Contactează-ne

Educatie

Pledoarie pentru România, „cheia de boltă” a proiectului „Implică-te: Fii Puterea României

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ echipajele de elevi de la Roman Vodă şi Calistrat Hogaş au pledat emoţionant şi convingător pentru România

Momente emoţionante la ultima „reprezentaţie” din cadrul proiectului educaţional iniţiat de Prefectura Neamţ: „Implică-te: Fii Puterea României”. Echipajele de elevi de la colegiile naţionale Calistrat Hogaş şi Roman Vodă au pledat, emoţionant şi convingător, pentru România, pentru ţara noastră, pe care ne-au convins că o iubesc. Şi ne-au mai convins, în partea de dezbatere, că sînt pregătiţi să îi susţină interesele, să nu-i lase în uitare valorile şi că România pe care ei şi-o doresc este mult mai frumoasă şi mai dreaptă decît România pe care noi am fost în stare să le-o oferim. Probabil blestemul, dar în acelaşi timp şi bucuria oricărei generaţii de părinţi. Le dorim puterea să construiască România pe care şi-o doresc putînd conta pe sprijinul nostru necondiţionat. Şi cum emoţiile pe care le-au declanşat prin vorbele lor nu prea mai lasă loc de alte cuvinte, ne rezumăm să vă prezentăm în continuare cele două pledoarii.

România noastră de ieri şi de azi. De ce o iubesc?

