Contactează-ne

Educatie

Pledoarie pentru România, “cheia de boltă” a proiectului “Implică-te: Fii Puterea României

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ echipajele de elevi de la Roman Vodă şi Calistrat Hogaş au pledat emoţionant şi convingător pentru România

Momente emoţionante la ultima “reprezentaţie” din cadrul proiectului educaţional iniţiat de Prefectura Neamţ: “Implică-te: Fii Puterea României”. Echipajele de elevi de la colegiile naţionale Calistrat Hogaş şi Roman Vodă au pledat, emoţionant şi convingător, pentru România, pentru ţara noastră, pe care ne-au convins că o iubesc. Şi ne-au mai convins, în partea de dezbatere, că sînt pregătiţi să îi susţină interesele, să nu-i lase în uitare valorile şi că România pe care ei şi-o doresc este mult mai frumoasă şi mai dreaptă decît România pe care noi am fost în stare să le-o oferim. Probabil blestemul, dar în acelaşi timp şi bucuria oricărei generaţii de părinţi. Le dorim puterea să construiască România pe care şi-o doresc putînd conta pe sprijinul nostru necondiţionat. Şi cum emoţiile pe care le-au declanşat prin vorbele lor nu prea mai lasă loc de alte cuvinte, ne rezumăm să vă prezentăm în continuare cele două pledoarii.

România noastră de ieri şi de azi. De ce o iubesc?

„România este patria noastră şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Îmi permit să adresez câteva cuvinte, timid, ca o şoaptă, ca o rugă sinceră şi arzândă spusă Marelui Necunoscut despre România mea, cea de ieri şi de astăzi, de toate zilele. Istoric vorbind, România a fost mereu la începutul şi sfârşitul a ceva măreţ, mereu în ochiul Mariilor Imperii deoarece era cheia din mijlocului Europei spre toate cărările sale importante. Începând cu triburile daco-getice care s-au împletit, prin cucerirea romanilor, cu societatea educată şi bine pusă la punct a acestora, au luat naştere daco-romanii, strămoşii noştri. Astfel, cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci împreună cu simţul practic al romanilor, demonstrat de către dreptul roman, dar şi de către cultura acestora, au clădit o bază de nestrămutat a românilor de astăzi. Timpul i-a oferit acestei baze şi diversitate, dovedită prin migraţiile ulterioare romanizării. Însă, şi statornicie, curaj şi demnitate. Dincolo de toate sângeroasele bătălii ale Evului Mediu, în care românii şi-au zidit cu viaţa integritatea teritoriilor, şi dincolo de perioada modernităţii, românii şi-au clădit conştiinţa naţională, cea unitară, fără de care nu am fi fost astăzi uniţi într-un singur teritoriu sub numele de România, dincolo de axul Carpatic. Din punct de vedere cultural, România este unică. Datorită poziţiei sale geografice şi a strămoşilor săi, precum şi a influenţelor suferite pe parcursul timpului, aceasta a devenit pestriţă şi inconfundabilă, dăruind lumii adevăraţi artişti şi genii, (Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George Enescu, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Eugen Ionescu etc) care au îmbogăţit vizibil cultura europeană. Silitor ar fi să înţelegem România de astăzi înaintea plăsmuirii dorinţelor asupra acesteia în următoarea sută de ani care se va aduna pe axa timpului. Cunoaşterea ne este mereu împovărată de nemărginirea sa. Prin urmare, poate că şi eu voi