Contactează-ne

Cultural

Paradă şi invitaţi din Europa şi Asia la Festivalul Ceahlăul

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ cea de-a XXI-a ediţie a manifestării folclorice debutează astăzi ■ o paradă a ansamblurilor din Taiwan, Macedonia, Grecia, Georgia, Serbia, Basarabia, Ucraina şi România are loc de la ora 18 ■ spectacolul de deschidere are loc la Curtea Domnească ■

Cea de-a XXI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor Ceahlăul debutează astăzi, 2 august, la Piatra Neamţ şi încă din start se anunţă a fi una reuşită. Asta graţie participanţilor, printre care se află şi artişti renumiţi, spectacole extraordinare urmînd a susţine Nicolae Furdui Iancu şi Mioara Velicu, care au răspuns invitaţiei Centrului pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare Neamţ, organizatorul manifestării. Astăzi, la ora 17.00, în sala Ion Creangă a Consiliului Judeţean va avea loc prezentarea oficială a ansamblurilor participante, după care, de la ora 18.00, va fi parada portului, dansului şi cîntului popular, pe traseul cuprins între Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Hotelul Ceahlău – Teatrul Tineretului. De la ora 19.00, la Curtea Domnească, va începe spectacolul de deschidere al ediţiei, cu participarea tuturor ansamblurilor folclorice invitate. La ediţia curentă, Centrul Carmen Saeculare a lansat invitaţii mai multor ansambluri din întreaga lume şi au confirmat grupuri reprezentând cultura tradiţională din Asia (Taiwan – The Joy Dance Culture and Art Group) şi Europa (Macedonia – Ansamblul folcloric Fa Biseri din Ohrid), Grecia – Ansamblul de dansuri folclorice Agios Tryfon, Georgia – Ansamblul coregrafic de dansuri Birtvisi), Serbia – Ansamblul folcloric de dansuri Maksim Markovic), Republica Moldova – Ansamblul folcloric Lacrima, Ucraina – Ansamblul de dansuri populare Zelenciana şi Ansamblul Mioriţa. Vor fi prezente şi două formaţii care activează în România, reprezentând comunităţi ale minorităţilor conlocuitoare: Ansamblul de dansuri Mala Pojana al comunităţii poloneze din Suceava şi Ansamblul folcloric tătăresc Qarasú al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, filiala Medgidia. Nu vor lipsi grupurile care reprezintă folclorul românesc – Ansamblul de cîntece şi dansuri Burnasul (Teleorman) şi Floricică de la munte al Centrului pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare Neamţ. Festivalul Ceahlăul e unul itinerant, bucurîndu-se, la fiecare ediţie, de prezenţa unui public numeros, care are ocazia să descopere diversitatea culturală din toate colţurile lumii. În afara spectacolelor în aer liber de la Piatra Neamţ (2 şi 7 august), ansamblurile vor oferi reprezentaţii şi în alte localităţi: Roman (3 august), Tîrgu Neamţ (4 august), staţiunea Durău (5 august) şi Bicaz (6 august). „La fiecare ediţie, Festivalul Internaţional de Folclor Ceahlăul este o adevărată sărbătoare a culorilor, muzicii şi dansului. Evoluţiile scenice ale ansamblurilor internaţionale şi ale celor româneşti, impresionantele parade folclorice, întîlnirile pe tema dansului şi cîntecului tradiţional sau serile de socializare între invitaţii de pretutindeni creează o atmosferă specială. Vă invităm să vă bucuraţi de spectacolul dansurilor, cîntecelor şi costumelor tradiţionale, la cea de-a XXI-a ediţie!“, se arată într-un comunicat al Centrului Carmen Saeculare. manifestarea a fost creată în 1991 cu scopul de a celebra bogăţia şi frumuseţea tradiţiilor adînc înrădăcinate în cultura diverselor popoare. Prin promovarea dansurilor, cîntecelor, obiceiurilor şi portului din toată lumea, festivalul şi-a propus, încă de la început, să crească interesul asupra diversităţii culturale, dar şi asupra prezervării formelor de artă tradiţională care conferă unei culturi identitatea sa. În cadrul ediţiilor de pînă acum, au participat peste 100 de ansambluri folclorice din douăzeci şi opt de ţări ale Europei, Asiei, Africii şi ale celor două Americi. Statisctica mai arată că festivalul a adus, de-a lungul anilor, în judeţul Neamţ, peste 3.000 de invitaţi din Mexic, Italia, Spania, Franţa, Armenia, Vietnam, Bulgaria, Polonia, Belgia, Albania, Marea Britanie, Grecia, Olanda, Elveţia, Finlanda, SUA, Cehia, Slovacia, Slovenia, Israel, Serbia, Muntenegru, Turcia, Macedonia, Ungaria, Ucraina, Congo şi Republica Moldova.