„România este patria noastră şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Îmi permit să adresez câteva cuvinte, timid, ca o şoaptă, ca o rugă sinceră şi arzândă spusă Marelui Necunoscut despre România mea, cea de ieri şi de astăzi, de toate zilele. Istoric vorbind, România a fost mereu la începutul şi sfârşitul a ceva măreţ, mereu în ochiul Mariilor Imperii deoarece era cheia din mijlocului Europei spre toate cărările sale importante. Începând cu triburile daco-getice care s-au împletit, prin cucerirea romanilor, cu societatea educată şi bine pusă la punct a acestora, au luat naştere daco-romanii, strămoşii noştri. Astfel, cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci împreună cu simţul practic al romanilor, demonstrat de către dreptul roman, dar şi de către cultura acestora, au clădit o bază de nestrămutat a românilor de astăzi. Timpul i-a oferit acestei baze şi diversitate, dovedită prin migraţiile ulterioare romanizării. Însă, şi statornicie, curaj şi demnitate. Dincolo de toate sângeroasele bătălii ale Evului Mediu, în care românii şi-au zidit cu viaţa integritatea teritoriilor, şi dincolo de perioada modernităţii, românii şi-au clădit conştiinţa naţională, cea unitară, fără de care nu am fi fost astăzi uniţi într-un singur teritoriu sub numele de România, dincolo de axul Carpatic. Din punct de vedere cultural, România este unică. Datorită poziţiei sale geografice şi a strămoşilor săi, precum şi a influenţelor suferite pe parcursul timpului, aceasta a devenit pestriţă şi inconfundabilă, dăruind lumii adevăraţi artişti şi genii, (Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George Enescu, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Eugen Ionescu etc) care au îmbogăţit vizibil cultura europeană. Silitor ar fi să înţelegem România de astăzi înaintea plăsmuirii dorinţelor asupra acesteia în următoarea sută de ani care se va aduna pe axa timpului. Cunoaşterea ne este mereu împovărată de nemărginirea sa. Prin urmare, poate că şi eu voi greşi, dacă voi pretinde că o cunosc îndeajuns încât să îndrăznesc să-mi arunc cuvântul asupra sa. Dar ceea ce ştiu este că, în ultimii 19 ani ai săi, pe care i-am trăit alături de ea, făcând parte din aceasta, la fel cum un strop de apă aparţine oceanului, am văzut-o aşa cum este astăzi: o Românie care încă are speranţa şi puterea de a crede că ziua de mâine va fi mai bună, care adună între graniţele sale restrânse, de-a lungul timpului, în urma nefericitelor (sau poate că nu numai nefericitelor) evenimente, oameni inimoşi, fraţi de crez, de sânge şi de limbă, care continuă să ofere lumii mâinile truditoare de care are nevoie şi vocile care să mărturisească adevărul, atunci când toţi amuţesc, ori ochii ageri care înţeleg, creează şi fac, din nimic, totul. O ţară iubită de turişti uneori mai mult decât o iubesc proprii semeni, o ţară care încă este râvnită de invidiosul Occident, precum fata cea frumoasă care atrage privirile prinţilor din poveste, una în care unii copii adorm noaptea fără să fie sărutaţi înainte de către părinţi pentru că aceştia hoinăresc în căutarea unui viitor mai bun în afara hotarelor, dar şi una care-şi înscrie anual olimpicii în topurile mondiale – aşa este România de astăzi. Cu arcul Carpatic în inima sa, cu Delta, cu Marea şi cu stelele care stau de veghe asupra sa, cu cei mai frumoşi nori pe care i-am văzut vreodată şi cu preaiubita ie, ea este un paradis paradoxal. Îmi place să spun faptul că văd cu ochii minţii un viitor în care românii care nu se mai ruşinează că sunt români, părinţi care stau alături de pruncii lor până la sfârşit, copii care râd, se joacă, învaţă şi adorm fericiţi, fără a trăi cu grija zilei de mâine, cu un sistem bine calculat şi eficient în toate ramurile societăţii româneşti, flori de colţ care se agaţă de crestele munţilor şi care zâmbesc soarelui şi muţumesc pâmântului, pentru că sunt parte din totul acesta unitar; văd o Românie mai bună care trăieşte împotriva timpului şi care a reuşit să sfideze legile acestuia, căci ea întinereşte şi rămâne veşnic aşa  cu înţelepciunea pe care doar vârsta ţi-o poate desfăvârşi şi cu frumuseţea, entuziasmul şi puterea tipice tinereţii. În încheiere, aş dori să vă spun că dragostea nu are limite. Sau nu ar trebui să aibă, la fel cum nici nu ar trebui să fie celebrată doar cu anumite ocazii. Fie că este vorba de dragostea pentru cineva sau pentru patrie. Și cum patriotismul în ultima vreme s-a cam demodat, am încercat să-l reînsufleţesc. Am desfăşurat un proiect fotografic în CNCH, împreună cu unul dintre colegii mei. Proiectul nostru a fost inspirat de unul de acelaşi fel, al Martei Popescu, care avea la bază tot dragostea: se căutau motivele pentru care oamenii iubesc. Am adresat colegilor, părinţiilor, cadrelor auxiliare şi didactice o întrebare care ştiu că pare grea, deşi nu ar trebui. O întrebare pe care v-o adresez şi vouă acum: Tu de ce iubeşti România? Cât timp vă voi arăta felul în care au decurs lucrurile, precum şi motivele pe care am reuşit să le găsim, poate veţi găsi şi dvs un răspuns. România merită. Eu iubesc România pentru că… limba în care simt, poveştile pe care mi le citea mama înainte de culcare, Coloana Infinitului, Luceafărul, istoria, unicitatea cuvântului dor, Crezul şi Delta Dunării sunt România mea.

Daniela-Elena POPA Colegiul Naţional ,,Calistrat Hogaş”, Piatra-Neamţ

Echipajul de la CNCH a fost format din: Ana Alin Constantin, clasa a XII-a F, Bucur Andreea, clasa a XII-a F, Filioreanu Dragoş Mihai, clasa a XII-a F, Răucă Teodora Andreea, clasa a XII-a F, Suduc Ariana Lavinia, clasa a XII-a F, Şerban Teodora, clasa a XII-a F, Popa Daniela Elena, clasa a XII-a D.

