Contactează-ne

Prima pagină

Piatra Neamţ: Scrisoare deschisă – pamflet: Dragă Domnule Primar

Știre publicată în urmă cu

în data de

Vă scrie Clopoţel, cel care a semnat luna trecută în Monitorul de Neamţ două pamflete la adresa iniţiativei dumneavoastră sau a primăriei pe care o conduceţi de a ferici pre locuitorii urbei cu trei cârciumioare pe care le-aţi atribuit prin licitaţie legală, desigur, astfel: două la Primărie, coane Fănică, subordonatului dumneavoastră, purtătorului de cuvânt, adică, renumeraţie după buget, mică, şi de ce n-ar face şi el cu familia dumisale un ban în plus, nu? Cu cealaltă l-aţi premiat pe arhitectul proiectant al lucrării, că, de, poate Primăria are nevoie de serviciile şi de relaţiile dumisale în viitorul apropiat. Ce text romantic şi însufleţitor însoţeşte proiectul dumisale. Ce straşnic politician o să devină. Păzea! M-aţi întrebat, dragă Domnule Primar, de ce m-am supărat, sugerându-mi să am răbdare că va ieşi o lucrare frumoasă. Aş fi de acord, stimate Domnule Primar, dacă tavernele astea s-ar găsi sub fereastra casei dumneavoastră, sau în poarta cimitirului sau, cum vă sugeram anterior, sub fereastra prefectului, că e destul teren nefolosit acolo. Dar, nu! Dimpreună cu subalternii implicaţi aţi hotărât să călcaţi pe urmele predecesorului dumneavoastră şi să ne faceţi binele cu forţa. Domnule Primar, predecesorul era un rechin, pe când dumneavoastră… Se pare că aţi actualizat planul urbanistic de detaliu, intrând fără jenă, în aria de protecţie de 100 de metri jur- împrejurul Ansamblului Curţii Domneşti, constituit din monumente de importanţă naţională de clasă A. Îmi permiteţi, vă rog, să vă pun la dispoziţie câteva citate spre documentare şi lectură, poate astfel vă veţi dumiri în privinţa legilor pe care le-aţi călcat în picioare.

Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale – Direcţia Patrimoniu

Despre Patrimoniu

Patrimoniul cultural reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor care au rezultat de-a lungul timpului din interacţiunea factorilor umani cu cei naturali. Acesta se află într-o evoluţie continuă şi contribuie fundamental la dezvoltarea umană şi creşterea calităţii vieţii colective. În fond,patrimoniul cultural ne încântă şi inspiră generaţiile vechi şi noi în călătoria lor spre cunoaştere. Aşadar, este o comoară care trebuie protejată ca atare. Acest domeniu este o resursă esenţială pentru identitatea României şi pentru dezvoltarea unei societaţi a păcii şi a stabilităţii, bazate pe respectul drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept. Participarea activă şi gestionarea modernă a acestei resurse strategice adaugă comunităţii plus valoare economică, socială şi culturală. Aţi luat notiţe, Domnule Primar? Staţi olecă, n-am terminat. Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, prin regulamentul din 28.03.2013, are în componenţă Secţiunea de Urbanism şi Zone Protejate care are competenţă în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului. La Piatra Neamţ lucrurile sunt supervizate de Comisia Zonală nr. 7, Comisia de la Suceava, cum este numită între cunoscători, din care fac parte şi membri autohtoni, conduşi, desigur, de arhitectul şef al Primăriei, vasalul dumneavoastră preaplecat, Domnule Primar. Prin ORDONANŢA nr. 10 din 27 ianuarie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, emisă de Guvernul României şi publicată în Monitorul Oficial două zile mai târziu, se lărgesc atribuţiile Comisiilor Zonale, în sensul că, dacă până atunci propuneau avizarea documentaţiilor de urbanism în zonele de protecţie a monumentelor istorice de clasă A, de această dată la articolul 26 alineatul (1), punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins: „7. emite avizul privind documentaţiile de urbanism din zonele de protecţie a monumentelor istorice şi din zonele construite protejate“. Era necesară această măsură pentru a decongestiona Comisia Centrală care emitea aceste avize până atunci. Membrii Comisiei Centrale, membrii secţiunilor de specialitate ale acesteia şi cei ai Comisiilor Zonale au obligaţia exercitării mandatului cu respectarea următoarelor principii: a) respectarea şi aplicarea corectă a legii; b) prioritatea interesului public. Principii pe care vi le recomand cu căldură şi dumneavoastră, Domnule Primar. În chestiunea în discuţie v-aţi cam abătut de la aceste principii, aţi luat-o pe arătură. Pe de altă parte, gogoriţa pe care aţi vehiculat-o, anume că ar fi vorba de nişte construcţii temporare, provizorii, este o altă expresie nefericită. Om fi noi proşti, Domnule Primar, dar nici până-ntr-atât. Staţi să vedeţi ce zice Legea în acest sens: Tipuri de intervenţii asupra monumentelor istorice, a imobilelor din zonele de protecţie a acestora sau din zonele protejate care afectează în mică măsură substanţa istorică şi/sau sunt temporare şi condiţiile în care se pot emite avize fără consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, respectiv a comisiilor zonale ale monumentelor istorice: Amenajări, în spaţiul public, cu durată de maximum 30 de zile, de genul echipamentelor luminoase de sărbători, spectacolelor, târgurilor, amplasării de terase sau alte construcţii temporare, instalaţii temporare la monumentele istorice sau la imobilele din zonele de protecţie a acestora sau din zonele protejate a) intervenţia să fie reversibilă, fără fundare în sol; b) gamă cromatică restrânsă, nu mai mult de trei culori, de preferinţă dintre cele care se regăsesc la exteriorul clădirilor istorice din vecinătate.