greşi, dacă voi pretinde că o cunosc îndeajuns încât să îndrăznesc să-mi arunc cuvântul asupra sa. Dar ceea ce ştiu este că, în ultimii 19 ani ai săi, pe care i-am trăit alături de ea, făcând parte din aceasta, la fel cum un strop de apă aparţine oceanului, am văzut-o aşa cum este astăzi: o Românie care încă are speranţa şi puterea de a crede că ziua de mâine va fi mai bună, care adună între graniţele sale restrânse, de-a lungul timpului, în urma nefericitelor (sau poate că nu numai nefericitelor) evenimente, oameni inimoşi, fraţi de crez, de sânge şi de limbă, care continuă să ofere lumii mâinile truditoare de care are nevoie şi vocile care să mărturisească adevărul, atunci când toţi amuţesc, ori ochii ageri care înţeleg, creează şi fac, din nimic, totul. O ţară iubită de turişti uneori mai mult decât o iubesc proprii semeni, o ţară care încă este râvnită de invidiosul Occident, precum fata cea frumoasă care atrage privirile prinţilor din poveste, una în care unii copii adorm noaptea fără să fie sărutaţi înainte de către părinţi pentru că aceştia hoinăresc în căutarea unui viitor mai bun în afara hotarelor, dar şi una care-şi înscrie anual olimpicii în topurile mondiale – aşa este România de astăzi. Cu arcul Carpatic în inima sa, cu Delta, cu Marea şi cu stelele care stau de veghe asupra sa, cu cei mai frumoşi nori pe care i-am văzut vreodată şi cu preaiubita ie, ea este un paradis paradoxal. Îmi place să spun faptul că văd cu ochii minţii un viitor în care românii care nu se mai ruşinează că sunt români, părinţi care stau alături de pruncii lor până la sfârşit, copii care râd, se joacă, învaţă şi adorm fericiţi, fără a trăi cu grija zilei de mâine, cu un sistem bine calculat şi eficient în toate ramurile societăţii româneşti, flori de colţ care se agaţă de crestele munţilor şi care zâmbesc soarelui şi muţumesc pâmântului, pentru că sunt parte din totul acesta unitar; văd o Românie mai bună care trăieşte împotriva timpului şi care a reuşit să sfideze legile acestuia, căci ea întinereşte şi rămâne veşnic aşa  cu înţelepciunea pe care doar vârsta ţi-o poate desfăvârşi şi cu frumuseţea, entuziasmul şi puterea tipice tinereţii. În încheiere, aş dori să vă spun că dragostea nu are limite. Sau nu ar trebui să aibă, la fel cum nici nu ar trebui să fie celebrată doar cu anumite ocazii. Fie că este vorba de dragostea pentru cineva sau pentru patrie. Și cum patriotismul în ultima vreme s-a cam demodat, am încercat să-l reînsufleţesc. Am desfăşurat un proiect fotografic în CNCH, împreună cu unul dintre colegii mei. Proiectul nostru a fost inspirat de unul de acelaşi fel, al Martei Popescu, care avea la bază tot dragostea: se căutau motivele pentru care oamenii iubesc. Am adresat colegilor, părinţiilor, cadrelor auxiliare şi didactice o întrebare care ştiu că pare grea, deşi nu ar trebui. O întrebare pe care v-o adresez şi vouă acum: Tu de ce iubeşti România? Cât timp vă voi arăta felul în care au decurs lucrurile, precum şi motivele pe care am reuşit să le găsim, poate veţi găsi şi dvs un răspuns. România merită. Eu iubesc România pentru că… limba în care simt, poveştile pe care mi le citea mama înainte de culcare, Coloana Infinitului, Luceafărul, istoria, unicitatea cuvântului dor, Crezul şi Delta Dunării sunt România mea.