Pledoarie pentru România

Suflet şi grai/vatră de trai/darul ce-l dai/mândra ce ai/praguri de rai. (L. Blaga, Inscripţie pe-o grindă)

România – un prag de rai. Un picior pe plai pe care se revarsă tainic, în noapte, lumina stelei, în care îşi are adăpostul ciocârlia îndrăgită de tot poporul, al cărei zbor străpunge tăriile cerului şi al cărei cântec învăluie toate zările. Dor şi baladă, vers eminescian, rapsodie pe strunele lui George Enescu şi brâncuşiana coloană fără sfârşit – acestea sunt simboluri ale dimensiunii interioare româneşti, care dăinuie, uneori fără să conştientizăm, în gândul şi sufletul nostru, şi care ne cheamă, oriunde ne-am afla, să revenim aici, în România, acasă. Se întâmplă, totuşi, ca mulţi dintre noi să aleagă să lase acest cuvânt să se stingă încet în propriile suflete. Uităm parcă de tot ce e frumos, uităm de toată bogăţia ţării care se oferă necondiţionat oricui doreşte să o cunoască şi vedem doar ce ne lipseşte. Ne simţim neputincioşi când, în realitate, nici nu căutăm în propriile noastre conştiinţe determinarea de a o salva, alegând părăsirea acestor locuri, abandonarea propriei case. Cu toate că, pe moment, această opţiune pare mai la îndemână, efectele pe termen lung sunt dureroase. Câţi oameni nu regretă până la urmă plecarea? Câţi nu consideră că nu aparţin niciunui loc în care încearcă să „fugă”? Câţi nu simt puternicul dor de ţară răscolindu-le întreaga fiinţă? Adevărul este că uneori opţiunea de a rămâne pare mai dificilă, mai puţin atractivă, dar trebuie să ne reamintim că noi suntem cei care decidem, prin acţiunile noastre, viitorul acestui meleag. Dacă noi nu alegem România, atunci cine se va îngriji de propria casă? Cine va lua deciziile corecte şi cine va lupta pentru dreptate? Şi cine va cânta dorul şi cui i se va arăta Zburătorul? Şi atunci de ce să nu alegem România? E plaiul nostru cu dor, e pasărea noastră măiastră, e locul unde îi găsim pe cei dragi şi tărâmul poveştilor din copilărie. Şi putem scrie mai departe povestea şi să o spunem copiilor noştri. Deşi în multe cazuri ne comparăm propria ţară într-o manieră negativă, raportându-ne la valori ce nu sunt autohtone, adevărul este că aceste meleaguri se disting prin merite care o ridică mai presus de orice pentru fiecare român, asemenea Coloanei Infinitului, a cărei înălţime tinde spre absolut. Ca fundament al acestei creaţii brâncuşiene, putem aminti istoria ţării, pentru că modul în care strămoşii noştri au luptat cu propriile vieţi pentru unitatea şi apărarea ei au oferit urmaşilor posibilitatea de a numi acest teritoriu vast România. Iar România a devenit acasă. Este adevărat că istoria nu a fost tot timpul de partea noastră, ca în cele dintâi lupte purtate, războaiele daco-romane. Şi totuşi, a existat mereu iubirea de ţară, dorinţa de unire şi lupta pentru egalitate şi dreptate, sentimente care au animat pe cei care au luptat în Războiul de Independenţă din 1877, al cărui scop a fost crearea unui destin de care să se bucure în totalitate generaţiile viitoare. Iar astăzi, noi suntem aceste generaţii. Noi suntem românii pentru care predecesorii noştri au riscat tot ce au avut, noi suntem speranţa care i-a ţinut în viaţă în momentele în care doreau să renunţe. Avem o datorie morală faţă de rădăcini. Trebuie să protejăm ceea ce a fost atât de greu de obţinut, să ajutăm la creşterea României, din datorie pentru trecut, dar şi pentru viitor, pentru menţinerea spiritului românesc. Căci înălţarea naţiunii a avut un început care a însemnat, mai înainte de toate, sacrificiu. Un sacrificiu căruia Brâncuşi i-a închinat Coloana fără sfârşit, după propriile mărturisiri. Totodată, un fapt pentru care ar trebui să fim recunoscători pentru că ne-am născut în acest spaţiu este constituit de potenţialul său uriaş. Conform statisticilor, reprezentăm al patrulea cel mai important bazin economic al Uniunii Europene şi, în majoritatea industriilor, gradul de penetrare al pieţei este încă scăzut, raportat la potenţialul acesteia. Acest lucru ne oferă posibilitatea să fim întreprinzători, să vedem oportunităţi acolo unde nimeni încă nu le-a văzut şi să ridicăm nivelul economic al ţării. Faptul că suntem în curs de dezvoltare şi că avem o economie capitalistă este un element ce favorizează apariţia unor iniţiative, antreprenorii fiind încurajaţi să se dezvolte. Acest fapt susţine evoluţia societăţii, deoarece sunt create locuri de muncă, se pot obţine bunuri variate şi necesare şi este micşorat importul de astfel de bunuri. Putem afirma că suntem printre cele mai norocoase generaţii, trăind într-o perioadă în care iniţiativele noastre pot căpăta consistenţă şi valoare, în