat, dacă nu cea mai bună. Însă societatea românească numai democratică bine aşezată nu e. Iar analiza rezultatelor de la alegerile europarlamentare demonstrează clar interesul direct al social-democraţilor pentru o astfel de modificare legislativă.

“Studiu de caz” în Neamţ

La alegerile europarlamentare din 26 mai, în Neamţ, ierarhia a fost: PSD – 29%, PNL – 27 %, USR – 16%, PRO România – 7%. Pentru a simplifica analiza am rotunjit procentele obţinute, renunţînd la cele de după virgulă. Cu legislaţia veche, cu preşedinţii de CJ aleşi de consilieri, este evident că PSD nu ar mai avea nicio şansă să obţină vreo majoritate în CJ: cei 29% sînt depăşiţi clar de procentul pe care PNL, USR şi PRO România îl pot aduna. Cu noua legislaţie, PSD poate spera în Neamţ, unde totuşi a cîştigat alegerile europarlamentare, e drept la diferenţă mică de liberali, dar au adunat mai multe voturi decît ceilalţi competitori. Mai este o condiţie: să nu fie două tururi de scrutin pentru că atunci şansele social-democraţilor se duc din nou spre un mare zero. Aşa ar arăta calculele politice. Dincolo de acestea însă, mai sînt cîteva lucruri ce ar putea fi punctate: în contextul politic actual din România, experienţa ne învaţă, se poate ajunge la situaţii care să ducă la blocaje administrative. În sensul că un preşedinte de CJ ales uninominal se poate trezi la un moment dat cu o majoritate în consiliu ostilă. Ca o comparaţie, la Piatra Neamţ, nu cu foarte mult timp în urmă, primarul PNL a avut de înfruntat o majoritate ostilă formată pe vremea aceea din PSD, ALDE şi PMP. Şi ţinem cu toţii minte cum numeroase proiecte de hotărîre nu treceau, explicaţia fiind că… sînt ale primarului şi majoritatea nu le vota, că aşa era ordinul de partid. Alegerea uninominală a preşedintelui de CJ poate duce la astfel de situaţii. Care în final vor duce tot la negocieri de culise, mai pe masă sau sub masă, cu “tranzacţii” de funcţii, fonduri sau ce Dumnezeu mai tranzacţionează politicienii în astfel de cazuri. Sigur că aceste “tranzacţii” au existat din plin pe vremea cînd preşedinţii de CJ erau aleşi de consilieri, unele ajungînd pînă pe masa anchetatorilor. Şi, pe final, mai poate fi făcută şi o analiză a modului în care s-a făcut modificarea legislativă: prin atît de hulita de unii, dar iubită de alţii ordonanţă de urgenţă. Chiar nu putem să nu vedem că la mijloc e în principal un calcul politic, departe de orice idee de reprezentativitate şi legitimitate. Pentru că dacă aceste principii i-ar fi mînat în luptă pe social-democraţi nu înţelegem de ce modificarea respectivă nu putea fi făcută în Parlament, cu dezbatere, inclusiv publică, şi la pachet cu alegeri din două tururi de scrutin şi pentru primari şi pentru preşedinţii de CJ. Ca să fie reprezentativitate şi legitimitate pînă la capăt.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

“România primește 33 miliarde de euro pentru dezvoltarea economiei”

Știre publicată în urmă cu

în data de

Deputatul PNL de Neamţ Mugur Cozmanciuc a anunţat că România va primi 33 de miliarde de euro, din care 19 fonduri nerambursabile, bani ce vor fi folosiţi pentru dezvoltarea economiei şi pentru a fi contruite spitalele regionale de care este atîta nevoie.

“România va primi în total 33 de miliarde de euro  – din care 19 miliarde fonduri nerambursabile. În urma negocierilor care au fost purtate de statul român, țara noastră obține un pachet foarte mare, al 6-lea în Uniunea Europeană, fiind a doua țară din Europa de Est ca sumă totală pe care o va primi, după Polonia.