Daniela-Elena POPA Colegiul Naţional ,,Calistrat Hogaş”, Piatra-Neamţ

Echipajul de la CNCH a fost format din: Ana Alin Constantin, clasa a XII-a F, Bucur Andreea, clasa a XII-a F, Filioreanu Dragoş Mihai, clasa a XII-a F, Răucă Teodora Andreea, clasa a XII-a F, Suduc Ariana Lavinia, clasa a XII-a F, Şerban Teodora, clasa a XII-a F, Popa Daniela Elena, clasa a XII-a D.

Pledoarie pentru România

Suflet şi grai/vatră de trai/darul ce-l dai/mândra ce ai/praguri de rai. (L. Blaga, Inscripţie pe-o grindă)

România – un prag de rai. Un picior pe plai pe care se revarsă tainic, în noapte, lumina stelei, în care îşi are adăpostul ciocârlia îndrăgită de tot poporul, al cărei zbor străpunge tăriile cerului şi al cărei cântec învăluie toate zările. Dor şi baladă, vers eminescian, rapsodie pe strunele lui George Enescu şi brâncuşiana coloană fără sfârşit – acestea sunt simboluri ale dimensiunii interioare româneşti, care dăinuie, uneori fără să conştientizăm, în gândul şi sufletul nostru, şi care ne cheamă, oriunde ne-am afla, să revenim aici, în România, acasă. Se întâmplă, totuşi, ca mulţi dintre noi să aleagă să lase acest cuvânt să se stingă încet în propriile suflete. Uităm parcă de tot ce e frumos, uităm de toată bogăţia ţării care se oferă necondiţionat oricui doreşte să o cunoască şi vedem doar ce ne lipseşte. Ne simţim neputincioşi când, în realitate, nici nu căutăm în propriile noastre conştiinţe determinarea de a o salva, alegând părăsirea acestor locuri, abandonarea propriei case. Cu toate că, pe moment, această opţiune pare mai la îndemână, efectele pe termen lung sunt dureroase. Câţi oameni nu regretă până la urmă plecarea? Câţi nu consideră că nu aparţin niciunui loc în care încearcă să “fugă”? Câţi nu simt puternicul dor de ţară răscolindu-le întreaga fiinţă? Adevărul este că uneori opţiunea de a rămâne pare mai dificilă, mai puţin atractivă, dar trebuie să ne reamintim că noi suntem cei care decidem, prin acţiunile noastre, viitorul acestui meleag. Dacă noi nu alegem România, atunci cine se va îngriji de propria casă? Cine va lua deciziile corecte şi cine va lupta pentru dreptate? Şi cine va cânta dorul şi cui i se va arăta Zburătorul? Şi atunci de ce să nu alegem România? E plaiul nostru cu dor, e pasărea noastră măiastră, e locul unde îi găsim pe cei dragi şi tărâmul poveştilor din copilărie. Şi putem scrie mai departe povestea şi să o spunem copiilor noştri. Deşi în multe cazuri ne comparăm propria ţară într-o manieră negativă, raportându-ne la valori ce nu sunt autohtone, adevărul este că aceste meleaguri se disting prin merite care o ridică mai presus de orice pentru fiecare român, asemenea Coloanei Infinitului, a cărei înălţime tinde spre absolut. Ca fundament al acestei creaţii brâncuşiene, putem aminti istoria ţării, pentru că modul în care strămoşii noştri au luptat cu propriile vieţi pentru unitatea şi apărarea ei au oferit urmaşilor posibilitatea de a numi acest teritoriu vast România. Iar România a devenit acasă. Este adevărat că istoria nu a fost tot timpul de partea noastră, ca în cele dintâi lupte purtate, războaiele daco-romane. Şi totuşi, a existat mereu iubirea de ţară, dorinţa de unire şi lupta pentru egalitate şi dreptate, sentimente care au animat pe cei care au luptat în Războiul de Independenţă din 1877, al cărui scop a fost crearea unui destin de care să se bucure în totalitate generaţiile viitoare. Iar astăzi, noi suntem aceste generaţii. Noi suntem românii pentru care predecesorii noştri au riscat tot ce au avut, noi suntem speranţa care i-a ţinut în viaţă în momentele în care doreau să renunţe. Avem o datorie morală faţă de rădăcini. Trebuie să protejăm ceea ce a fost atât de greu de obţinut, să ajutăm la creşterea României, din datorie pentru trecut, dar şi pentru viitor, pentru menţinerea spiritului românesc. Căci înălţarea naţiunii a avut un început care a însemnat, mai înainte de toate, sacrificiu. Un sacrificiu căruia Brâncuşi i-a închinat Coloana fără sfârşit, după propriile mărturisiri. Totodată, un fapt pentru care ar trebui să fim recunoscători pentru că ne-am născut în acest spaţiu este constituit de potenţialul său uriaş. Conform statisticilor, reprezentăm al patrulea cel mai important bazin economic al Uniunii Europene şi, în majoritatea industriilor, gradul de penetrare al pieţei este încă scăzut, raportat la potenţialul acesteia. Acest lucru ne oferă posibilitatea să fim întreprinzători, să vedem oportunităţi acolo unde nimeni încă nu le-a văzut şi să ridicăm nivelul economic al ţării. Faptul că suntem în curs de dezvoltare şi că avem o economie capitalistă este un element ce favorizează apariţia unor iniţiative, antreprenorii fiind încurajaţi să se dezvolte. Acest fapt susţine evoluţia societăţii, deoarece sunt create locuri de muncă, se pot obţine bunuri variate şi necesare şi este