care ne bucurăm de o serie de oportunităţi care încă nu au captat interesul general, având şansa de a crea ceva unic, de a construi tot ceea ce ne-am propus şi ne-am putea propune. Coloana brâncuşiană tocmai acest lucru spune: putem creşte prin adaos, prin clădire coerentă şi consecventă. Să nu uităm de frumuseţea acestei ţări: România este plasată în cele mai frumoase zone geografice ale lumii, într-o oază de natură sălbatică, de autenticitate şi de omenie, dar şi într-un context socio- economic global marcat de aglomerări urbane şi de stres cronic. Liniştea, pădurile, satele sunt elemente care ne fac ţara atât de respectată şi iubită de orice străin. Visăm la a trăi în alte ţări din diverse motive de natură materială sau socială, dar nu vedem că sunt oameni care preferă să le abandoneze, să se rupă de orice pentru a găsi pace, pentru a veni aici. Oare de ce au ales toţi aceşti oameni să îşi părăsească propriile ţări pentru a se retrage în sate înconjurate de păduri, departe de haosul oraşelor? România devine pentru ei acasă, deoarece aici au găsit locul în care sufletele lor se simt împlinite. Uneori suntem orbiţi de statutul financiar pe care îl putem obţine în străinătate, de gândul de a trăi şi a întemeia o familie într-o ţară mai dezvoltată, dar uităm că riscăm să pierdem liniştea, riscăm să ne pierdem pe noi pentru obţinerea unor lucruri care aduc numai anxietate în propriile vieţi. Poate că nu avem destulă răbdare sau experienţă de viaţă pentru a găsi frumuseţea în lucrurile simple. Prin dezrădăcinarea la care ne supunem sufletele, omitem ceea ce este cel mai important, favorizând efemerul care ne pierde sufetul. Vedem plecarea ca pe cea mai mare oportunitate pe care o avem, dar nu cumva uităm că ne putem crea oportunităţi oriunde ne aflăm? Putem da curs dorinţelor noastre aici şi putem să ne bucurăm totodată de frumuseţea ţării, de cătunele risipite din Munţii Apuseni, de minuni ale naturii precum Delta Dunării, de peisaje pitoreşti îmbogăţite de castele precum cel al Huniazilor, Bran sau Peleş sau de liniştea care străbate poienile şi pajiştile încă neatinse de stresul citadin. Trebuie să recunoaştem că ţara noastră are multe locuri minunate, variate, unice în lume, cum ar fi Cimitirul Vesel de la Săpânţa, Peştera Scărişoara, Cheile Bicazului şi multe altele, care au apărut şi s-au dezvoltat datorită poziţionării geografice, precum şi oamenilor care îndrăgesc frumuseţile oferite de aceste plaiuri, îmbinare perfectă de munţi, dealuri şi câmpii, parcurse de râuri frumos curgătoare, oferind României un aer de o frumuseţe mitică. Chiar şi în contemporaneitate, putem întrezări, în farmecul României, patina timpului de altădată. E ca şi cum o muză adormită îşi găseşte sălaş în fiecare formă a coloanei infinite, redescoperindu-se mereu, mereu altfel, mereu la fel… Nu în ultimul rând, aş spune că un alt motiv pentru care ar trebui să alegem România este chiar imperfecţiunea ei. Nu suntem la fel de dezvoltaţi precum alte naţiuni şi sunt multe lucruri de făcut pentru a îmbunătăţi spaţiul în care ne aflăm. Este multă muncă pe care fiecare dintre noi suntem datori să o facem pentru a ridica România, pentru a o ajuta să crească şi să devină ceea ce merită să devină: o ţară a înţelegerii, a bunăvoinţei şi a prosperităţii. De-a lungul timpului, mulţi români şi-au pus amprenta şi au construit identitatea românească prin propriile invenţii care nu au avut efect doar pe plan naţional, ci şi mondial: Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, un instrument devenit nelipsit din vieţile noastre cotidiene, Ioan Cantacuzino şi Nicolae Paulescu cu însemnate contribuţii pentru medicina modernă sau Henri Coandă, inventatorul primul prototip al avionului cu reacţie, mijloc atât de folosit şi indispensabil în zilele noastre. Ei ne-au demonstrat că fiecare dintre noi este capabil să inoveze, chiar şi într-o Românie aparent imperfectă. De aceea, această imperfecţiune constituie în realitate o frumuseţe a ţării deoarece ne uneşte ca români, oferindu-ne un scop comun, un scop pentru care simţim că suntem fraţi. În această manieră, se poate produce comuniunea completă, contopirea noastră totală, anticipată de Poarta Sărutului şi consfinţită de îmbinarea în verticalitatea continuă din coloana nesfârşită, urcuş al generaţiilor către un etern acasă. Pentru că România nu e doar un spaţiu, România e spirit viu, mereu în devenire, asemeni coloanei infinitului, care, prin continua îngustare şi lărgire, prin cadenţa ei armonioasă, imită ritmul vieţii ,repetând, simbolic, bătăile inimii noastre de român. Pentru toate acestea şi încă multe altele, rămânem ACASĂ!

