Povestea aparatului de recoltat plasmă sau despre cum ne omoară birocraţia şi minciuna

La Neamţ, povestea aparatului pentru recoltat plasmă de la bolnavii vindecaţi de COVID – 19, pentru a salva vieţile altor bolnavi aflaţi în stare critică este una tristă. Ba chiar tragică. E povestea, de atâtea ori spusă, se pare niciodată înţeleasă, a birocraţiei, incompetenţei şi minciunii care ne omoară. Ne omoară pe noi, “prostimea”, adică oamenii simpli conduşi de birocraţi, incompetenţi şi mincinoşi.

Faptele, cronologic, arată astfel: pe 8 aprilie aflăm, dintr-o postare triumfalistă a preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ, Ionel Arsene, că un om de afaceri, evident după ce l-ar fi convins Arsene (eu am dubii măcar pentru că şi un alt politician, de la alt partid, s-a lăudat că el l-ar fi convins pe fosul coleg de bancă), vrea să doneze Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ un echipament care recoltează plasmă de la bolnavii vindecaţi de Covid-19 pentru a fi apoi folosită pentru a ameliora starea altor bolnavi aflaţi în stare critică.

Pentru a salva vieţi adică, pe limba profanilor, aşa cum sunt şi eu. Politicianul s-a bătut cu cărămida în piept, iar apoi s-a aşternut tăcerea. Presa a intrat pe fir şi l-a întrebat pe omul de afaceri de ce nu mai vine aparatul. Răspunsul a fost unul năucitor: se aşteaptă să fie aprobată metodologia necesară pentru ca echipamentul să poată fi folosit. Au trecut săptămâni.

Pe 22 aprilie aflăm că a fost aprobată nenorocita de metodologie. Evident, după ce fusese aprobată în Europa (chiar nu s-a găsit nimeni să facă o simplă traducere?!), iar în alte ţări tratamentul cu plasmă, experimental ca toate pentru noul coronavirus, salva vieţi.

Am crezut că minunea de a beneficia şi nemţenii de acest tratament se va întîmpla în câteva zile. De unde… Pe 30 aprilie, omul de afaceri anunţă că a adus echipamentul la Piatra Neamţ, dar… l-a lăsat în custodie la Spitalul Judeţean, să se umple de praf. De ce? Un funcţionar, mai exact directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Piatra Neamţ, a refuzat să-l preia şi să-l pună în funcţiune.

Că nu ştiu ce hîrtii nu ar fi fost făcute din timp, că nu ar fi fost şi el, directorul, sunat şi întrebat cum e mai bine să se procedeze… Birocraţie în cel mai pur sens al termenului. Trec alte săptămâni, alţi politicieni se laudă că se dau de ceasul morţii să rezolve problema şi aparatul să poată fi pus în funcţiune. Se ajunge până la ministrul sănătăţii, Iar noi, cu voia Celui de Sus, ajungem pe 13 mai.

Aflăm că abia acum a fost încheiat un contract de comodat între Spitalul Judeţean şi Centrul de Transfuzii pentru ca ultima instituţie să folosească echipamentul pe un termen de 36 de luni. Ni se mai spune că de pe 14 mai va fi recoltată plasma. Dacă între timp au fost identificaţi donatorii. Dacă nu… vor mai trece alte zile. Însă, sperăm, că doar speranţa e gratis, că sunt identificaţi donatori şi că într-un termen rezonabil de trei-patru zile va fi tratat primul bolnav la Piatra Neamţ. Ar însemna 18 mai. De unde am pornit cronologia? Din 8 aprilie. Când sperăm să avem primul tratament? 18 mai. Câte zile am pierdut? 40. Câte decese ale unor persoane infectate cu Covid 19 aveam în Neamţ pe 8 aprilie? 8. Câte vom avea pe 18 mai? Sper, mă rog la Dumnezeu, să fie tot 41, câte avem pe 13 mai.

Ca să fie clar. Nu pot spune câte persoane au decedat în Neamţ de la izbucnirea epidemiei, cauza decesului fiind noul coronavirus şi nu alte afecţiuni. Nu sunt medic legist şi înţeleg că nici măcar nu au fost făcute necropsii. Aşa cum nu pot să spun câte persoane confirmate cu COVID – 19 ar fi putut fi salvate dacă ar fi fost aplicat tratamentul cu plasmă din aprilie. Dar pot să spun foarte clar un lucru: în Neamţ, pentru a aplica un tratament ce dă rezultate în lupta cu virusul în Israel, SUA, Germania, Italia, a durat, cel puţin, 40 de zile, timp în care s-au înregistrat 33 de decese. Zile în care am văzut politicieni care se lăudau pe Facebook că fac, dar nu făceau nimic, zile în care am văzut funcţionari că se ascundeau după metodologii, protocoale şi hârtii, birocraţie crasă.

Toate aceste zile au fost unele în care oameni obişnuiţi şi-au dus rudele la groapă. Poate din cauza COVID-19, poate din alte cauze. Dar nu vor afla niciodată, pentru că un aparat, mama lui de aparat, donat, nici măcar cumpărat, nu a fost pus în funcţiune pentru că… Pentru că avem politicieni incompetenţi şi mincinoşi, pentru că avem funcţionari care au dus birocraţia la rang de artă… Nu-i mai întreb pe aceşti politicieni şi funcţionari dacă nu le e ruşine. Mă întreb pe mine: nu mi-e ruşine că i-am suportat şi încă îi mai suport?