Publicitate

Asistăm de aproape trei luni de zile la o partidă de popice, disputată între preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Viorica Dăncilă. Refuzul repetat al Preşedintelui de a accepta remanierea a doi miniştri ai Guvernului Dăncilă, a devenit un tic naţional. De aproape trei luni, două din ministerele principale ale Guvernului, respectiv Dezvoltarea şi Transporturile, nu au miniştri. Nici la Bruxelles, România nu are reprezentare pe cele două domenii, acum când are preşedinţia rotativă a Consiliului Europei. Ţinând Guvernul într-un şah etern, Klaus Iohannis a transformat scena politică internă într-o sală Bowling, în care cei doi protagonişti, preşedintele şi primul ministru îşi dispută popicele, că altă treabă nu au. În faţa naţiunii, cei doi vor să ne arate cât sunt de perseverenţi în noul joc inventat, atât de necesar românilor. Premierul Dăncilă este mai perseverentă decât preşedintele Iohannis. Dacă după fiecare refuz de remaniere a celor doi miniştri, Dăncilă îi propune constant, pe aceiaşi doi, Iohannis îi refuză, la fel de constant, dar de fiecare dată pentru alte noi motive. Klaus Iohannis se simte bărbat, ori de câte ori doboară cele două popice, iar Dăncilă răbdătoare le ridică, le aşează la loc şi dându-i bila lui Iohannis să le doboare din nou, îi asigură laurii de campion naţional. Atletul Iohannis, care a cam condus ţara uitându-se pe geamul avionului timp de 4 ani, se reactivează astfel „pas cu pas“, pentru a-şi putea prelungi contractul de chiriaş la Cotroceni, pentru încă 5 ani. Timp de 4 ani, până acum, Klaus Iohannis a cam întins coarda răbdării noastre, până la limita de rupere, convins fiind că nimeni nu poate, nu ştie sau nu îndrăzneşte să-l oprească din marşul său triumfal. Ameninţările cu suspendarea, cu Curtea Constituţională sau cu dosarele măsluite de Taica Lazăr şi de Kovesi, nu sunt în măsură să-l îndepărteze de preocupările sale zilnice extraprezidenţiale. Toate zilele de lucru, Iohannis şi le-a dedicat datului cu bila la popice. Cu cât mai multe remanieri sau revocări din funcţii, cu atât mai multe sunt şansele să nu-şi închidă popicăria. Satisfacţia popicelor trântite la examenul cu bila mânuită de Iohannis din orice poziţie, a devenit obsesivă, mai ales de când popicele personalizate sunt resuscitate şi repuse la bătaie de Viorica Dăncilă. Ultimele lui obsesii sunt Olguţa Vasilescu şi Mircea Drăghici, pe care Iohannis îi trânteşte şi nu vrea să-i lase să se apropie de scaunele ministeriale. Când fixează popicele în bătaia bilei, Iohannis îşi imaginează că acestea sunt Dragnea şi Dăncilă, satisfacţia fiind cu atât mai mare dacă reuşeşte să le dea jos dintr-o lovitură. Fire sportivă, Klaus Iohannis nu ratează nicio disciplină recreativă în week-endurile sale, nici dacă ţara ar arde. Turismul, drumeţia montană, schiul şi biciclismul, sunt preocupări care îi asigură confortul în lipsa sa de preocupare pentru cea mai mare funcţie în stat. Nu ştiu dacă preşedintele nostru a încercat şi parapanta, dar sigur ultima sa pasiune sunt popicele. Şi-a amenajat popicăria la Cotroceni, pentru că la Sibiu tot ce era disponibil a fost retrocedat.

Cu ce mesaje se duce Iohannis în capitala Unirii?

