Publicitate

• „Este vremea muceniciei! Luptati pînã la capãt! Nu vã temeti!“, spune staretul Iustin Pîrvu, de la Mãnãstirea Petru Vodã

Iubiti fii ortodocsi ai acestui neam,

Cu multã durere si îngrijorare vin sã vã adresez aceste cuvinte, pentru care mã simt dator în fata lui Dumnezeu si constiinta si inima nu mã lasã sã trec nepãsãtor pe lîngã acest val primejdios care s-a ridicat sã înghitã toatã suflarea omeneascã, chiar si pe cei alesi, de este cu putintã. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vîrf de munte, era sã vã aduc la cunostintã aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rînd, ci a arhipãstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacã ei trec aceste lucruri sub tãcere, avînd preocupãri mai de seamã decît are acest popor, eu nu pot sã trec cu vederea glasul vostru, al celor care ati rãmas credinciosi cuvîntului Evangheliei lui Hristos, ati asteptat si mi-ati cerut cuvîntul în privinta acestor realitãti dureroase în care ne aflãm. De aceea, fiii mei, vin si vã spun cã a sosit ceasul sã-L preaslãvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevãrat. Nu credeam cã voi trãi sã vãd si eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iatã cã mînia lui Dumnezeu a venit mai degrabã asupra noastrã, pentru toate pãcatele si fãrãdelegile pe care le-am sãvîrsit. Si vãd cum bietii oameni nu sînt pregãtiti sã facã fatã acestor capcane ale vrãjmasului, a cãrui nouã lucrare acum este sã pecetluiascã sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toti am citit Apocalipsa si înfricosãtoarea profetie – scrisã cu 2000 de ani în urmã: „Si ea (fiara) îi sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei sãraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sã-si punã semn pe mîna lor cea dreaptã sau pe frunte. Încît nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde decît numai cel ce are semnul, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui fiarei“ (Apoc. 13: 16-17). Vremea în care ne aflãm acum este premergãtoare acestei profetii. Prin lege, prin ordonantã de guvern, românii sînt obligati sã se încadreze într-un plan de urmãrire si supraveghere la nivel national si mondial, proiect care le rãpeste de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere sã-si punã pe pasapoartele, permisele auto si orice alt act personal cipul biometric ce contine amprenta digitalã, imaginea facialã, si toate datele personale. Poate pentru multi dintre dumneavoastrã acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare si stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagã dictaturã, un întreg plan demonic, prin care de bunã voie îti vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte mãsuri luate pentru controlul absolut al fiintei umane. Dragii mei, dupã cum proorocesc Sfintii Pãrinti, primirea acestui semn este lepãdarea noastrã de credintã. Sã nu credeti cã putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiti acest însemn diavolesc care vã rãpeste ceea ce vã apartine prin mostenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate si originalitate, al fiecãrei fiinte umane! Trebuie sã vã apãrati acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi sã plãtiti cu pretul vietii voastre. În zadar câstigati cele ale lumii, dacã vã pierdeti sufletele voastre si ale copiilor vostri, pentru cã Sfintii Apostoli ne spun clar „se cuvine sã ascultãm de Dumnezeu mai mult decît de oameni“. De aceea vã spun: este vremea muceniciei! Dupã pãrerea mea ne aflãm în vremurile în care singura cale de mîntuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul sã mãrturisim cu propria noastrã viatã, pînã acum ar fi fost o risipã de energie. Din pãcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar si mai lipsit de vlagã si de reactie. Se stie foarte bine cît de curajos au reactionat grecii dar si sîrbii, cînd au protestat împotriva acestor cipuri si a sistemului însemnãrii si controlului total al identitãtii. Tinerii lor au fost formati de mici în duhul acesta patristic, atît în familiile cît si în scolile lor – ei au notiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tatã-n fiu s-a predat aceastã traditie patristicã. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit cã rãmînem constanti slugi altora, uitînd de curajul si demnitatea românilor de altãdatã. Toate popoarele vecine au încercat sã scape de comunism, sã-si impunã cumva neatîrnarea – si au reusit într-o mãsurã oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovitã de fiara comunistã, al cãrei popor a îndurat cele mai cumplite crime si decimãri în lagãre si deportãri, a ajuns astãzi putregai. La noi în bisericã situatia este destul de anevoioasã deoarece credinciosii nu sunt destul de informati cu privire la aceste provocãri ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacã îl mãgulesti un pic, nu mai tine cont de nici o normã evanghelicã. El este vinovat numai prin nestiintã deoarece dacã el n-are cîtusi de putine cunostinte de la bisericã, de la scoalã, din familie, din societate – ignoranta e cuceritoare. Pentru cã el are un text în capul lui: „supuneti-vã mai marilor vostri“; la el trebuie sã meargã textul. Pãi, pe noi nu ne acuzau în puscãrie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, asa cum fac si sectarii?- „Voi ati fost încãpãtînati mãi, voi ati fost rãzvrãtiti, n-ati ascultat de cuvîntul Evangheliei – pãi, ce crestini mai sînteti voi? Voi vã pierdeti viata zadarnic“. Asa încercau sã ne reeduce comunistii rosii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comunistii de azi îmbrãcati cu haine albe.