micşorat importul de astfel de bunuri. Putem afirma că suntem printre cele mai norocoase generaţii, trăind într-o perioadă în care iniţiativele noastre pot căpăta consistenţă şi valoare, în care ne bucurăm de o serie de oportunităţi care încă nu au captat interesul general, având şansa de a crea ceva unic, de a construi tot ceea ce ne-am propus şi ne-am putea propune. Coloana brâncuşiană tocmai acest lucru spune: putem creşte prin adaos, prin clădire coerentă şi consecventă. Să nu uităm de frumuseţea acestei ţări: România este plasată în cele mai frumoase zone geografice ale lumii, într-o oază de natură sălbatică, de autenticitate şi de omenie, dar şi într-un context socio- economic global marcat de aglomerări urbane şi de stres cronic. Liniştea, pădurile, satele sunt elemente care ne fac ţara atât de respectată şi iubită de orice străin. Visăm la a trăi în alte ţări din diverse motive de natură materială sau socială, dar nu vedem că sunt oameni care preferă să le abandoneze, să se rupă de orice pentru a găsi pace, pentru a veni aici. Oare de ce au ales toţi aceşti oameni să îşi părăsească propriile ţări pentru a se retrage în sate înconjurate de păduri, departe de haosul oraşelor? România devine pentru ei acasă, deoarece aici au găsit locul în care sufletele lor se simt împlinite. Uneori suntem orbiţi de statutul financiar pe care îl putem obţine în străinătate, de gândul de a trăi şi a întemeia o familie într-o ţară mai dezvoltată, dar uităm că riscăm să pierdem liniştea, riscăm să ne pierdem pe noi pentru obţinerea unor lucruri care aduc numai anxietate în propriile vieţi. Poate că nu avem destulă răbdare sau experienţă de viaţă pentru a găsi frumuseţea în lucrurile simple. Prin dezrădăcinarea la care ne supunem sufletele, omitem ceea ce este cel mai important, favorizând efemerul care ne pierde sufetul. Vedem plecarea ca pe cea mai mare oportunitate pe care o avem, dar nu cumva uităm că ne putem crea oportunităţi oriunde ne aflăm? Putem da curs dorinţelor noastre aici şi putem să ne bucurăm totodată de frumuseţea ţării, de cătunele risipite din Munţii Apuseni, de minuni ale naturii precum Delta Dunării, de peisaje pitoreşti îmbogăţite de castele precum cel al Huniazilor, Bran sau Peleş sau de liniştea care străbate poienile şi pajiştile încă neatinse de stresul citadin. Trebuie să recunoaştem că ţara noastră are multe locuri minunate, variate, unice în lume, cum ar fi Cimitirul Vesel de la Săpânţa, Peştera Scărişoara, Cheile Bicazului şi multe altele, care au apărut şi s-au dezvoltat datorită poziţionării geografice, precum şi oamenilor care îndrăgesc frumuseţile oferite de aceste plaiuri, îmbinare perfectă de munţi, dealuri şi câmpii, parcurse de râuri frumos curgătoare, oferind României un aer de o frumuseţe mitică. Chiar şi în contemporaneitate, putem întrezări, în farmecul României, patina timpului de altădată. E ca şi cum o muză adormită îşi găseşte sălaş în fiecare formă a coloanei infinite, redescoperindu-se mereu, mereu altfel, mereu la fel… Nu în ultimul rând, aş spune că un alt motiv pentru care ar trebui să alegem România este chiar imperfecţiunea ei. Nu suntem la fel de dezvoltaţi precum alte naţiuni şi sunt multe lucruri de făcut pentru a îmbunătăţi spaţiul în care ne aflăm. Este multă muncă pe care fiecare dintre noi suntem datori să o facem pentru a ridica România, pentru a o ajuta să crească şi să devină ceea ce merită să devină: o ţară a înţelegerii, a bunăvoinţei şi a prosperităţii. De-a lungul timpului, mulţi români şi-au pus amprenta şi au construit identitatea românească prin propriile invenţii care nu au avut efect doar pe plan naţional, ci şi mondial: Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, un instrument devenit nelipsit din vieţile noastre cotidiene, Ioan Cantacuzino şi Nicolae Paulescu cu însemnate contribuţii pentru medicina modernă sau Henri Coandă, inventatorul primul prototip al avionului cu reacţie, mijloc atât de folosit şi indispensabil în zilele noastre. Ei ne-au demonstrat că fiecare dintre noi este capabil să inoveze, chiar şi într-o Românie aparent imperfectă. De aceea, această imperfecţiune constituie în realitate o frumuseţe a ţării deoarece ne uneşte ca români, oferindu-ne un scop comun, un scop pentru care simţim că suntem fraţi. În această manieră, se poate produce comuniunea completă, contopirea noastră totală, anticipată de Poarta Sărutului şi consfinţită de îmbinarea în verticalitatea continuă din coloana nesfârşită, urcuş al generaţiilor către un etern acasă. Pentru că România nu e doar un spaţiu, România e spirit viu, mereu în devenire, asemeni coloanei infinitului, care, prin continua îngustare şi lărgire, prin cadenţa ei armonioasă, imită ritmul vieţii ,repetând, simbolic, bătăile inimii noastre de român. Pentru toate acestea şi încă multe altele, rămânem ACASĂ!