Ce zic alte prevederi

Ce-aveţi de spus, Domnule Primar? Deci, temporar, în înţelesul legii, înseamnă maximum 30 de zile, nu 5 ani cum se vede că aţi înţeles dumneavoastră. Şi puteţi emite autorizaţia fără avize de specialitate. Dar şi fără buldozere, excavatoare, picamere. Iar în a treizeci şi una zi, pe-aci şi-e drumul! Vă întreb deschis: Cum i-aţi păcălit pe distinşii membri ai Comisiei de la Suceava? Din componenţa comisiilor zonale fac parte arhitecţii-şefi ai judeţelor, precum şi personalităţi sau specialişti şi experţi atestaţi în domeniu. Din componenţa comisiilor zonale vor face parte cel puţin un arhitect, un arheolog şi un inginer constructor. (Ordinul 4003/2018) Nu cred că o adunare atât de selectă s-ar fi compromis pentru o miză atât de măruntă. Poate că ar trebui luată la bani mărunţi documentaţia depusă şi fişele de vot. S-ar putea să apară surprize. Legea care trebuia să fie respectată este Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, Domnule Primar. Protejarea, nu întinarea, Domnule Primar. Vă aflaţi pe terenul municipalităţii nu pe tăpşanul dumneavoastră, unde puteţi trânti lângă casă un şopron, care nu va fi fost prevăzut în proiect de la început. Dar, vai, şi pentru asta vă trebuie o autorizaţie. De la Primărie, vai! România este membră a Convenţiei de la Granada, Domnule Primar. Nu ştiţi despre ce grenadă este vorba? Să vă explic: În 3 octombrie 1985 în localitatea Granada s-a semnat Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. Prin Legea nr. 157/1997 România a ratificat această Convenţie. Ce obligaţii decurg pentru România din ratificarea acestei Convenţii? Să nu autorizaţi construirea de spelunci la mai puţin de o sută de metri de ansamblul de monumente de clasă A. Pentru că autorizându-le loviţi în sentimentele naţionale ale urmaşilor lui Ştefan cel Mare şi în interesul turistic al Europei, Domnule Primar, care Europă e lipsită de umor când vine vorba de iniţiative ca ale dumneavoastră. Zilele trecute un post central de televiziune a prezentat cazul soţului unei senatoare care şi-a ridicat un ditamai hotelul de beton şi sticlă în proximitatea unui castel, monument de clasă A, neîncălcând limita de 100 de metri impusă de legea Patrimoniului, pentru că acolo îşi cumpărase o sfoară de pământ. S-a discutat foarte serios despre demolarea construcţiei ca singură soluţie de ieşire din impas. Aţi spus ceva? N-aud. Repetaţi, vă rog! Vă înţeleg. Să vă explic în continuare, Domnule Primar, de ce nu funcţionează statul. Tot e o temă predilectă în aceste zile. 1. Trebuia ca, cel puţin o dată, să citiţi din scoarţă în scoarţă Legea nr. 422/2001. Hai, de două ori. Dacă tot n-o pricepeaţi… 2. Trebuia să chemaţi la ordin pe juristul Primăriei. „Maestre, să-i fi spus, am de gând să fac următoarea manevră: să le fac alegătorilor mei trei bodegi, să văd la urne cohorte de cetăţeni turmentaţi care votează cum le cere partidul. Colo, sub balustradă“. „Şefule, ar fi răspuns juristul, călcăm legea în picioare!“ „M-ai dă-o-n … de lege, aţi fi spus dumneavoastră, Pune GPS-ul şi caută o rută ocolitoare, că de-aia eşti plătit împărăteşte.“ „Primiţi, vă rog, demisia mea“ ar fi continuat dialogul absurd, urmuzian. 