Fondurile vor fi folosite pentru dezvoltarea economiei românești, pentru sprijinirea companiilor românești, pentru angajații români și pentru a construi noi spitale regionale de care avem atât de mare nevoie.

Până acum, guvernul PNL a atras fonduri europene substanțiale pentru combaterea pandemiei: 300 de milioane de euro pentru plata șomajului tehnic, 350 de milioane de euro pentru dotarea spitalelor, 225 de milioane de euro pentru sprijinirea a peste un milion de români aflați în situații defavorizate sau risc de sărăcie, 20 de milioane de euro stimulente pentru medicii aflați în prima linie, 682 de milioane de euro pentru Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Totodată, este important să reamintesc faptul că Guvernul PNL a recuperat întârzieri de ani de zile: au fost semnate contractele pentru spitale regionale din Iași și Craiova pe care PSD a eșuat să le facă în 6 ani, au fost lansate 13 apeluri de proiecte cu finanțare europeană care cumulează peste 800 de milioane de euro, s-a evitat dezangajarea a 600 de milioane de euro încă din primele săptămâni de guvernare”, a declarat Mugur Comznciuc, preşedintele PNL Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Erorile Preşedintelui

Știre publicată în urmă cu

în data de

Este din ce în ce mai greu să răzbată de la Cotroceni, un discurs mai coerent. Klaus Iohannis nu mai poate vorbi despre corupţia, incompetenţa sau erorile guvernanţilor, pentru că acum este în funcţie Guvernul Orban.

Nu se mai poate vorbi la prezent despre Ciuma roşie, pentru că aceasta este în Opoziţie. Se poate vorbi în schimb, despre trecut, cât suportă prompterul. Tot ce nu merge bine acum, este din vina fostei guvernări a PSD-ului. Klaus Iohannis este singurul preşedinte al României, care nu s-a îndoit de sine nicio clipă.

A fost consecvent, atât în declaraţii, cât şi în proiecte. Toate declaraţiile sale au fost anti-PSD şi toate proiectele sale au eşuat. În prezent, preşedintele este convins că România este condusă de un guvern PNL, care este al lui. Consideră că este unul din proiectele lui de succes.

În realitate, PSD guvernează în continuare prin Guvernul Orban. După guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, urmează Guvernul Orban, pe care PSD l-a investit integral cu vot, în 14 martie, cu două zile înainte de declanşarea Stării de urgenţă.

Este guvernul destinat de PSD pentru a combate pandemia din România. În 14 martie, atât de mare a fost preocuparea preşedintelui pentru „alegeri anticipate“, că nici nu a sesizat cine i-a votat guvernul în Parlament. La votul de investire nu a participat nici un parlamentar al PNL, care nu dădeau doi bani pe Guvernul Orban, în timp ce preşedintele îl elogiază în orice discurs. Tot în 14 martie, preşedintele nu sesizează nici prezenţa coronavirusului în România, criticând dur presa, că încearcă să prezinte „virusul ucigaş într-o manieră foarte apocaliptică“.

Singurii care au acordat vot de investitură Guvernului Orban a fost „PSD şi cu acoliţii acestuia“. Să recapitulăm! Deci, pe 14 martie, PSD a reinstalat Guvernul Orban, iar peste două zile, pe 16 martie, tot PSD a declanşat Starea de urgenţă, votând-o în unanimitate în Parlament.

Ce a urmat, se ştie. Guvernul Orban, confruntat cu dubla criză, cea medicală şi cea economică, a avut un comportament haotic, nerevenindu-şi nici la această dată. Preşedintele Klaus Iohannis s-a simţit dator să ne avertizeze că neputinţele Guvernului Orban, de a face faţă celor două crize, se datorează în exclusivitate PSD. Nici nu mai contează care PSD , al lui Dragnea, al lui Dăncilă, al lui Ciolacu sau al cui o mai urma. PSD să fie, că acuze se găsesc.

Şi dacă Preşedintele are dreptate?