Maria-Florina Begu, Colegiul Naţional “Roman-Vodă” Roman

Componenţii echipajului de la CNRV: Begu Maria-Florina (XII A), Herciu Claudia Andreea (XII H), Miron Ionela Simona (XII H), Mîrţ Diana (XII H), Pal Bianca (XII H), Rogojînaru Dumitriţa Gabriela (XII H), Vrînceanu Ema Medeea (XII A)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: La Definitivat, un singur 10

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ în judeţul Neamţ, rata de promovabilitate este de 77, 88%, superioară celui naţionale ■ examenul a fost promovat cu notă maximă de profesoara Alexandra Ghiuzan de la Liceul Ion Ionescu de la Brad Horia ■

Au fost publicate rezultatele candidaţilor înscrişi anul acesta la examenul de definitivare în învăţămînt. Potrivit datelor centralizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, procentul de promovabilitate la nivel naţional este de 69,17%, Neamţul situîndu-se peste acesta, 77,88% dintre candidaţi au reuşit să promoveze examenul.

Conform unui comunicat de presă al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, au fost declaraţi promovaţi, înainte de contestaţii, 81 de candidaţi cu medii între 8 şi 10.

Pentru a fi declarat promovat, un candidat trebuie să obţină minimum media 8, calculată ca medie ponderată a notelor obţinute la toate probele de examen, inclusiv proba scrisă. Nota la proba scrisă are o pondere de 70% în calculul mediei finale, care trebuie să fie de cel puţin 8 (opt) pentru promovarea examenului.

În această sesiune, în judeţul Neamţ 121 de candidaţi au avut dreptul de a susţine proba scrisă din data de 22 iulie şi au fost prezenţi 115 candidaţi, iar dintre aceştia, 11 s-au retras din motive de ordin personal. Nu a fost nici o lucrare anulată. Notă maximă la examenul de definitivat a obţinut o singură candidată, Alexandra Ghiuzan, profesor de Cultură Civică la Liceului Ion Ionescu de la Brad Horia.

Contestaţiile au putut fi depuse, conform calendarului examenului, la centrul de la Colegiul Naţional Calistrat Hogaş Piatra Neamţ sau au putut fi transmise on-line sau pe fax, în zilele de 29 iulie, în intervalul orar 13-20, respectiv 30 iulie, în intervalul orar 08.00- 12.00. Rezultatele finale se vor afişa la centrele de examen şi pe site-ul definitivat.edu.ro. în data de 4 august.

Cadrele didactice care nu au promovat examenul se vor putea prezenta la o nouă sesiune, potrivit metodologiei, de cel mult trei ori. Cei care nu au promovat examenul se pot prezenta la o nouă sesiune după reluarea, de fiecare dată, anterior susţinerii examenului, a stagiului de practică de un an şcolar.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Debut în lupta pentru un post în învăţămînt

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ 598 de candidaţi se vor lupta să obţină titularizarea pe o catedră sau post didactic ■ Inspectoratul Şcolar a asigurat condiţiile igienico-sanitare de prevenire a îmbolnăvirilort cu coronavirus ■

Cele patru centre la examenul de titularizare în învăţămînt, respectiv cele de la: Colegiul Tehnologic Spiru Haret, Şcoala Gimnazială Nr.5 Piatra Neamţ, Colegiul Tehnic Forestier şi Şcoala Gimnazială Nr.2, au fost pregătite să primească cei 598 de candidaţi.

„Am transmis în şcoli, încă de vinerea trecută, faptul că la examenul de titularizare s-a modificat o procedură şi probele de examen au început mai devreme, respectiv la ora 09.00. Asta a presupus ca toţi candidaţii să fie prezenţi, în sălile de examen, pînă la ora 08.15.

S-a procedat la repartizarea candidaţilor de aşa manieră încît în fiecare sală de examen să existe cel puţin două discipline didactice. În contextul situaţiei epidemiologice de pandemie cu virusul SARS Cov2 s-au luat măsuri privind normele de acces ale candidaţilor în spaţiile de examen. Dintre cei 598 de candidaţi, 44 provind din promoţia curentă.