3. Distinşii consilieri, văzând propunerile dumneavoastră de modificare a planurilor de urbanism, ar fi trebuit să vă bată obrazul, după care să vă întrebe ce oferiţi la schimb, pentru a vă susţine. Chiar niciunul n-a luat atitudine? 4. Era imperios necesar, dar pentru dumneavoastră, desigur, facultativ, să puneţi acest proiect în dezbatere publică. Aş fi avut plăcerea să o salut pe distinsa arhitectă care primeşte reclamaţiile cetăţenilor la birou, răspunzându-le acestora în scris. Peste 30 de zile. 5. Inspectorul principal de la Poliţia de Patrimoniu, care s-ar fi exprimat vehement pe această temă pe facebook (nu sunt în reţea, din păcate), v-a bătut la uşă să vă atragă personal atenţia că sunteţi pe drumul cel prost? Sau s-a gândit să nu se pună rău cu colegul său, pensionat astăzi, tatăl purtătorului de cuvânt al Primarului, viitor antreprenor la două cârciumioare dintre cele trei. Sau, poate, va fi făcut un raport mai sus. Nu, nu, mai sus! S-au o fi deschis un dosar? Te pomeneşti! Oricum, patrimoniul localităţii este pâinea dumisale. Iar pentru dumneavoastră un dosar în plus ce mai contează? 6. Distinsa doamnă Director al Direcţiei pentru Cultură, reprezentantul în teritoriu al Ministrului Culturii a avut amabilitatea să răspundă unei săgeţi pe care i-am adresat-o într-un material anterior (un prieten activ pe facebook a copiat pentru mine textul): Mă bucur că există critică, înseamnă că cetăţenilor într-adevar le pasă de oraşul lor. Stimate domnule Ioan Clopoţel,starea proastă a Bisericii Domneşti este consecinţa minunatului proiect de mutilare şi de aşa-zisă valorificare turistică a platoului Curţii Domneşti. Şi nu e singurul monument din zonă care suferă toate au probleme de aceea se fac remedieri peste remedieri. Pentru acel proiect nu Direcţia pentru Cultură a emis avizul. Din păcate, părerea Direcţiei nu contează, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul noului Plan Urbanistic General al oraşului, recent intrat în vigoare. Am solicitat ministerului să nu avizeze organizarea de diverse activităţi, culturale sau nu,concerte, târguri şi expoziţii pe platou,pentru că distrug monumentele. Cu toate acestea, ele sunt permise,pentru că aşa scrie în Regulamentul de urbanism avizat şi aprobat. Aşa se întamplă şi cu spaţiile comerciale din parc, terenul pe care se construiesc are această destinaţie, chiar dacă se află în zona de protecţie a Ansamblului Curţii Domneşti. Pe dumneavoastră, Domnule Primar, doamna Director v-a contactat personal să vă spună verde că sunteţi pe sens interzis? Aţi înţeles de ce nu funcţionează Statul, Domnule Primar? Ce este de făcut? 1. Să retrageţi autorizaţia de construcţie emisă, şi să asiguraţi revenirea terenului la condiţiile iniţiale. 2. Să modificaţi planul urbanistic întocmit cu încălcarea cu bună ştiinţă a legii. 3. Să demiteţi pe juriştii care nu v-au avertizat că intraţi în conflict cu legile ţării. 4. Să cereţi scuze electoratului că în loc să-i asiguraţi pâine şi circ v-aţi gândit să-i oferiţi băutură şi cafea. Circ e oricum. Ce-mi rămâne mie de făcut? Să protestez. Cei ce cred că pot să mi se alăture mă vor contacta. Telefonic.

P.S.: O întrebare pe adresa administraţiei pietrene: De ce a fost închis accesul pe celebra balustradă. Cea de deasupra cârciumioarelor? Aştept răspuns. Cer prea mult?