Maria-Florina Begu, Colegiul Naţional „Roman-Vodă” Roman

Componenţii echipajului de la CNRV: Begu Maria-Florina (XII A), Herciu Claudia Andreea (XII H), Miron Ionela Simona (XII H), Mîrţ Diana (XII H), Pal Bianca (XII H), Rogojînaru Dumitriţa Gabriela (XII H), Vrînceanu Ema Medeea (XII A)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Educatie

Neamţ: Constelaţia Zimbrului, surprinsă cu o dronă

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ aproximativ 100 de copii şi profesori de la şcolile din zonă au luat parte, la Parcul Natural Vînători Neamţ, la Noaptea Zimbrului ■ Constelaţia Zimbrului a fost creată la lăsarea întunericului din dovleci cu lumînări aprinse aşezate pe conturul unui desen ce reprezenta legendarul mamifer ■ imagini inedite de la manifestare au fost surprinse de o dronă ■

La Parcul Natural Vînători Neamţ continuă seria activităţilor dedicate copiilor. Recent s-a organizat Noaptea Zimbrului, un eveniment care a inclus diferite concursuri cu premii, oferindu-le copiilor şi prilejul de a se întrece în sculptura dovlecilor. Anul acesta s-a apelat şi la o dronă care a imortalizat momentele din program, cea mai spectaculoasă imagine fiind cea a „Constelaţiei Zimbrului“, creată la lăsarea întunericului de dovlecii cu lumînări aprinse aşezate pe sol, pe conturul unui desen ce reprezenta legendarul mamifer. Şi pentru că se aproprie Sărbătorile de iarnă, la final copiii au primit în dar cîte un puiet de molid de care să aibă grijă, aceasta şi pentru a conştientiza că pentru pomul de Crăciun e mai bine să folosească un brad la ghiveci. „Ne-au fost alături aproape 100 de copii şi profesori provenind din comunităţile aflate în raza Parcului Vînători sau în imediata apropiere. Concursuri în aer liber, voie bună, activităţi educaţionale, premii pentru cei mai merituoşi. Toţi copiii au repicat un puiet de molid, pe care şi l-au luat acasă, spre aducere aminte şi pentru a avea grijă de el“, ne-a spus Elena Curea, unul dintre membrii echipei Parcului. Tot pentru şcolarii din zonă este în derulare campania-concurs Ana are mere pentru zimbri. Acţiunea va continua pînă la finalul lunii noiembrie, iar clasa care va dona cea mai mare cantitate de furaje va fi declarată cîştigătoare şi va fi recompensată cu un premiu constînd în rechizite. Este a şaptea ediţie a competiţiei organizată de Parcul Vînători, care invită în fiecare toamnă copiii să contribuie la hrana legendarelor mamifere cu fructe, legume de sezon sau cereale. Drept răsplată, elevii au acces gratuit în Centrul de vizitare şi miniparcul de aventură. Scopul campaniei este de a suplimenta hrana zimbrilor liberi şi a celor din ţarcul de aclimatizare cu aşa numitele suculente, gen mere, pere, cartofi, sfeclă furajeră, dovleci, pentru a le asigura mamiferelor vitaminele necesare şi a le întări pentru iarnă. Nu au fost de neglijat nici ştiuleţii de porumb, boabele