Publicitate

Credincioşii romano-catolici au intrat din 14 februarie, în Miercurea Cenuşii, în Postul Mare al Paştelui, care se va încheia în noaptea de 31 martie-1aprilie, la Învierea Domnului. Prima zi e numită Miercurea Cenuşii pentru că, după Evanghelia şi Omilia din această zi, se binecuvîntează şi se presară pe capetele credincioşilor cenuşa obţinută din ramurile purtate în procesiune în Duminica Floriilor din anul precedent. Credincioşii au primit cenuşa odată cu îndemnul: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie“ (Mc 1,15). Postul Mare este timpul cînd creştinul este chemat să se preocupe mai mult de rostul existenţei sale. E un timp pentru a face ca trupul şi voinţa să fie eliberate de toate constrîngerile şi de orice sclavie; un timp de pocăinţă şi de împăcare cu Dumnezeu şi cu aproapele. Postului Mare este în acelaşi timp şi timpul reflecţiei, al meditaţiei. Biserica Catolică a propus 40 de zile de post, acest număr avînd o bogată simbolistică: 40 de ani petrecuţi în pustiu; 40 de zile petrecute de Moise pe Muntele Sinai; 40 de zile petrecute fără mîncare de Abraham cînd îl ducea pe Isaac să-l jertfească Domnului; 40 de zile de post al lui Isus în pustiu etc. Vechiul Testament a prezentat postul ca renunţarea la mîncare pentru un timp limitat pentru a exprima durerea spiritului. Noul Testament a prezentat mai multe exemple de post. Fariseii au postit luni şi joi. Profetesa Ana s-a rugat în templu şi a postit aşteptînd venirea lui Mesia. Dar Cristos a fost cel care a oferit paradigma şi finalitatea postului. Mîntuitorul s-a pregătit temeinic pentru misiunea sa, retrăgîndu-se în pustiu şi postind. Cristos s-a prezentat săptămînă de săptămînă pe drumul încercărilor, al ispitirii (duminica I), pe înălţimea Taborului în rugăciune (duminica a II-a), în Templul din Ierusalim (duminica a III-a), ca Fiu trimis de Tatăl pentru a ne mîntui (duminica a IV-a), ca bobul de grîu care cade în pămînt şi moare pentru a aduce rod mult (duminica a V-a), şi, desigur, pe drumul spre jertfa supremă, în Grădina Măslinilor, intrînd triumfător în Ierusalim, înconjurat de ucenicii săi şi de mulţime, ajungînd astfel tocmai în săptămîna patimilor (duminica a VI-a) pentru a parcurge drumul Cenacolului, al Calvarului, al Crucii şi al mormîntului în aşteptarea clipei biruinţei şi a Învierii (duminica Paştelui).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here