Ioan CLOPOŢEL, Piatra Neamţ, august 2019

Citește știrea
2 comentarii

2 Comments

  1. Stefan

    5 august 2019 at 11:25 AM

    Dar marele comisar Josanu si distinsa sa sotie, ce parere au?!!De regula, sunt foarte activi…

  2. Ion

    5 august 2019 at 11:14 PM

    Ce sa-i ceri lu Chitic zis Zero Realizari, sau Cel Mai Prost Primar? Urmeaza Zero Barjoveanu!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Eveniment

Neamţ: „Inginerie“ financiară de 5,3 miliarde de lei vechi

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ s-a dat undă verde pentru începerea judecăţii într-un proces ce vizează nereguli cu fonduri europene ■ Tribunalul Neamţ a pus punct procedurii de Cameră preliminară ■ decizia nu este definitivă ■ Ministerul Dezvoltării Regionale este parte civilă cu 537.419 lei ■

Magistraţii Tribunalului Neamţ au pus punct procedurii de Cameră preliminară într-un proces cu acuze de fraudă cu fonduri europene şi au dispus începerea procesului. Asta după ce procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei Mihaela Gabriela Liche, la data faptei reprezentant al S.C. Service Vet S.R.L. pentru săvîrşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene. În acelaşi dosar Service Vet SRL este acuzată de săvîrşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene. „Respinge ca nefondată, cererea formulată de inculpatele L.M.G. şi S.C. S. V. S.R.L. Piatra Neamţ. În temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, constată legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 161/P/2016 din 8.05.2019 emis de Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău, privind pe inculpatele L.M.G., şi S.C. S V S.R.L. Piatra Neamţ, trimise în judecată pentru săvîrşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 al. 1 din Legea nr. 78/2000. Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatele L.M.G. şi S.C. S V S.R.L. Piatra Neamţ“, conform instanţei. Decizia instanţei de fond nu este definitivă şi deja a fost atacată urmînd ca o hotărîre finală să dea Curtea de Apel Bacău. În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut următoarea stare de fapt: „În cursul anului 2013, inculpata Liche Mihaela Gabriela, în calitatea menţionată mai sus, a depus cu rea- credinţă la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord – Est (A.D.R. N.E.) mai multe documente cu un conţinut nereal, în scopul de a obţine în mod injust sume de bani în cadrul proiectului intitulat «Construcţia, amenajarea şi dotarea unei pensiuni turistice montane în municipiul Piatra Neamţ». În baza înscrisurilor false, beneficiara S.C. Service Vet S.R.L. a încasat pe nedrept fonduri nerambursabile în valoare de 503.981 de lei (5,37 miliarde de lei vechi – n.r.)“, conform unui comunicat al DNA. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 537.419 lei. Anchetatorii au dispus instituirea sechestrului asigurator, asupra unor bunuri imobile ce aparţin inculpatei S.C. Service Vet S.R.L. Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Neamţ cu propunere de a se menţine măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Citește știrea

Eveniment

Neamţ: Un moş pervers ar vrea să fie mai liber

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ bărbatul de 84 de ani este acuzat de mai multe infracţiuni, între care agresiune şi corupere sexuală ■ una dintre victime are numai 9 ani ■ el a fost arestat preventiv, iar acum contestă controlul judiciar ■