de grîu, orz, ovăz, secară, care constituie un excelent supliment pentru zimbri, înainte de intrarea în sezonul rece. Prima ediţie a concursului Ana are mere pentru zimbri, desfăşurată în anul 2013, s-a încheiat cu circa o tonă de furaje adunate. La a doua, din 2014, au fost colectate circa 4 tone. În anul 2015, şase tone de suculente şi cereale au făcut deliciul turmei de zimbri de la Vînători-Neamţ. În 2016, au fost implicate15 unităţi de învăţămînt, prin intermediul a 48 de clase care au donat în total 4,5 tone de furaje. Cam tot acelaşi a fost şi bilanţul din 2017, cînd în campania Ana are mere pentru zimbri au fost implicate 13 unităţi de învăţămînt (12 din judeţul Neamţ şi Şcoala Gimnazială Bogdăneşti -Suceava). În 2018, aşteptările organizatorilor au fost cu mult depăşite, ediţia fiind una a recordurilor: cea mai mare cantitate de furaje colectate – 15,4 tone; cele mai multe unităţi de învăţămînt implicate – 20; cei mai mulţi participanţi – peste 2.000 de elevi şi cadre didactice. Parcul Natural Vînători Neamţ este unul dintre cele 22 de parcuri naţionale şi naturale administrate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva. Are o suprafaţă de 30.631 hectare şi se suprapune peste ocoalele silvice Tîrgu Neamţ, Văratec şi Ocolul Silvic Bisericesc Neamţ.

Naş basarabean pentru un pui de zimbru

Un alt concurs, care atrage sute de participanţi, este cel organizat de Parcul Naţional Vînători pentru găsirea unui nume pentru puii de zimbri veniţi pe lume în ţarcul de aclimatizare. Anul acesta, la ediţia a VII-a, o micuţă femelă a fost botezată Rovidenia, cîştigător fiind ales, dintre cei peste 170 de participanţi, Ruslan Vascan, primarul comunei Vatici, raionul Orhei, Republica Moldova. Regula impune ca numele să înceapă cu particula Ro, indicativul României. În august 2019, edilul basarabean a fost prezent la Ziua Zimbrului, pentru a-şi ridica premiul, iar cînd a spus povestea din spatele numelui a demonstrat că merită, impresionînd pe cei prezenţi prin cunoştinţele despre legendarele locuri din zonă, despre care aflase de copil, din scrierile lui Creangă şi Sadoveanu. „Rovidenia! Pentru că alături se află Schitul Vovidenia, iar zimbrii Neamţului parcă ar sta la straja acestui sfânt lăcaş din Poiana Liniştii…“, a spus primarul Ruslan Vascan, amintind şi de Mihail Sadoveanu, care a locuit o vreme în imediata vecinătate a Schitului Vovidenia şi a scris inclusiv despre zimbrii din vremea marilor voievozi. „Cu sprijinul publicului, am botezat pînă în prezent zece viţei: şase masculi (Românaşul, Rovin, Robur, Romaşcan, Ronică şi Rovan) şi patru femele (Rozana, Rolline, Romi, Roltea). În acest an botezăm o femelă ce a venit pe lume în iunie 2019. S-au primit peste 200 de propuneri“, a mai declarat Elena Curea.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Şcoli invitate la donarea de fructe şi cereale pentru zimbri