Dragoste prea mare între Klaus Iohannis şi Ludovic Orban se pare că n-a prea fost. Asta, numai dacă ne reamintim, că pentru izbânda proiectului său cu „anticipatele“, Orban a fost programat să-şi rupă gâtul de trei ori consecutiv.

Neavând o majoritate, care să-i sprijine proiectul în Parlament, preşedintele s-a văzut obligat să conteze pe „soluţia imorală“, adică pe PSD. Numai astfel a reuşit Klaus Iohannis să înlocuiască nulităţile Guvernului Dăncilă, cu nulităţile Guvernului Orban. Acuzele preşedintelui la adresa PSD, pentru ce nu poate face Guvernul Orban, a stârnit reacţii dure din partea unora, pe care le consider greşite.

Dacă Preşedintele are dreptate? Totdeauna are dreptate. Criticând acum PSD, preşedintele poate fi asimilat cu un antimergător cu girofar roşu, pentru coloana PNL, pe drumul spre alegeri normale, locale sau parlamentare. Klaus Iohannis are mare dreptate când ne avertizează că dacă mai votăm PSD o să tot avem parte de astfel de guverne.

Astfel, el ne face un serviciu dezinteresat, acela de a ne avertiza că tot ce face PSD în România este sortit apriori catastrofei. Dacă luăm în serios acest avertisment, trebuie să înţelegem că Guvernul Orban este o catastrofă, fiind opera PSD.

Asta înseamnă că la următoarele alegeri electoratul să nu mai voteze cu PSD-ul lui Ciolacu, dar nici cu PNL-ul lui Orban. Pentru că tot ce vine de la PSD vizează corupţia, imoralitatea, incompetenţa, iredentismul, antieuropenismul, antioccidentalismul şi trădarea de ţară. Şi astea trec, precum coronavirusul, de la un guvern la altul, indiferent de ideologie.

Preşedintele încearcă să ne convingă, înaintea alegerilor, că României i-ar sta mai bine să fie condusă de un partid fără nicio ideologie, de genul USR – PLUS, partid cu sex incert. Preşedintele are dreptate când critică guvernanţii, precum cei ai PSD, care odată ajunşi la putere se cred buricul pământului, încep să-şi numească clientela pe funcţii, începând de la uşa liftului şi până la uşa preşedintelui.

Preşedintele are dreptate. Din România ar trebui să dispară PSD de mână cu PNL şi fiecare cu acoliţii săi, lăsând locul viran pentru Marea Resetare. În proiectul său de resetare a României, Klaus Iohannis ar face bine să ne anunţe din timp cu cine să-i înlocuim pe aceştia. Sau rămânem pe dictatură, ca în vremea lui Carol al II-lea.

Citește știrea

Politica

Releul Pietricica: Ludovic ORBAN, o voce bărbătească educată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Până în ziua de azi, când e chiar şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică.

Priviţi-i mâinile sprijinite pe orice fel de birou, la Guvern or studio Tv, or la refugiul lui, când era pozitiv, la vila din Primăverii. Burice la burice de degete, alcătuind un fel de piramidă din degete. La fel am văzut şi la preşedintele Iohannis, acelaşi gest de a-şi apropia buricele degetelor mâinii stângi cu cele ale mâinii drepte. Încercaţi şi dumneavoastră, bre, nu e chiar uşor, nu vă va ieşi din prima, trebuie ceva exerciţiu pentru a fi un gânditor elegant. Nu ştiu cine pe cine mimetizează.

Mie mi-a fost oarecum simpatic atunci când a candidat la Primăria Capitalei. Era pe felie, le ştia pe toate la confruntări, un inginer isteţ, lucrase şi acolo, e drept, dar avea lecţiile făcute. Atunci mi-a plăcut, era oarecum mai convingător decât madam Firea. N-a fost să fie. L-am mai apreciat şi pentru faptul, oarecum minor (aflat din surse PNL) că omul răspundea calm, aplicat, la toate telefoanele pe care le primea, indiferent de oră sau de solicitant. Mare lucru!