Sărbătoarea micii Uniri, care a avut loc la Iaşi pe 24 ianuarie, a fost o preocupare solicitantă pentru Klaus Iohannis, în intenţia sa de a face un punctaj cât mai mare, punând la pământ cât mai multe popice, lovite din toate poziţiile. Ne-am obişnuit ca în fiecare an, de 24 ianuarie, Klaus Iohannis să ne trimită câte un mesaj, mereu altul şi surprinzător. Dacă pe 24 ianuarie 2015 la Iaşi, Klaus a vrut să transmită mesajul că este partizanul consensului şi s-a prins în Hora Unirii alături de premierul PSD, Victor Ponta, transmiţând astfel opiniei publice mesajul că pentru preşedinte, interesul naţional este mai important decât interesul personal. Meandrele concretului l-au făcut pe Iohannis ca la 24 ianuarie 2016, să se prindă în Hora Unirii alături de „premierul Meu“ Dacian Cioloş, abandonând consensul şi schimbând macazul de pe linia interesului naţional, pe linia interesului personal. În ianuarie 2017, în discursul său istoric despre mica Unire, Klaus Iohannis şi-a înhăţat de guler atributul de preşedinte mediator, şi cu un şut bine plasat în posterior, l-a aruncat peste gardul Cotrocenilor, pentru a se autoproclama preşedinte al tuturor antipesediştilor, îmbrăcând o geacă roşie proletară. În ianuarie 2018, Iohannis nu a servit Unirea, lipsind din ţară pe motiv de Bruxelles, dar în 2019 la Iaşi, în jurul statuii lui Cuza, a provocat o falie adâncă, rupând România în două, operă desăvârşită pe 28 ianuarie la Cotroceni, de ziua Holocaustului, unde a acuzat PSD-ul de nazism. Klaus Iohannis nu ratează nici un discurs în care să nu deplângă supliciul la care este supusă Justiţia neprihănită de către PSD, partitură executată obedient, în aceeaşi gamă ca şi stăpânii de la Bruxelles. În toate ocaziile ivite, Klaus Iohannis nu ratează nici o ocazie de a elogia activitatea procurorilor din DNA, de care este foarte mulţumit. Pentru Iohannis, procurorii Onea, Portocală, DNA Ploieşti, DNA Oradea, precum şi abuzurile numeroase semnalate nu există, acestea fiind invenţii PSD-iste. Dacă până în 1989, sub regimul ceauşist, eram constrânşi să ridicăm osanale vecinului de la Răsărit, astăzi regimul iohannist ne obligă să schimbăm necondiţionat direcţia osanalelor spre Vest, ca nişte giruete de tinichea. Ba mai mult, Iohannis doreşte ca să acceptăm faptul că orientarea noastră spre Europa este opera vieţii lui, în care se simte extrem de implicat şi responsabil şi pe care trebuie să o omagiem zilnic. Oricât s-ar zbuciuma preşedintele nostru, ar fi bine să mai facă o pauză, între două partide de popice şi să reflecteze că istoria nu poate fi păcălită, şi că pentru români nu trebuia să se nască un Klaus Iohannis, care să-i înveţe în ce direcţie este Europa. Ne-am născut cu Europa în ADN.

Paralelă istorică, Ferdinand – Întregitorul şi Klaus – Dezbinatorul

Prin discursurile sale, ultimele fiind cele de la Iaşi şi Bucureşti, Preşedintele a reuşit să ne convingă, că deşi neamţ la origine, nu are pentru istorie nimic din alura lui Ferdinand – Întregitorul. Ar putea rămâne în istorie, dacă aceasta este îngăduitoare, doar sub titulatura de Klaus – Dezbinatorul. Atmosfera distant-glacială, care asezonează prezenţa prezidenţială, dar mai ales care se propagă din discursurile acestuia, ne uşurează efortul de a înţelege mesajele meteorologilor, atunci când ne avertizează în legătură cu ravagiile Ciclonului Klaus. Ciclonul Klaus nu este un fenomen meteorologic, este o metaforă şi va rămâne în istorie, precum ciuma lui Caragea. Discursul lui Klaus Iohannis de la Iaşi, a fost revelator pentru mine, pentru că am înţeles că există o frustrare a acestuia în legătură cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Domnia lui Cuza a unit clasa politică şi ţările române. Domnia lui Iohannis a dezbinat clasa politică şi a rupt România în două. Frustrarea vine din faptul că România lui Cuza nu seamănă cu România lui Iohannis. În demersul său ciclonic, Iohannis nu a reuşit să obţină decât eşecul unui experiment, acela de a construi Guvernul Meu şi România Mea. Un guvern al Meu despre care nu ştiu dacă se vor scrie două rânduri într-o carte de istorie alternativă, şi o România Mea, care riscă să devină din ce în ce mai mică sub sceptrul său.