Procurorii pietreni au finalizat urmărirea penală şi au dispus trimiterea în judecată a lui Ghiorgi T. de 84 de ani, din localitatea Păstrăveni, acuzat de săvîrşirea infracţiunilor de agresiune sexuală, corupere sexuală a minorilor şi ultraj contra bunelor moravuri. Victimele sale sînt două fetiţe, minore din Piatra Neamţ, iar pentru faptele sale inculpatul a fost arestat preventiv pe 19 iunie 2019. Ulterior, a beneficiat de clemenţă, a ajuns în arest la domiciliu, apoi a trecut la cea mai blîndă măsură preventivă, controlul judiciar, dar bărbatul vrea libertate deplină. „În temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 202 şi art. 215 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului T. G., trimis în judecată pentru săvîrşirea infracţiunilor de agresiune sexuală, fapta prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, corupere sexuală a minorilor, faptă prev. de art. 221 alin. 3 Cod penal şi ultraj contra bunelor moravuri, faptă prev. de art. 375 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal“, se arată în decizia judecătorilor pietreni de pe 19 august 2019. Inculpatul a contestat controlul judiciar la Tribunalul Neamţ. Cauza intră pe rol la începutul săptămînii viitoare, cînd magistraţii celei mai mari instanţe din judeţ decid dacă-l lasă liber ca pasărea cerului pe octogenar, sau nu. El a agresat sexual o minoră de 9 ani, fapta avînd loc pe 18 iunie, în cartierul Dărmăneşti din Piatra Neamţ, cînd inculpatul a acostat o fetiţa care se juca în apropiere şi ar fi silit-o să îi atingă părţile intime, dar şi octogenarul ar fi pipăit copila. Se pare că bătrînul ar fi invitat victima la el acasă, încercînd să o atragă cu bani şi dulciuri. Fata nu s-a lăsat coruptă şi a mers acasă unde imediat le-a spus părinţilor ce i s-a întîmplat. Aceştia au sunat imediat la numărul unic de urgenţă 112 unde au reclamat întîmplarea. Anchetatorii au venit la faţa locului şi nu le-a luat mult pînă ce au dat de urma moşului pervers, iar în timpul anchetei au mai descoperit o victimă. Octogenarul a fost reţinut pentru 24 de ore pentru acuze de săvîrşire a infracţiunilor de agresiune sexuală, corupere sexuală a minorilor şi ultraj contra bunelor moravuri. Ulterior a fost prezentat în faţa judecătorilor care nu au avut nici o reţinere să-l priveze de libertate. Totuşi, în faţa instanţei octogenarul a vrut clemenţă şi a cerut o măsură preventivă mai blîndă, arestul la domiciliu sau controlul judiciar, dar a fost refuzat. Tot la acel moment judecătorii au dispus un control psihiatric pentru a se stabili dacă inculpatul este sănătos la cap, sau nu şi dacă se impune luarea faţă de acesta a unei măsuri de siguranţă, respectiv obligarea la tratament medical sau internarea medicală.

Citește știrea

Prima pagină

Fost deţinut politic despre 23 august 1944: „Cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Astăzi se împlinesc 75 de ani de la actul de la 23 august 1944, unul despre care ştim ce consecinţe a avut pentru România. Unii au spus că nu se putea face altceva la acel moment, alţii că a fost o trădare. Prezentăm în continuare un interviu publicat exact acum 12 ani, în 2007, întrebărilor reporterului Monitorul răspunzînd Grigore Caraza, figură emblematică a luptei anticomuniste din ţară, unul dintre puţinii „nereeducaţi“ din miile de deţinuţi din puşcăriile fostului regim. „23 august va rămîne o dată importantă în istoria României, indiferent de comentariile care se vor face. O vreme destul de îndelungată, a fost sărbătorită ca zi naţională a României, dar totul funcţiona în baza unei minciuni, a unei mistificări de pe urma căreia a avut de suferit întreaga istorie a ţării. Ne rămîne nouă şi celor din viitor, dar istoricilor în principal, misiunea de a clarifica şi acest episod al destinului nostru, tot aşa cum trebuie adusă lumina şi în legătură cu alte momente mai mult sau mai puţin glorioase ale istoriei românilor. Ce putem face noi ca gazetari este să dăm cuvîntul celor care pot aduce mărturii despre acea epocă“. Acestea sînt frazele ce prefaţau pomenitul interviu.

