Publicitate

■ lăcaşul monahal va îmbrăca haine de sărbătoare pe 8 noiembrie, de ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril

Numeroşi credincioşi din toate colţurile ţării îşi îndreaptă paşii în această perioadă spre Mănăstirea Agapia pentru a participa alături de comunitatea de călugăriţe la sărbătorirea hramului lăcaşului monahal, prăznuit în fiecare an pe 8 noiembrie, de ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Sînt aşteptaţi reprezentanţi ai Mitropoliei Moldovei, stareţii lăcaşurilor monahale din jur, preoţi, autorităţi locale şi judeţene şi mulţi pelerini, mănăstirea fiind pregătită să-i primească cum se cuvine pe toţi oaspeţii prezenţi la hram. Slujbele religioase specifice vor începe miercuri seara. Începînd cu ora 18 se va oficia o sujbă de priveghere închinată Sfinţilor Arhangheli, ctitorii bisericii-catedrală din incinta lăcaşului şi ocrotitorii mănăstirii Agapia. Joi, 8 noiembrie, de hram, se va da citire Acatistului celor doi mari sfinţi, urmat de slujba Sfintei Liturghii. La final va avea loc pomenirea ctitorilor mănăstirii, moment ce va fi urmat de o masă oferită oaspeţilor şi pelerinilor. Mănăstirea Agapia este unul din cele mai cunoscute şi cele mai apreciate monumente din această parte a ţării. A fost ctitorită de hatmanul Gavriil, fratele lui Vasile Lupu, între anii 1642-1647, iar numele i-a fost dat după cel al unui sihastru, Agapie, care a ridicat un schit în acestă zonă în secolul al XIV-lea. Slujba de sfinţire a avut loc la 12 septembrie 1647, fiind oficiată de mitropolitul Varlaam Moţoc, în prezenţa voievodului Vasile Lupu, a ctitorilor şi a celor mai importanţi boieri şi clerici din Moldova. Iniţial a fost mănăstire de călugări, dar, la iniţiativa mitropolitului Veniamin Costache, prin hrisov domnesc, se hotărăşte, în 1803, ca Agapia să devină obşte de maici, stareţă fiind numită sora mitropolitului . În ciuda istoriei zbuciumate, aşetămîntul mai păstrează un valoros patrimoniu cultural -artistic, broderii şi covoare executate în atelierele proprii, manuscrise şi cărţi vechi, obiecte de cult. Biserica din incinta mănăstirii a fost renovată de mai multe ori, în 1858 interiorul lăcaşului fiind pictat de Nicolae Grigorescu. Cu toate că avea doar 18 ani, acesta a realizat o remarcabilă suită de compoziţii murale şi de icoane pline de lumină, mişcare şi realism. Pictorul a folosit modele vii, alese cu multă grijă, pentru a realiza portretele sale, şi s-a inspirat din mari maeştri ai Renaşterii. Pentru icoana Sfîntului Gheorghe a avut ca sursă de inspiraţie sculptura lui Donatello, din Florenţa, iar pentru a-l reda pe proorocul Daniel, şi-a făcut autoportretul. Vizitatorii mănăstirii au şi alte obiective interesante la dispoziţie. Muzeul vivant, inaugurat în 2013, este organizat într-o casă monahală funcţională şi populată, veche de peste 200 de ani. În interior pot fi văzute exponate vechi, un atelier de ţesut şi altul de olărit, o brutărie/ patiserie, precum şi o zonă rezervată pentru practicarea diverselor meşteşuguri. Tot în apropierea mănăstirii este deschisă pentru public şi casa memorială Alexandru Vlahuţă, construită de o soră de-a scriitorului, care a ales viaţa monahală după ce a rămas văduvă. Vlahuţă se retrăgea aici, vara, pentru a se odihni şi uneori îşi lua şi prietenii, printre ei numărîndu-se Nicolae Grigorescu.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.