Despre artiştii din Taiwan

Pentru că cea mai „exotică“ prezenţă la Festivalul Ceahlău este cea a ansamblului taiwanez, iată cîteva repere despre el. The Joy Dance Culture and Art Group funcţionează sub egida Asociaţiei de Promovare a Culturii Orientale Chineze. A fost înfiinţat în 1997, iar membrii acestuia sînt de vîrste diferite, de la copii, la adulţi. Scopul iniţial a fost participarea la spectacole de caritate dar, odată cu trecerea timpului, s-a extins şi s-a îndreptat spre educaţia artistică. Viaţa reală şi natura sînt temele majore care îi preocupă pe membrii acestui grup, dansurile variînd de la kong-fu chinezesc, dansul popular, la dansurile moderne. În ceea ce priveşte stilul dansurilor tradiţionale şi populare efectuate de grup, acesta este stilizat, avînd la bază cultura locală. De-a lungul timpului grupul a participat şi la manifestări internaţionale: Festivalul Sonkrang, Tailanda, Festivalul Folk del Mundo şi Festivalul Internacional de Folklore en el Mediterraneo, în Spania, Internaţional de Folclor Strzegom, World Folk Review Integration, în Polonia, Festivalul de Folclor & Artă Populară Erau, Indonezia, etc.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Drumul strategic al Regelui Carol I în Munţii Stânişoarei

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ DJ 209B uneşte judeţele Neamţ şi Suceava, de la Borca la Mălini ■ străbate o zonă de o frumuseţe neasemuită cu păduri şi pajişti alpine ■ i se mai spune Drumul Talienilor sau Drumul Vitoriei Lipan ■

Regele Carol I, care s-a dovedit a fi total dedicat, cu vorba şi cu fapta, ţării de adopţie prin conjunctura vremurilor, a fost cel care a înţeles rolul strategic al Munţilor Stânişoarei pentru „tânăra“ Românie.

Că avea să fie aşa, referindu-ne la rolul strategic, o demonstrează luptele grele date în zonă spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, poziţia fiind straşnic apărată de trupele germane şi ungare, aflate în retragere spre Ardeal, în încleştarea cu cele române şi ruse.

Revenind la Regele Carol I, acesta a decis construirea unui drum prin munţi, între comuna Borca, judeţul Neamţ şi Mălini (localitatea unde s-a născut Nicolae Labiş), judeţul Suceava, în primul rând din considerente militare, pentru a face legătura între valea Moldovei şi valea Bistriţei şi în al doilea rând comercial. Realizarea lui a durat 12 ani, între 1902 şi 1014, „drumarii“ fiind italieni, de unde şi denumirea de Drumul Talienilor, după cum i-au zis localnicii. Acum, pe hărţile rutiere el figurează ca fiind DJ 209B şi i se mai spune Drumul Vitoriei Lipan, femeia din Tarcăul Neamţului şi eroina din „Baltagul“ lui Mihail Sadoveanu găsindu-şi soţul ucis într-o prăpastie de pe marginea lui.