Dornic de mişcare, Klaus Iohannis bate munţii. Mai nou, acum bate şi câmpii

Luni 28 ianuarie, Preşedintele şi-a continuat sesiunea de discursuri ciclonice. Cu prilejul comemorării Holocaustului, a găsit discursul nepotrivit momentului, subliniind că „în tentativa de a se salva de justiţie şi de a-şi prezerva puterea, unii politicieni (români) învinuiesc magistraţii, blamează multinaţionalele şi diabolizează Uniunea Europeană“. Nu trebuie să fii mare filozof ca să înţelegi că Iohannis, cu ocazia discursului despre Holocaust bate în Dragnea şi în PSD, care sunt caii predilecţi de bătaie ai acestuia. Plăcându-i reclama „Nici o masă fără peşte“, Klaus Iohannis o adaptează în „Nici un discurs fără Dragnea şi PSD“. Tema „diabolizării UE“ este creată vădit artificial pe acelaşi calapod şi înghesuită în discurs, doar ca să fie la număr. În plin respect pentru adevăr, trebuie să-i atragem atenţia preşedintelui că în ce priveşte „învinuirea magistraţilor“ şi „blamarea multinaţionalelor“ mult prea mulţi români gândesc precum „unii politicieni“. Bomba discursului respectiv a constat în captarea atenţiei auditoriului, supravieţuitori ai Holocaustului, asupra riscului de a se instala în România un nou regim nazist, preşedintele tuturor românilor identificând similitudini între faptele politicienilor şi a susţinătorilor lor de acum cu faptele naziştilor germani, constând în schimbarea legilor şi capturarea instituţiilor statului una câte una. Ce şochează în această „batere a câmpilor“ nu este numai încriminarea unor politicieni ci şi a unei întregi categorii a populaţiei, definită ca susţinători. Ca să nu fie singur la bătutul câmpilor, în aceeaşi zi , prietenul lui Iohanis, secretarul general al PPE, deplasat în România preocupat de viitoarea recoltă de europarlamentari liberali, s-a întâlnit cu liberalii autohtoni, producând aberaţia zilei cu declaraţia că „indiferent cine este la guvernare, PNL se gândeşte la binele românilor“. Aceasta nu a fost o constatare din partea oficialului, ci o directivă pentru o campanie electorală de succes. Trebuie să recunoaştem că până acum, pentru PNL „binele românilor“ a fost un pretext, nu un obiectiv.

Cum scăpăm de Ciclonul Klaus?

Zilele trecute, meteorologii ne avertizau că Ciclonul Klaus se va abate asupra României şi că ar trebui să luăm măsuri de protecţie, începând din 26 ianuarie. În realitate, Ciclonul Klaus s-a abătut asupra României încă din 2014, manifestându-se în rafale, cum a fost rafala provocată de incendiul de la Colectiv, când „a fost nevoie să moară oameni“, pentru a-l pune pe Cioloş în locul lui Ponta. Apogeul furtunii prezidenţiale s-a simţit la Iaşi de ziua micii Uniri. Meteorologii ne-au avertizat sever că alături de ciclonul Klaus se va instala şi un cod portocaliu pentru polei. În mediul politic, s-au înregistrat derapaje grave, de ambele părţi. Unii apreciau că Ciclonul Klaus va fi extrem de activ, pentru că aşa ne obişnuise preşedintele nostru, atunci când pleca în vacanţă la schi sau aiurea. Fiecare naţiune are parte de cicloanele sale. Americanii au avut ciclonul Katrina şi grecii au avut ciclonul Zorbas, care au făcut prăpăd pe teritoriile lor. De ce să nu avem şi noi Ciclonul Klaus, că teritoriu mai avem pentru un aşa ciclon. Este benefic faptul că România are meteorologi previzionari. Dacă aceştia ne-au avertizat cu urmările Ciclonului Klaus de acum, nu am avut şansa ca aceştia să previzioneze şi urmările Ciclonului Klaus în 2014, când românii l- au votat pe Iohannis. Urmează campania electorală prezidenţială pentru un nou preşedinte al României la Cotroceni. Deoarece campania Ciclonului Klaus nu dă semne să ne unească în faţa stihiilor, nu ne rămâne decât să ne rugăm la Dumnezeu, ca de data aceasta Ciclonul Klaus să ocolească România.

loading...

1 COMENTARIU

  1. Amintiti-i acestui domn ca Romania asigura presedintia Consiliului UE si nu a Consliului Europei. Daca e vorba despre persoana care a fost deputat de Neamt, sunt explicabile atat venunul din articol,cat si multele inexactitati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.