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ pînă la începutul lunii se adunaseră 4,7 tone de furaje, cu implicarea a şase şcoli ■ campania se va derula pînă pe 30 noiembrie, elevii fiind invitaţi să le doneze zimbrilor fructe, legume de sezon şi cereale ■ clasa care va dona cea mai mare cantitate va fi declarată cîştigătoare şi va primi rechizite drept premiu ■

Şase şcoli se al\turaser\, la începutul lunii, Campaniei – concurs Ana are mere pentru zimbri!, derulată de Parcul Natural Vînători- Neamţ, cantitatea de furaje donată de elevi ajungînd la 4,7 tone. Acţiunea va continua pînă la finalul lunii noiembrie, iar clasa care va dona cea mai mare cantitate de furaje va fi declarată cîştigătoare şi va fi recompensată cu un premiu constînd în rechizite. Este a şaptea ediţie a competiţiei organizată de Parcul Vînători, care invită în fiecare toamnă copiii să contribuie la hrana legendarelor mamifere cu fructe, legume de sezon sau cereale. Drept răsplată, elevii au acces gratuit în Centrul de vizitare şi miniparcul de aventură. Inginera Elena Curea, unul dintre membrii echipei parcului natural, ne spunea, la o ediţie anterioară, povestea acestei campanii, care a crescut de la un an la altul: „Totul a început ca o joacă la începutul toamnei anului 2013, cînd în ţarcul de aclimatizare de la Vînători a văzut lumina zilei un viţel de zimbru. Copiii de la şcolile din zonă s-au grăbit să vină să-l vadă şi s-au întrecut în a-i găsi un nume cît mai potrivit. Atunci am decis ca cei care vor aduce simbolic un măr pentru zimbrişor vor vizita gratuit zona Centrului de Vizitare şi vor avea posibilitatea să lase la plecare o propunere de nume. Am botezat-o astfel pe Rozana (după Ozana lui Creangă) şi după două luni în care am primit sute de vizitatori, aveam colectată circa o tonă de furaje pentru zimbri. Am decis astfel să organizăm anual campania şi să recompensăm clasa care aduce cantitatea cea mai mare de furaje“. Scopul campaniei este de a suplimenta hrana zimbrilor liberi şi a celor din ţarcul de aclimatizare cu aşa numitele suculente, gen mere, pere, cartofi, sfeclă furajeră, dovleci, pentru a le asigura mamiferelor vitaminele necesare şi a le întări pentru iarnă. Nu au fost de neglijat nici ştiuleţii de porumb, boabele de grîu, orz, ovăz, secară, care constituie un excelent supliment pentru zimbri, înainte de intrarea în sezonul rece. Prima ediţie a concursului Ana are mere… pentru zimbri!, desfăşurată în anul 2013, s-a încheiat cu circa o tonă de furaje adunate. La a doua, din 2014, au fost colectate circa 4 tone. În anul 2015, şase tone de suculente şi cereale au făcut deliciul turmei de zimbri de la Vînători-Neamţ. În 2016, au fost implicate15 unităţi de învăţămînt, prin intermediul a 48 de clase care au donat în total 4,5 tone de furaje. Cam tot acelaşi a fost şi bilanţul din 2017, cînd în campania Ana are mere… pentru zimbri au fost implicate 13 unităţi de învăţămînt (12 din judeţul Neamţ şi Şcoala Gimnazială Bogdăneşti – Suceava). În 2018, aşteptările organizatorilor au fost cu mult depăşite, ediţia fiind una a recordurilor: cea mai mare cantitate de furaje colectate – 15,4 tone; cele mai multe unităţi de învăţămînt implicate – 20; cei mai mulţi participanţi – peste 2.000 de elevi şi cadre didactice. Ediţia din 2018 a fost cîştigată de elevii clasei a IV-a A de la Şcoala Gimnazială nr.2 Piatra Neamţ, care au donat zimbrilor 1.881 kilograme de furaje, cea mai mare cantitate înregistrată în rîndul participanţilor la competiţie. O echipă a Administraţiei Parcului s-a deplasat atunci la şcoala menţionată şi i- a premiat pe cîştigători, felicitîndu-i pe copii şi pe coordonatoarea lor, Ramona Atomei, profesor pentru învăţămînt primar.