Reporter: Cum aţi trăit ziua de 23 august 1944? Grigore Caraza: În Poiana Teiului, la capătul satului era casa părinţilor mei. Era o casă mare, cu multe camere. Aveam şi o cameră deasupra, nu-i pot spune neapărat etaj. Această casă s-a pretat foarte bine pentru a fi comandament pentru trupele aflate în zonă. Au fost şi românii, şi germanii, şi ruşii. În 1940 şi 1941, de pildă, a fost comandamentul românesc. În zonă erau batalioane de vînători de munte. Nu ştiu dacă aveţi cunoştinţă, dar vînătorii de munte au reprezentat floarea Armatei române şi, de aceea, ruşii i- au desfiinţat. În 22-23 august 1944, în casa noastră era comandamentul german al trupelor din zonă. Veniseră foarte mulţi germani în acea seară şi s-au culcat care pe hol sau pe coridor, care afară în balcon sau chiar în curte. A venit repede la noi o vecină care ne-a spus să mergem, pentru că la ora 11 urma să se comunice ceva foarte important la radio. Trebuia să vorbească Regele. Am mers la radio… Acum trebuie să vă spun că pe atunci la noi în sat erau doar patru radiouri, la preot, la agentul sanitar, la învăţător şi la un ţigan din şatră. Noi am mers la agentul sanitar şi l- am auzit pe Regele Mihai. „Români! În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decît o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou Guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărîtă a ţării de a încheia pace cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. (…) Români! Dictatura a luat sfîrşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi, în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sînt garantate şi vor fi respectate“. Rep.: Cum au reacţionat nemţii din sat? G.C.: Chiar în camera vecină erau doi nemţi. Unul era mi se pare din Alsacia. Ştiau româneşte destul de bine şi au trecut în camera în care stăteam noi şi au ascultat şi ei. Cum? Aţi întors armele împotriva noastră? Şi acum dumneavoastră ce o să faceţi cu noi? Ne tot întrebau. Noi avînd mîinile goale. Apoi au trecut înapoi în camera lor şi au dat alarma la toţi germanii de prin Poiana Teiului. Noi, dimineaţă trebuia să plecăm în refugiu la Deva, dar nu am mai mers. Am fost la primărie şi nemţii au oprit şi au coborît din două maşini şi i-au arestat pe toţi, pe primar, pe notar, pe toţi fruntaşii satului. Rep.: Ce s-a întîmplat după aceea? G.C.: În cîteva zile, nemţii au plecat şi ne-au lăsat în urmă pîine, conserve şi carne. Au spus, noi plecăm, dar să vedeţi ce o să fie cînd vor veni ruşii peste voi. În stradă, cei din comandamentul german m-au întrebat dacă nu vreau să merg cu ei. M-am gîndit toată viaţa dacă nu ar fi fost mai bine să merg. Mama şi tata s-au speriat şi mi-au spus să nu mă duc, aşa că am rămas. În zilele următoare a trebuit să mergem sus pe deal, pentru că ruşii ajunseseră în zonă şi au început să bată cu tunurile în sat, unde erau nemţii. Pe data de 8 septembrie, de Sfînta Maria, nemţii au dărîmat un deal peste şosea şi se mai putea trece doar pe lîngă malul Bistriţei. După aceea, ei au plecat şi au venit ruşii ca ultimii barbari. Ceea ce au făcut ruşii şi comunismul pînă acuma nu au făcut cele 10-12 valuri de popoare năvălitoare într-o mie de ani la noi în ţară. Ăia veneau, luau ce aveau de luat şi plecau. Ăştia ne-au luat şi sufletul, şi tot. Rep.: Care era atmosfera în sat după data de 23 august? G.C.: După 23 august, oamenii erau supăraţi şi necăjiţi. Mai ales cînd au văzut cum au venit ruşii. „Din Ural spre soare apune/ Cum veneau încinşi cu piei/ Parcă fumega din ei/ Duhnet de sălbăticiune/ Viclenii răsăritene ascuţeau ca un tăiş/ Gîndul galben şi pieziş în ochi mici fără sprîncene“.

„Actul de la 23 august a fost cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare pe care putea să o facă cineva“