Calea de acces între cele două judeţe se afla pe Domeniile Coroanei României, instituţie care asigura fondurile necesare Casei Regale, la mică distanţă de Transilvania, adică de frontiera cu Imperiul Austro-ungar. Proiectarea viitorului drum a fost făcută de către specialişti austrieci, iar construcţia efectivă a aparţinut meşterilor italieni, dar a fost folosită şi mână de lucru din localităţile zonei.

„În raport cu tehnologia de la vremea respectivă lucrările de artă rutiere au fost realizate foarte bine din punct de vedere tehnic, astfel că podurile metalice sunt un etalon în ceea ce priveşte o lucrare de calitate“, precizează Wikipedia. Lungimea drumului este este de aproximativ 55 de kilometri, 33 fiind pe teritoriul judeţului Suceava şi 23 pe cel al judeţului Neamţ, iar cel mai înalt punct este în Pasul Stânişoara, la o altidudine de 1.235 de metri, unde cumpăna apelor (linia de demarcare a două bazine hidrografice), separă cele două judeţe. Este locul unde trecătorilor sau turiştilor li se oferă o perspectivă neasemuit de frumoasă. „Lucrările de artă rutiere, bine conservate şi în bună stare de funcţionare şi astăzi pe teritoriul judeţului Suceava, includ poduri metalice de traversare a pârâului Suha din grinzi cu zăbrele şi calea sus, precum şi podeţe în boltă din zidărie de moloane de piatră. Pe partea care aparţine de judeţul Neamţ sunt cinci poduri, atât acestea cât şi zidurile de sprijin fiind construite din piatră de munte, cioplită şi bătută cu ciocanul“, descrie drumul Grigore Pisea, în „Geografia fizică a României“, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Fundatiei România de Mâine, 2006.

După terminarea lucrărilor, drumarii italieni au construit în Pasul Stânişoara o cruce mare din piatră, cu dimensiunea de 16/18 metri, pentru a dăinui şi a aduce aminte cine a lucrat la edificarea drumului dorit de Carol I, o parte dintre însemnele sculptate pe edificiu fiind inspirate din însemnele regale române. După decizia României de la 23 august 1944, când a fost ruptă alinţa cu Axa, zona montană a şoselei a fost teatrul unor lupte înverşunate între beligeranţii conflagraţiei mondiale. Din Pasul Stânişoara, unde fuseseră construite fortificaţii şi cazemate, trupele germane au executat tiruri de artilerie la mulţi kilometri depărtare, până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul confruntărilor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente, iar cazematele au fost aruncate în aer, după ce soldaţii germani şi ungari au fost nevoiţi să se retragă spre Ardeal.

Din monumentul „talienilor“ au mai rămas doar treptele de piatră pe care se urca spre soclul crucii, ulterior fiind montată alta, de metal, fiind construită şi o troiţă. În amintirea soldaţilor din Regimentele 3 Grăniceri, 6 Grăniceri şi a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu ucişi în luptele pentru cucerirea zonei strategice din Pasul Stânişoarei la poalele muntelui a fost construit alt monument, o veche cruce din piatră marcând poiana în care şi-au pierdut viaţa câteva sute de ostaşi. Drumul talienilor a fost puţin folosit pentru a face legătura dintre cele două judeţe din cauza stării proaste, mai circulat fiind pe perioada sezonului cald, în scop turistic. Dar, zona este de un mirific aparte, cei sosiţi aici putând stăbate traseul făcut de Vitoria Lipan în căutarea soţului. În prezent, cea mai mare parte a drumului din judeţul Suceava este asfaltată, dar ample lucrări de reabilitare au început şi pe sectorul din Neamţ. Valoarea lucrărilor este de 65 milioane de lei.

Citește știrea

Actualitate

Miracolul numit Hârtie

Știre publicată în urmă cu

în data de

De când mă ştiu, citesc texte tipărite pe hârtie: ziare, reviste, dar mai ales cărţi. Ştiu, acum textele pot fi citite şi pe ecranul calculatorului, al tabletei sau al telefonului mobil, dar eu procedez aşa doar dacă nu le găsesc tipărite pe hârtie.

Şi asta pentru că, spre deosebire de alţii, citesc foarte puţine romane, dar foarte multe cărţi de eseuri, de filosofie, istoria religiilor, teologie, spiritualitate, istorie. Şi, cum citesc mai ales cărţi pe care le-am cumpărat, îmi permit să subliniez anumite pasaje sau chiar să fac mici însemnări. Mai târziu, când reiau lectura, mă ghidez după acele pasaje subliniate şi după acele însemnări. Ştiu, şi pe ecran se pot face sublinieri, dar eu rămân îndrăgostit de cărţi.

Pentru mine, cărţile tipărite pe hârtie fac parte dintr-o mare familie, din familia culturii, iar vecinătatea lor îmi dă un sentiment de siguranţă. Filosoful Constantin Noica spunea că, la început, cultura ne apare sub chipul unui perete imens, plin cu rafturi de bibliotecă, pe care sunt aşezate mii şi mii de cărţi, ne apare ca un mediu extern. Ei bine, continua el, acest mediu extern trebuie trecut, prin lectură, în mediu intern, care începe să ne modeleze fiinţa din interior. În celebra sa poezie „Testament“, Tudor Arghezi mărturisea: „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ Decât un nume adunat pe o carte,/ În seara răzvrătită care vine/ De la străbunii mei până la tine,/ Prin râpi şi gropi adânci/ Suite de bătrânii mei pe brânci/ Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă/ Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţă căpătâi./ Ea e hrisovul vostru cel dintâi./ Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele vărsate-n mine. Întinsă leneşă pe canapea,/ Domniţa suferă în cartea mea./ Slova de foc şi slova faurită/ Împărechiate-n carte se mărită,/ Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte./ Robul a scris-o, Domnul o citeşte,/ Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei/ Zace mania bunilor mei“.

Apoi, îmi place mirosul hârtiei proaspăt ieşită de sub tipar, îmi place să ating paginile cu vârful degetelor şi să duc o carte nouă la nas, spre a simţi mirosul hârtiei şi al cernelei. Îmi place să privesc cărţile aşezate în bibliotecă, pe autori şi culturi, aşa cum ne îndeamnă George Călinescu să le citim.

Coperta de carton, sau supracoperta cărţilor îmi dau certitudinea că adevărul dintre paginile cărţilor va fi bine apărat, păstrat. Îmi place să scriu pe hârtie, cu stiloul, deşi, recunosc, cele mai multe texte le scriu pe calculator. Am nostalgia scrisorilor de dragoste, scrise în tinereţe, pe hârtie. Vă închipuiţi ce pierdere imensă ar fi fost, dacă Eminescu şi Veronica Micle şi-ar fi scris mesajele pe WathsApp?

Criticul literar Alex Ştefănescu vorbea într-o seară, pe postul de televiziune Trinitas, despre avantajul de a şti, de exemplu, cum a evoluat forma poeziilor lui Eminescu, studiind caietele pe care ni le-a lăsat moştenite. Cum am fi aflat, dacă pe vremea aceea ar fi existat calculatoare, că până să ajungă la expresia care astăzi ni se pare singura cu putinţă – o prea frumoasă fată – a încercat mai multe variante, printre care şi un bobocel de fată? Da, hârtia este depozitara marilor comori ale culturii universale, chiar dacă astăzi ele sunt scanate şi puse, în formă electronică, la dispoziţia tuturor cititorilor.

Dacă n-am fi avut la dispoziţie, sute de ani, minunea numită hârtie, dacă n-am fi avut la dispoziţie tiparul, aceste comori s-ar fi pierdut pentru totdeuna. Ştiu, au fost cărţi foarte importante, despre care am aflat din alte cărţi, care s-au pierdut. Ştiu, în biblioteca Vaticanului se păstrează cel mai vechi fragment din Sfintele Evanghelii, care datează abia din secolul al IV-lea, originalele evangheliilor fiind pierdute, pentru că în primele secole se scria pe pergament şi nu exista tiparul.