„Se vrea înregimentarea si uniformizarea pe model ateist a copiilor nostri“

Se vrea si se încearcã o desfiintare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevãrului de credintã prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea si uniformizarea pe model ateist a copiilor nostri. Dacã îi spui acum unui cetãtean care are cinci copii în casã – „Mãi, nu mai lua buletinul sau pasaportul“ – pãi el nu întelege. „Pãi, pãrinte, eu ce le mai dau de mîncare?“ Si-l pui în fata acestei situatii grele. Sîntem noi dispusi ca Brîncoveanu de altãdatã sã facem sfinti din copiii nostri? Nu sîntem pregãtiti. Si atunci cine poartã toatã aceastã vinã? Nu noi, biserica? Nu noi, mãnãstirile, care sîntem în fata altarului avem datoria sã spunem oamenilor adevãrul si sã-i prevenim la ceea ce-i asteaptã pe mîine? Dar în protopopiate nici vorbã sã se punã o astfel de problemã, esti respins, esti catalogat naiv si depãsit – ba chiar mai face si glume pe seama ta. Deci dacã preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce sã mai spui de bietul credincios care sãracu’ de-abia deschide Biblia de douã trei ori pe an, sau doar o datã-n viatã? Vina este de partea tuturor celor ce rãspund de educatia si formarea acestui popor – de la învãtãtori, profesori pînã la preoti si ministri. Vã cer, asadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mãrturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mãrturisi-voi si Eu pentru el înaintea Tatãlui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepãda de Mine înaintea oamenilor si Eu Mã voi lepãda de el înaintea Tatãlui Meu, Care este în ceruri“. (Matei 11: 32-33), sã cereti autoritãtilor române sã abroge legile care permit îndosarierea si urmãrirea electronicã a crestinilor, renuntarea la libertatea cu care ne-am nãscut. Dar o sã primim plata pãcatelor noastre, moartea, osînda noastrã, care sã nu fie, fereascã Dumnezeu, de rãscumpãrat. Pentru cã Hristos Si-a vãrsat sîngele o datã pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntasii sãi, s-a ticãlosit pînã la culme, prin trãdarea traditiilor si credintei strãmosesti. Iar noi am refuzat aceastã rãscumpãrare prin neprezentarea acestor adevãruri scripturistice; am fost deseori absenti din fruntea micii ostiri a Adevãrului.

„Sã rezidim neamul acesta“

Sã rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbîndi lucrul acesta dacã nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Sã ne pocãim si sã ne punem cenusã în cap, ca sã ne dea Domnul harul si puterea de a primi mucenicia. Va trebui sã creãm mici fortãrete, mici cetãtui de supravietuire, la sate, acolo unde mai sînt încã oameni care pricep si îsi amintesc Rînduiala, unde sã avem pãmîntul nostru, scoala noastrã – în care sã ne crestem copiii în duhul aceasta ortodox, sã avem spitalele si moasele noastre. Copiii încã de la nastere trebuie protejati – pentru cã, dupã cum vedeti, vor sã implanteze acest cip pruncului la nastere. Fiecare este dator sã-si mîntuiascã sufletul. Fiecare sã se intereseze si sã vadã cã ne aflãm în fata unui moment de cumpãnã în care ai de ales: sã-ti pierzi sufletul sau sã-ti salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat pînã acum, nu e tîrziu încã sã afle si sã se dumireascã. Acum e timpul jertfei, prin vorbãrie si prin conferinte nu mai facem nimic. Sã te duci, române drag, fãrã fricã, direct spre vîrful sabiei, ca strãbunii nostri cei viteji, sã te duci ca o torpilã japonezã, sã mori în brate cu vrãjmasul! Acum sîntem exact ca în arena romanã cu fiare sãlbatice – stai aici în mijlocul arenei si astepti, ca si crestinii de odinioarã, sã dea drumul la lei. Asteptati sã fiti sfîsiati, rupti, altã scãpare nu mai e! Lupta este deschisã. Luptati pînã la capãt! Nu vã temeti! Asa cum a început crestinismul, asa va si sfîrsi – în dureri si în suferintã. Pecetluiti crestinismul cu mucenicia voastrã! Iubiti frati întru cinul îngeresc si întru slujirea preotiei, fac un apel cãtre frãtiile voastre sã întãriti acest text cu semnãtura proprie, în numele mãnãstirii si parohiei pe care o pãstoriti.

Mãnãstirea Petru Vodã, 14 Ianuarie 2009 Cuviosii Mucenici ucisi în Sinai si Raith Arhimandritul Iustin PARVU

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.