Rep.: Dacă ar fi să comparaţi cele două ocupaţii, germană şi rusă, cum le-aţi descrie? G.C.: Nemţii sînt un popor civilizat. Dacă veneau să ceară o găină sau ouă, plăteau pe loc cît cereai. Oamenii le prinseseră slăbiciunea şi cereau din ce în ce mai mult. Ceilalţi, ruşii, împuşcau porcul, îi tăiau un picior şi după aceea găseai restul putred ascuns undeva în porumb. Îţi împuşcau găinile din curte, îţi luau vaca. Dacă te opuneai, aveai necazuri. Nu te omorau, dar nu îţi era uşor. Au venit ca ultimul popor năvălitor. La noi în casă era mîncare şi băgau pumnii în oală şi mîncau. Ne luau mamele, surorile, fetele din sat şi le siluiau. În sat a fost o fetiţă de 8 ani care a păţit aşa ceva. A fost vai şi amar tot timpul cît au stat ruşii la noi. Rep.: Acum, după ce aţi văzut atîtea, care este părerea dumneavostră despre actul de la 23 august? G.C.: Regele a vorbit în numele poporului, dar actul de la 23 august a fost aranjat cu Emil Bodnăraş. Acesta venise din Rusia şi a fost ascuns de rege la Palatul Regal, ca inginerul Ceauşu. Regele l-a ascuns şi, împreună cu Sănătescu, cu Racoviţă şi chiar cu Maniu, au făcut actul de la 23 august. Actul de la 23 august a fost cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare pe care putea să o facă cineva. Am mers cu nemţii pentru a recîştiga Basarabia şi apoi i-am înjunghiat pe la spate. Se spune că 23 august a fost grozav şi că a scurtat războiul cu 6 luni. O fi fost! A fost bine pentru ruşi, englezi şi americani. Nu şi pentru români. Îmi amintesc cum s-au comportat ruşii cu ostaşii noştri, imediat, începînd cu 24 august 1944. Ei aveau ordin să predea armele, iar ruşii i-au luat prizonieri şi i-au trimis în Siberia. Mai spuneau la radio că au cucerit Bucureştiul. Bucureştiul în care au fost primiţi cu flori. Rep.: Credeţi că regimul comunist a confiscat această zi? G.C.: 23 august s-a sărbătorit din 1945 şi pînă în 1989 inclusiv. Aşa au fost vremurile. Noi sărbătoream şi 7 noiembrie şi toate celelalte sărbători ale ruşilor. Se spunea că, dacă plouă la Moscova, la Bucureşti se deschid umbrelele. De aia rîd toţi de noi chiar şi acum. Comuniştii şi-au asumat tot. Munţii, pădurile, casele noastre şi această zi. Tot au confiscat ei. Rep.: Ce veţi face mîine („mîine“ era data de 23 august 2007 – n.r.)? G.C.: Este o zi tristă pentru mine. De fiecare dată, pe 23 august mă trezeam şi plîngeam. A fost un dezastru pentru neamul românesc. Probabil că şi mîine o să-mi vină să plîng. Rep.: Credeţi că noi, ca popor, am progresat din 1944 pînă în prezent? Vă întreb pentru a profita de experienţa unui om trecut prin trei epoci. G.C.: Conducătorii de astăzi păcătuiesc prin politicianism. Politicianismul ăsta nu reprezintă politică. Politica este arta de a guverna sau de a realiza posibilul şi chiar imposibilul. Mare parte din ăştia care conduc sînt oameni care fac totul doar pentru ei, din egoism. Nu se gîndesc decît să jefuiască ce mai este de jefuit din ţara românească.

47 de ani de închisoare, 21 executaţi efectiv

Grigore Caraza (născut 1 februarie 1929 – decedat pe 10 noiembrie 2014) a fost una dintre figurile proeminente ale Rezistentei anticomuniste din România. A fost condamnat la 47 de ani de muncă silnică, temniţă grea şi domiciliu forţat în Bărăgan. După gratii a stat 21 de ani în penitenciarele de la Piatra Neamt, Bacău, Galata, Văcăreşti, Jilava, Tîrgu Ocna şi Aiud, printre camarazii săi de suferinţă fiind Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloaie, Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Paulin Clapon. După ce termină şcoala primară în satul natal, Călugăreni, Poiana Teiului, urmează Şcoala Normală Gheorghe Asachi Piatra Neamţ. În 1948, învăţătorul inspector Ioan Olaru de la Borca, îl numeşte director al Şcolii Călugăreni. Începuse perioada de stăpînire sovietică în România, deci şi pe Valea Bistritei. În aceste condiţii, învăţătorul Caraza s-a angajat în lupta împotriva regimului comunist aservit interesului ruşilor. În martie ’49, organizează rezistenţa anticomunistă în această zonă montană şi înfiinţează, împreună cu un cunoscut, organizaţia Frăţiile de Arme. E trădat de „prietenul“ său şi arestat pe 31 august 1949. După gratii a suferit în perioada 31.08.1949 – 22.07.1977, cu trei întreruperi. A intrat în temniţă de la vîrsta de 20 de ani şi a fost eliberat definitiv la vîrsta de 48 de ani. Grigore Caraza se numără printre cei 56 de foşti deţinuti politici care au rezistat eroic reeducărilor din iadul comunist. „Se eliberează Grigore Caraza, nereeducat şi ireducabil“, scrie în dosarul său de eliberare din detenţie. Apoi, cu inima sfîşiată de durere, după grele încercări, în ziua de 23 mai 1980, Grigore Caraza ia drumul exilului în Statele Unite. Apoi, după 21 de ani de muncă la o companie din New-York, revine în România, stabilindu-se la Piatra Neamţ.

Citește știrea

Trending