Ştiu, în China hârtia a fost descoperită în anul 105 după Hristos, dar ea a ajuns în Europa abia în anul 751, în Cordoba şi Sevilla, iar primele documente de arhivă scrise pe hârtie le găsim în Franţa abia în secolul al XIII-lea. Tiparul a apărut la mijlocul sec al XV-lea, şi de atunci lucrurile s-au schimbat, iar comorile culturale ale omeniri au fost salvate, fiind tipărite, în mii şi mii de exemplare, pe hârtie. De aceea spun, tare şi răspicat: Iubesc hârtia!

Dan Dumitru IACOB

Citește știrea

Actualitate

Reabilitarea Muzeului de Istorie – descoperire surprinzătoare

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ patru tomuri de peste 1.000 de pagini, au fost găsite ascunse în pod, în golurile aticului ■ pe lângă decrete de regi, ordine de premier, sunt şi referiri la delicte contra sănătăţii publice, respectiv propagarea de epidemii ■

Deşi părea că Muzeul de Istorie, aflat în reparaţie la acest moment, nu mai are surprize de oferit, iată că acestea apar în continuare, sub formă de documente şi fotografii bine ascunse în ziduri. Acestea au fost descoperite de constructori, bine ascunse în pod, în golurile aticului.

Îngălbenite de vreme, cele patru tomuri de peste 1.000 pagini fiecare, reprezintă probabil o parte din ediţia interbelică a Monitorului Oficial. La o primă răsfoire putem descoperi consemnări despre decrete ale regilor Carol şi Ferdinand, şi ale Majestăţii Sale Regele Mihai, deciziuni ministeriale ale primului ministru Armand Călinescu, precum şi documente ce fac vorbire despre judeţele Caliacra, Soroca şi Falciu.

Este interesantă şi partea privind delictele contra sănătăţii publice, respectiv propagarea de epidemii şi alte boli contagioase, fapte care, în acele vremuri, se pedepseau cu închisoare corecţională de la 5 la 10 ani, amendă de la 7.000 la 15.000 lei şi interdicţie corecţională de la 2 la 6 ani.

Revenind în timpurile noastre, potrivit constructorului, la obiectiv continuă lucrările de punere în siguranţă prin consolidarea fundaţiilor şi a planşeului peste etaj.

Se aşteaptă, de asemenea, atât completarea expertizei tehnice din 2016 cât şi plata lucrărilor executate până în prezent, acţiuni fără de care lucrările la obiectiv nu vor putea continua.

Reamintim că la Muzeul de Istorie se derulează un proiect de peste trei milioane de euro pentru consolidare şi modernizare. Scopul proiectului este consolidarea (punerea în siguranţă), modernizarea (refacere integrală invelitoare din ţiglă ceramică, înlocuire instalaţii electrice, sanitare, termice, amenajări interioare şi exterioare, înlocuirea tîmplăriei perimetrale) şi extinderea spaţiului expoziţional (prin refuncţionalizarea integrală a podului). Circulaţiile pe verticală se îmbunătăţesc prin amplasarea unui lift şi continuarea scării principale către demisol şi mansarda provenită din podul refuncţionalizat.

Pentru acestea au fost elaborate, verificate, avizate şi aprobate în termen două seturi de documentaţii (pentru desfiinţare construcţii neautorizate adiacente Muzeului şi pentru construirea/modernizarea acestuia). Conform cerinţelor impuse de Legea 50/1991, modificată prin Legea 7/2020, pe lîngă proiectele de autorizare, au fost întocmite şi avizate documentaţii pentru Direcţia Judeţeană pentru Cultură Neamţ, Inspectoratul Judeţean în Construcţii Neamţ, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Neamţ, Agenţia de Protecţie a Mediului Neamţ şi furnizorii de utilităţi.

 

Citește știrea

Trending