Durata de redactare a lucrărilor, de la primirea subiectelor, a fost de patru ore, cu posibilitatea prelungirii cu încă două ore, în anumite situaţii speciale, în cazul candidaţilor nevăzători (în Neamţ nu a fost cazul – n.r.). Subiectele pentru examen au fost întocmite de Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie şi baremele de corectare vor fi publicate după susţinerea examenului pe site-ul subiecte 2020.edu.ro“, a precizat Mihai Obreja, inspector şcolar general.

Conform calendarului de desfăşurare a concursului de titularizare în învăţămînt primele rezultate vor fi afişate marţi, 4 august, la sediile inspectoratelor şcolare dar şi pe site-ul http://titularizare.edu.ro. Contestaţiile vor fi depuse în zilele de 4 august, pînă la ora 21.00 şi în ziua de 5 august, pînă la ora 12.00. Rezultatele finale se vor afişa pe data de 11 august.

Reamintim faptul că pentru titularizarea pe un post în învăţămînt, respectiv pentru angajarea pe o perioadă nedeterminată, trebuie ca un candidat să obţină la proba scrisă, minim nota 7, iar pentru angajarea pe o perioadă determinată (suplinire) minim 5. Repartizarea candidaţilor pe posturile didactice de predare vacante, publicate, se va face în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la proba scrisă şi se va realiza în şedinţă publică on-line, ce se va organiza în perioada 12-14 august.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Sute de locuri libere la liceu şi profesională

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ 176 locuri la liceu au rămas neocupate în urma primei etape de admitere computerizată ■ în învăţămîntul profesional de stat şi dual, sînt neocupate alte 499 ■ elevii care nu au fost repartizaţi în prima etapă pot să ocupe aceste locuri libere ■

Absolvenţii de clasa a VIII-a care nu au ocupat un loc într-un liceu sau o şcoală profesională o pot face în a doua etapă, una care se derulează în perioada 24 iulie – 4 august.

Aceste locuri libere au apărut fie ca urmare a neocupării lor în prima etapă, fie ca urmare a nedepunerii dosarelor de către cei repartizaţi computerizat, în prima etapă. La liceu sînt nu mai puţin de 176 locuri, iar la învăţămîntul profesional de alte 499. Inspectorul şcolar general, Mihai Obreja, a explicat modalitatea în care vor putea fi ocupate aceste locuri, de către absolvenţii de gimnaziu.

„Locurile libere la etapa a II-a sînt rezultate în urma nedepunerii dosarelor de înscriere, de către o parte din candidaţi în prima etapă. Pentru etapa a II-a, în judeţul Neamţ există 176 locuri libere la liceu, unde nu sînt incluse locurile speciale pentru romi şi nici cele pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale. Dintre acestea, 125 sînt libere la filiera vocaţională, opt locuri sînt libere la filiera teoretică , 44 la filiera tehnologică, 86 locuri speciale sînt pentru copii de etnie romă şi 49 de locuri sînt destinate copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Înscrierea şi repartizarea candidaţilor la etapa a II-a se va face, conform procedurilor elaborate de Comisia Judeţeană de Admitere, proceduri pe care noi le-am afişat pe site-ul ISJ şi la sediul şcolilor gimnaziale.

Pentru învăţămîntul profesional au rămas neocupate 499 locuri, din care 422 la învăţămîntul profesional de stat şi 47 locuri la învăţămîntul profesional dual. 42 de locuri sînt destinate special copiilor romi şi 61 locuri pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, atestate cu documente medicale“, a precizat inspectorul general, Mihai Obreja. Reamintim faptul că prin reţeaua de şcolarizare în judeţul Neamţ au fost aprobate pentru anul şcolar 2020-2021 un număr de 3.024 locuri în licee şi şcoli profesionale.

În etapa a doua există locuri libere chiar şi la colegiile de prestigiu precum: Colegiul Naţional Petru Rareş, Colegiul Naţional Gheorghe Asachi, Colegiul Naţional Roman-Vodă, Colegiul Naţional Ştefan cel Mare Tîrgu Neamţ, unde au rămas libere între 6 şi 11 locuri, neocupate de copiii romi sau cei cu cerinţe speciale educaţionale.

Citește știrea

Trending