Citește știrea

Actualitate

Proiect european la Liceul Carol I Bicaz

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ principalul obiectiv este promovarea diversităţii culturale a continentului european ■ „Avînd deja experienţă şi calitatea de coordonator de proiect, sperăm să facem un lucru bun şi de această dată, cu atît mai mult cu cît avem şase parteneri din unele ţări europene“, a declarat Rodica Iorga, directorul liceului ■

În prezenţa elevilor, părinţilor şi a unor reprezentanţi ai oraşului, Liceul Carol I Bicaz a inaugurat săptămîna trecută proiectul european Erasmus+, tema lui fiind educaţia şcolară, formarea profesională şi educaţia tineretului pentru învăţămîntul universitar. Proiectul se va derula pe perioada 2019 – 2020 cu sprijinul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale a Comisiei Europene, avînd ca parteneri şcoli din Spania. Principalul obiectiv este promovarea diversităţii culturale a continentului european. Pe lîngă acesta, se mai urmăreşte conşientizarea în rîndul elevilor şi profesorilor a diversităţii culturale şi lingvistice, obţinerea unui comportament bazat pe respect şi toleranţă în ce priveşte interculturalitatea, compararea conţinuturilor educaţiei şi pedagogiei europene şi îmbunătăţirea imaginei şcolii în comunitate. În acest proiect sînt antrenaţi 20 de liceeni, care vor fi implicaţi în întregul program de activităţi pe care-l presupune. Ei vor trebui să facă faţă condiţiilor de comunicare, utilizînd pentru asta limba engleză. „Pentru şcoala noastră este un al doilea proiect multinaţional, primul fiind încheiat în iunie anul acesta. Avînd deja experienţă şi calitatea de coordonator de proiect, sperăm să facem un lucru bun şi de această dată, cu atît mai mult cu cît avem şase parteneri din unele ţări europene. Împreună cu aceştia, pe baza unor vizite reciproce de lucru, vom conştientiza, în primul rînd pe copii, şi prin ei întreaga comunitate locală, să înţelegem cu toţii mai bine ceea ce înseamnă cultura fiecărui popor european. Avem copii buni, părinţi înţelegători şi cred că vor avea rezultate pe măsură“, a declarat profesoara Rodica Iorga, directorul Liceului Carol I Bicaz. Coordonatoarea de proiect este Mirela Fîrţală, profesoara de informatică a şcolii, cea care a pus bazele proiectului Erasmus + în unitatea de învăţămînt bicăjeană. Alături de aceasta se află profesoara Anamaria Pamp, avînd specialitatea în domeniul informaticii, cele două dăscăliţe însoţindu-i pe elevi în Spania întru documentare. La activitatea de deschidere a ţinut să adreseze cuvinte de apreciere, în calitate de părinte, preotul Costel Apopei, care s-a interesat şi de anumite probleme organizatorice privind deplasarea în Spania şi unele detalii privind derularea proiectului, asta datorită faptului că prima întîlnire a celor implicaţi va avea loc la Bicaz pînă la finele lunii octombrie anul acesta. Valoarea proiectului este de 4 milioane euro, finanţarea fiind asigurată din fonduri europene.

Citește știrea

Trending