Tot de pe-atunci, să ni-l aducem aminte cu nişte costume de haine cam vechiuţe, cu pantaloni cu genunchi de purtat şi sacouri oleacă demodate, cu nişte cămăşi galben-pai, absolut nefericite, la care dez-asorta cravate de pe timpuri. Un tip modest, un ins de gaşcă, cu suflet de artist amator, ca mai toţi românii, oameni ce nu se jenează să scotocească pe la magazinele de second hand. În plus, a permis unei echipe TV să-i intre în apartament, să-i filmeze ce avea el acolo, chitara, plus, sub geamul dormitorului, o grămadă de bulendre depozitate acolo, acoperite cu ceva, cu o pătură. Om modest, ca mai toţi oamenii de apartament.

Întrebat de câteva ori ce meserie are, adică ce profesează el, de unde are el bani de coşniţă, răspundea mai pe ocolite. Pe Cartea de Muncă a acestui domn, per total, ar fi cam aşa: 1988-1990 ( 2 ani), inginer stagiar la Izolatorul Târgu Secuiesc, 1990-1991 (1 an) la Tractorul Braşov, 1991-1992 ( 1 an) redactor la cotidianul Viitorul Românesc. Total: cam 4 ani. Din 1992 până în 2007 (15 ani) nix la cartea de muncă, la vechime, cum ar veni vorba. Până a fost oleacă de Ministru al Transporturilor, 2007-2008, nici un an.

Apoi, politician, deputat în funcţie 2008-2012 Bucureşti (4 ani) şi 2012-2016 (4 ani), deputat.

Am luat-o băbeşte, pe degete 4+1+4+4, cu largheţe, face cam 13 ani pe Cartea de Muncă a unui om de, atunci, aproape 50 de ani. Cam puţini! Doamna care face curat pe scara blocului are cam 29 de ani pe Cartea de Muncă, la Rifil şi pe unde a mai muncit ea.

Iar acum să vorbim despre voce. Inconfundabilă. O voce lucrată, baritonală (timbru intermediar, situat între tenor şi bas), Dumnezeule ce-i mai place să se asculte când îşi coboară vocea! Se vede pe el că-i place să se asculte, cu acea voce tabagică, absolut masculină. Parcă-l vezi, cu buricele degetelor aşezate în formă de piramidă şi parcă-i auzi, după o dregere uşoară, vocea de premier în funcţie, cu o uşoară apnee, zisă Câţu: Doamnelor şi domnilor, bună ziua!

Aceeaşi voce care, într-o campanie electorală, întreba sala: Ciiineee esteee cel maiiiiii (bara-bara)…?! Iar sala răspundea: Ioahannis! Ciiiine esteeee (bara-bara)?!… Iar sala răspundea la unison: Iohannis… Sincer să fiu, mi se făcea pielea de găină, de jenă.

Normal, e suflet de vioară, ştie câteva acorduri la chitară, cântă şi pe gură din Phoenix, or muzică populară sau balade. Şi, cu certitudine, ca premier, este altceva decât tuta aia de Veorica (aşa i-am spus noi, în Monitorul, înainte de a deveni premieră în premieră a României, iar părerea noastră nu s-a schimbat, nici nu aveam cum).

Dar. Iată-l acum pe Ludovic Orban în plen: Ce costume de firmă, impecabile (n.n. un sacou de costum adevărat se vede la umeri, la revere, cum e croit el acolo şi din ce material adevărat este), ce cămăşi, ce cravate, ce discursuri din fundul gâtlejului, parcă nu mai este el. Parcă-i altul.

Neobosit, harnic, omniprezent în media, deschis ca o paraşută, în primele săptămâni de pandemie. Te întrebai, ca omul, când mai punea şi el, săracul, capul pe pernă. Încă avea costumul scămoşat, cămăşile şi cravatele alea oribile. Apoi, din ce în ce mai distant, mai sigur pe sine, mai elegant. Până în ziua de azi, când e şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, deja cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică. Are şi ceva nevinovate antecedente, dar au fost trecute cu vederea. Deocamdată.

Citește știrea

Trending