Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Ochiul public: Sunete si tunete

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cum Austria detine „presedintia rotativã“ a Uniunii Europene în primele sase luni ale unui an dominat si de sãrbãtorirea lui Mozart, Cancelarul Wolfgang Schussel (Partidul Popular European) are motive suplimentare de mîndrie si implicare în evenimente mai „populãroase“, cum se spune pe la noi. Asa se face cã, potrivit influentului sãptãmînal „European Voice“ (editor este românca Dana Spinant, cunoscutã publicului larg de la Pro TV – n.a.), el a fost purtat de un val de Mozart-manie cu ocazia spectacolului „Sunetul Europei“, desfãsurat la Salzburg. Trecînd peste aluzia la celebrul film „Sunetul Muzicii“, replica nu a întîrziat sã vinã. Partidul Socialistilor Europeni a organizat un eveniment concurent de masã la Dublin purtînd o denumire seducãtoare ce se poate traduce prin „Dialogul Popoarelor“, dar la fel de bine si prin „Dialog Popular“. Danezul Poul Nyrup Rasmunsen, presedintele PSE, avea sã declare cu acel prilej : „Sunetul Europei ar trebuie sã fie vocile cetãtenilor sãi. Cetãtenii obisnuiti sînt cei ce-au spus «Nu» Constitutiei si Europa pe ei ar trebui sã-i asculte, nu concerte de galã Mozart sau pe intelectualii care cautã identitatea Europei“. În ajutorul Cancelarului austriac, considerat de diplomatii de la Bruxelles ca asigurînd o presedintie ca din partea unei Germanii mai mici, au sãrit unii observatori, acestia punctînd cã Danemarca nu prea are compozitori cu care sã scoatã locuitorii Europei în stradã pentru a dansa. Prin comparatie cu asemenea gingãsii, sunetul vietii politice din România aduce a tunet de rãzboi în toatã regula. Clarificãrile interne si armonizarea, cãutate în pustiu de PSD, ar fi extrem de distractive, dacã omitem potentialul tot mai exploziv al situatiei din partid. Cã unii vorbesc din nou despre o iminentã fracturã internã, poate printr-o adaptare a vechiului scenariu cu Alianta pentru România, este prea putin relevant. Potentialul exploziv pomenit se regãseste deja în tensionarea aproape fãrã precedent a întregii vieti politice si publice de la noi. Pe zi ce trece, devine tot mai vizibilã complicata încrengãturã de interese care nu tin cont de frontierele de partid. Combinatiile, afacerile consolidate în ani se aflã de fapt în spatele tulburãrilor, în conditiile în care actuala Coalitie nu are resurse politice, tehnice si de vointã suficiente pentru a rupe o datã si pentru totdeauna perpetuarea unui pseudo-sistem cu perdanti cunoscuti: românii si România. Dintr-o asemenea abordare am convingerea cã, desi inacceptabil în ziua de azi, se vor explica mult mai usor situatii în care balaurii dintr-un partid sînt sustinuti mediatic si institutional de structurile altui partid sau cînd „cooperativele“ politice îsi dau mîna pentru a însfãca o ultimã halcã dintr-o Românie însîngeratã de jaf. Astfel, pînã si cele mai tãioase dezvãluiri referitoare la abuzuri inimaginabile îsi pun umbrela clasicelor reglãri de conturi. Fãrã sã fie sustinute cu probe, afirmatiile despre linistea cumpãratã de unii baroni PSD prin cedarea unor pãrti de afaceri (directe sau controlate), ajung sã capete un aer nesperat de credibilitate. Ca si în situatia marilor acte de coruptie nedovedite, cum spuneam în repetate rînduri, publicul larg judecã dupã efecte. De parcã problemele curente, incluzînd aici si calendarul aderãrii la Uniunea Europeanã, nu constituie cine stie ce grijã, actorii principali ai Coalitiei de guvernare iar au scos de la naftalinã prioritatea fuziunii. Drept este, mã numãr de multã vreme printre cei care vãd o constructie liberal-democratã modernã, subscrisã valorilor liberale, ca pe una dintre solutiile corecte pentru asezarea scenei politice de la noi. Numai cã un asemenea proces tine obligatoriu de lungi si profunde negocieri doctrinare, de gãsirea unei ferestre de oportunitate, nu de lipsa de ocupatie a unor complexati politic, cãrora organismul le cere ratia de expunere publicã în prim-plan. Dorita responsabilitate de anvergurã se vede cum se restrînge iarãsi la buzunar, portofel si joc de putere. Am lãsat deliberat la o parte tulburãrile produse constant si profiturile obtinute, la fel de constant, de UDMR si Partidul Conservator. Este exclusiv vina principalelor partide politice, incluzînd aici obligatoriu si Partidul România Mare, cã am ajuns în situatia ca actul de guvernare sã fie mereu încurcat de o asociatie tot mai îndepãrtatã de interesele reale ale minoritãtii maghiare si de un partid legal înregistrat, însã artificial cu totul. Ceasul aderãrii are un ticãit tot mai apãsãtor, din pãcate dominat de tunetele caftelilor politice din România. Suferinta românilor si a României e încã în surdinã. Ce-or fi avînd de fapt în cap pãpusarii vietii noastre poate aprecia fiecare. Normal, tot dupã efecte. Pînã cînd vom asista în România, la scarã evident mai micã, la gingãsii în genul celor prezentate la începutul acestui comentariu, e clar cã avem de asteptat si plãtit facturi nemeritate. Dacã-l întrebãm din nou pe Silviu Brucan cît va dura, înseamnã cã nu întelegem nimic.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending